- Vara, tot mai mulți oameni se plâng de faptul că rețin apa în organism, cu consecințe nefaste în planul sănătății: ochi umflați, picioare de elefant, mâini "dospite", hipertensiune. Din ce cauză apar aceste probleme?
- Așa cum se știe, circa 75% din corpul nostru este apă, pe care o găsim atât în celule, cât și în afara lor, inclusiv în vasele sanguine și limfatice; apa intră și în componența unor țesuturi, de exemplu a mușchilor și a pielii. Într-un organism viu, trebuie să existe un echilibru între ceea ce intră în sistem și ceea ce iese. Noi bem zilnic între 0,5 și 1,5 litri de lichide, mai luăm încă un litru de apă din alimente și mai producem în organism încă vreo 250 ml, deci aportul zilnic este în jur de trei litri. Există, apoi, trei mari căi de eliminare: prin urină pierdem 0,5-1,5 litri, prin scaun se elimină încă circa 200 ml, iar prin transpirație și expirație, încă un litru. La omul sănătos rezultă, așadar, un bilanț spre zero. Pot apărea însă și dezechilibre. Echilibrul apei în corp este controlat de mai multe mecanisme; când acestea sunt perturbate, intră în acțiune unii factori cu rol reglator, iar când și aceștia sunt depășiți, apar bolile.
Retenția de apă se referă la problemele legate de eliminare. Altfel spus, avem în corp prea multă apă, care poate fi sau nu însoțită și de prea mult sodiu (știut fiind că sarea are tendința să rețină apa!). Cele mai multe situații de retenție de apă se produc datorită insuficientei eliminări pe cale urinară (pentru că prin urină se elimină cea mai mare cantitate de apă). Retenția de apă apare atunci când rinichii au probleme funcționale. Uneori, când există o problemă la nivelul căilor urinare (calculi renali, adenom de prostată, cancer de prostată etc.), urina este dificil de eliminat și se acumulează în vezica urinară sau se poate întoarce spre rinichi, producând hidronefroză. Poate să apară chiar retenția acută de urină (globul vezical), caz în care trebuie intervenit pentru deblocarea căilor urinare. Alteori, retenția de apă e cauzată de modul în care funcționează vasele de sânge sau inima. De exemplu, în caz de insuficiență cardiacă, inima nu mai pompează eficient sângele, iar în consecință apare umflarea picioarelor, mai ales seara. Acest fenomen este agravat dacă se consumă sare, pentru că sarea are tendința să rețină apa. Un alt mecanism prin care poate să apară retenția de apă este proasta funcționare a unor glande endocrine, cum ar fi tiroida (care are un rol foarte important în metabolism) sau suprarenalele (care secretă hormoni cu rol important în reglarea eliminării urinei). Uneori, fluctuațiile hormonale ce apar premenstrual sau în perioada instalării menopauzei ori în perioada de sarcină pot fi cauzele ce duc la eliminarea deficitară a apei din organism. În sinteză, principalele cauze ale retenției de apă pot fi: insuficiența renală sau cardiacă, hipotiroidia, tulburările circulației limfatice, căldura excesivă, sarcina, consumul prea mare de sare.
Retenția de apă este favorizată și de lipsa exercițiului fizic, de statul prea mult în picioare, de expunerea la căldură prea mare, de stofa vasculară proastă, de stres etc.
- Există semne clare care indică faptul că reținem apa în organism?
- Cea mai frecventă formă sub care se observă excesul de apă în corp sunt edemele, care devin vizibile la picioare. Ele apar adesea la persoanele care au varice sau tulburări ale circulației limfatice, mai ales dacă acestea nu respectă indicația de a diminua consumul de sare. Perioada verii predispune și ea la edeme, pentru că excesul de căldură duce la dilatarea vaselor de sânge de la picioare și favorizează staza limfatică și venoasă. În general, dacă apar astfel de probleme, disconfortul aduce persoana la medic. Pentru că pot fi mai multe cauze posibile, este bine ca pacienții să se adreseze la început medicului internist, nefrologului sau cardiologului, urmând ca, ulterior, să se verifice și sistemul endocrin.
- Cum putem să ne protejăm de aceste fenomene nedorite?
- În primul rând, trebuie evitată căldura excesivă; de exemplu, putem face mai frecvent dușuri reci la picioare. Apoi, trebuie să limităm consumul de sare (bolnavii de inimă pot folosi sare fără sodiu) și de alimente foarte sărate (conserve, murături, sticksuri). Putem consuma în schimb alimente diuretice naturale, care ajută funcția rinichilor și a inimii (rădăcina de țelină și de pătrunjel, pepenii, fasolea verde, castraveții) sau îmbunătățesc circulația limfei și starea peretelui venos (sucurile de citrice). De asemenea, se recomandă alimentele care conțin potasiu, în special fructe și legume proaspete (caise, prune, struguri, afine, banane etc.), cu excepția cazurilor de insuficiență renală, în care regimul este indicat de specialistul nefrolog. În cazul problemelor tiroidiene, se recomandă alimente bogate în iod (nuci, alge marine). De asemenea, în perioada caniculară trebuie evitate băuturile alcoolice, mâncărurile foarte iuți sau cu multe grăsimi, pentru că întrețin setea și astfel crește aportul de lichide. În fine, se recomandă să se facă mișcare, mai ales exerciții care să favorizeze întoarcerea sângelui spre inimă. Dacă circulația limfatică e deficitară, se pot face și masaje de drenaj limfatic.
