Tudose a renunțat, practic, la cea mai mare parte a "programului" care a asigurat victoria PSD-ului la ultimele "parlamentare". Predecesorul său, Sorin Grindeanu, a fost demis - cel puțin aparent - pentru mult mai puțin. E drept, fostul premier a sesizat și a susținut public că programul guvernamental impus de coaliția PSD-ALDE este imposibil de realizat în literă, fără a produce o gravă destabilizare a economiei românești. Grindeanu confirma astfel părerea majorității absolute a specialiștilor în domeniu, că acest așa-zis program avea doar menirea de a asigura PSD-ului câștigarea alegerilor, pasul următor fiind confiscarea integrală a statului, modificarea sistemului legislativ, controlul presei neaservite și blocarea ONG-urilor axate pe drepturile omului. După unii observatori, PSD-ul s-a înscris astfel pe linia promovării curentului iliberal, extrem de activ în Polonia și Ungaria. În fapt, "programul" viza o țintă mult mai terestră, aceea a asigurării posibilității de manevră în spațiul unei componente a puterilor separate ale statului, puterea judecătorească. Obiectivul real a fost "albirea" liderului PSD, Liviu Dragnea, incapabil să ocupe - până la eliminarea legală a efectelor condamnării lui penale - funcția executivă în stat. Alături de Dragnea s-au situat, bineînțeles, în această bătălie împotriva Justiției, toți "baronii" și politicienii care au avut sau au de-a face cu rigorile Legii, adică toți marii corupți. Grindeanu a fost vinovat că a cedat la presiunea străzii, în cazul celebrei OUG 13, și că, după ce, mai mult decât binevoitoarea CCR a dat "undă verde" modificării codurilor juridice în sensul dorit de Dragnea, a lăsat înmuierea Legii pe seama Parlamentului.
Mihai Tudose, înlocuitorul fostului premier, a făcut praf, pe față, programul PSD-ist, considerat de șeful partidului, Dragnea, o adevărată "Biblie guvernamentală", și - totuși, până acum - nu a pățit nimic. Renunțarea la majoritatea taxelor și impozitelor (de tip socialist), care trebuie să umple bugetul în vederea măririi salariilor și pensiilor, a fost dictată, desigur, de realitatea economică și de angajamentele internaționale ale României. Și așa, pentru primele creșteri din cele promise, țara s-a îndatorat masiv pe piața financiară (internă și externă) și a renunțat, aproape total, la investițiile care trebuiau să-i faciliteze dezvoltarea. Dar această "trezire la realitate" nu a provocat nici cele mai anemice reacții ale șefului suprem, Liviu Dragnea retrăgându-se într-un con de umbră. După duritatea răspunsului la politica de tergiversare a fostului premier, Sorin Grindeanu, această atitudine provoacă mirare. Un jurnalist cu "vocații dâmbovițene" a speculat că șeful PSD-ist i-ar fi lăsat "mână liberă" premierului Tudose, în chestiunile economice, cu condiția ca acesta să rezolve, la rându-i, printr-o OUG, strecurată discret, spinoasa lui problemă personală, legată de "abuzul în serviciu", o dezbatere a ei în Parlament atrăgând (prea) mult atenția asupra beneficiarului, spre indignarea societății civile și spre căderea în derizoriu moral în fața lumii democratice. Absolvit pe această cale de dosarul penal ce îl amenință, Dragnea va putea, peste câteva luni, să îl înlocuiască pe Tudose, eventual învinuindu-l, în mod subtil, de neîndeplinirea "programului".
Eu nu cred însă că Mihai Tudose (oricâte păcate i s-ar putea pune în spate) are o mentalitate de slugoi politic dusă la extrem. În ciuda "angajamentelor" luate la preluarea funcției, el știe că o nouă cădere guvernamentală este aproape imposibilă. Premierul și-a asigurat și "neutralitatea" prezidențială, acceptând ferm, alocarea a 2% din buget, pentru programul de apărare al țării, inclusiv pentru achiziționarea sistemului de rachete "Patriot", în favoarea căruia Klaus Iohannis s-a pronunțat la Washington. El și-a asigurat și sprijinul baronilor locali ai PSD-ului, prin Legea salarizării unitare (153/2017), care dă posibilitatea ca primarii și funcționarii locali să-și stabilească nivelul veniturilor de acest tip în funcție de fondurile drenate de la bugetul central și din cele regionale. Mihai Tudose a înțeles foarte bine că Sevil Shaideh, ministrul Dezvoltării Regionale, nu poate fi lăsată să facă "de capul ei" această repartizare de venituri. Primul ministru este conștient că majoritatea absolută a colegilor lui de cabinet sunt membri ai "clanului din Teleorman", dar este la fel de conștient și de faptul că slugile cele mai fidele sunt de un oportunism total, atunci când se pune problema păstrării situației lor personale. "Răstirile" lui Tudose la colegii săi "nevolnici" nu au provocat, de aceea, nicio replică, cei vizați acceptându-le fără crâcnire. În sfârșit, premierul Tudose mai știe și că "poporul PSD" nu mai suportă un nou cutremur intern, care ar pune în evidență egoismul absolut al "liderului maxim", capabil să sacrifice totul, pentru ca propria-i piele să rămână la adăpost și care ar lăsa numirea noului prim-ministru, la mâna (constituțională) a președintelui țării. Deja, sirenele din viitorul partid de centru-stânga, PRO România (inițiat de foștii lideri PSD-iști excluși din partid, de Liviu Dragnea), au început să sune. Dacă premierul va da, până la urmă, acea OUG dorită de "șeful din Teleorman", el o va emite numai după ce va fi sigur că efectele ei nu-i vor afecta statutul. Dragnea s-ar putea regăsi "mai alb și mai curat", adică fără alte dosare penale, după cum visează și majoritatea politicienilor din PSD sau din alte partide, dar fără puterea reală la care aspiră. În PSD funcționează perfect zicala că "orice naș își are nașul". Fostul prieten și, actualmente, adversar al lui Dragnea, Victor Ponta, are - de această dată - dreptate. Viitorul lider al PSD va fi, dacă nu cumva este deja, Mihai Tudose.