- Ce soluții naturale ne oferă medicina alternativă, pentru a scăpa de acest disconfort?
- În privința indicațiilor terapeutice, medicina alternativă vine cu multe soluții, mai ales cu diuretice naturale, care ajută funcția rinichilor și a inimii. Din remediile mai cunoscute de la noi din țară, putem enumera câteva plante diuretice și drenoare limfatice: urzica, mătasea de porumb, coada-calului, brusturele, păpădia, lumânărica, albăstrelele, splinuța, măceșele, turița mare, boabele de ienupăr, frunzele de frasin și mesteacăn, frunzele și fructele de afin. Putem însă adăuga și alte remedii care pot ajuta inima și circulația sanguină: frunze, flori și fructe de păducel, lipicioasă, tapașnic, sânziene, rozmarin, sulfină, ginkgo biloba. Cel mai eficient este ca medicul specialist să realizeze o combinație de plante medicinale, care să fie administrată sub formă de pulbere sau macerat la rece.
Medicina tradițională chineză recomandă pentru eliminarea edemelor unele plante diuretice, printre care: ramurile de dud alb și de pin, semințele de cardamon și de pătlagină, troscotul, cicoarea, rostopasca.
Ayurveda are și ea unele recomandări specifice: dacă edemele apar în urma unor acumulări toxice în corp (cazul insuficienței renale cronice sau al alimentelor combinate incorect, ce produc metaboliți toxici), sunt indicate la început postul și remediile laxative, apoi consumul de alimente proaspete integrale, evitarea dulciurilor, a alcoolului, a alimentelor și băuturilor încălzitoare, prăjite, greu de digerat. Dintre plantele medicinale se recomandă punarnava (Boerhavia diffusa), considerată regeneratoare pentru rinichi, indicată pentru toate bolile urinare, precum și pulberea de lemn-dulce, cedru și haritaki (Terminalia chebula), amestecată cu lapte.
Atunci când retenția de apă este corelată cu unele dezechilibre sau flucturații hormonale (spre exemplu, perioada premenstruală sau cea din preajma instalării menopauzei), vor fi administrate plante care drenează vasele limfatice abdominale: bhringaraj (Eclipta alba), musta (Cyperus rotundus), gokru (Tribulus terrestris), nard (Nardostachys jatamansi).
- Cam "exotice" aceste plante medicinale... De unde pot fi procurate?
- Majoritatea plantelor enumerate se găsesc deja la noi în țară, fie simple, fie combinate în rețete gata preparate. Pentru că multora le este însă dificil să ia plante medicinale în acest mod, există alternativa extractelor de plante. Două formule pe care le-aș recomanda în acest scop sunt Meridian Rinichi și Meridian Vezică Urinară - amestecuri care conțin câte 12 plante medicinale românești, care acționează asupra tuturor punctelor de pe traseul meridianului al cărui nume îl poartă. Fitopreparatul care echilibrează Meridianul Rinichi există în variantele de tinctură și capsule, în timp ce pentru echilibrarea Meridianului Vezică Urinară există doar varianta de tinctură. Acestea se vor administra de 2-4 ori pe zi, în doze de câte o linguriță, respectiv 2-3 capsule de două ori pe zi.
Bineînțeles că aceste suplimente se pot folosi împreună cu alte procedee care vizează reechilibrarea meridianelor corespunzătoare, adică se poate face în paralel acupunctură sau presopunctură. În cazul retenției acute de urină, se poate aplica și căldură locală, sub formă de moxă, pe zona vezicii urinare.
Dintre produsele apicole recomandate în scopuri diuretice, aș enumera mierea, polenul de păpădie și de iarbă-neagră, precum și polenul de păducel.
Din zona de aromaterapie se pot folosi, mai ales în caz de probleme ale circulației venoase, uleiurile esențiale de chiparos (Cupressus sempervirens - în uz intern și extern), țelină și portocal. De obicei, se administrează diluate în bază de ulei vegetal.
Dintre mineralele coloidale, cel mai potrivit pentru reechilibrare în caz de exces de apă în corp este Aurul coloidal, care are un rol echilibrant asupra întregului organism, el exercitându-și efectele mai ales la nivelul inimii și al vaselor de sânge. Acțiunea sa poate fi completată și de cea a Cuprului coloidal, care acționează mai ales la nivelul venelor, precum și de Argintul coloidal, care stimulează diureza și eliminarea apei prin transpirație.
- Tratamentele pe care le recomandați sunt universal valabile ori trebuie personalizate, în funcție de particularitățile pacientului?
- De la caz la caz, schemele și ingredientele pot varia, ținând cont de cauza declanșatoare și de particularități. Este indicat ca un tratament alternativ, care folosește plante medicinale sau suplimente gata preparate, să dureze minimum trei luni, chiar dacă se obțin rezultate bune încă din prima lună. Plantele acționează mai blând și mai lent, dar pot ajuta la o reglare mai bună din interior, fără efecte secundare nedorite, iar în final la refacerea organului afectat. E nevoie doar de puțină răbdare!
D-na dr. CRISTINA PAVEL poate fi contactată la Centrul Naturist de Sănătate "Steaua Divină" din B-dul Dimitrie Pompei nr. 3-5, sector 2, București, tel. 021/233.19.50, 0733/014.160