Vara marilor iubiri

Gilda Fildan
- Suntem robii ei, de la începutul și până la sfârșitul vieții. Din iubire izvorăsc bucuria, speranțele, dar și tristețea, râsul și plânsul. Din păcate, rețeta ei rămâne o enigmă pe care doar foarte puțini reușesc s-o dezlege. Dar cei care ajung s-o cunoască sunt cei mai fericiți dintre muritori -

Recent, într-o revistă englezească se vor­bea despre un îndră­gos­tit din Chel­sea, ca­re a luat un spray cu vopsea și a scris nu­me­le adora­tei lui pe zidurile a o sută de clădiri din oraș. Bineîn­țeles că a fost arestat de poliție și apoi condamnat, dar ce iu­bire nebu­nă trebuie să fi trăit băr­batul acela! Marele mogul in­dian Shah Jahan a pus douăzeci de mii de mun­citori să trudească timp de 17 ani la construcția fai­mo­sului Taj Mahal, mau­so­leul favoritei sale, Muntaz-Ma­hal, care nu supra­viețuise nașterii celui de-al paispreze­celea copil. Nicicând n-a fost ri­dicat un mo­nument mai fru­mos în cinstea iubirii nemu­ri­toare.
Un sondaj inițiat de Gallup ne arată unde se si­tuează eu­ro­penii pe harta sen­timentală a lumii: 79% vi­sează la marea dra­goste, 69% au în­tâl­nit-o când­va în viață, 62% o tră­iesc în pre­zent. Și latura mai puțin op­ti­mistă: 7% dintre ei n-au cu­­noscut ni­cio­dată o mare iu­bire, iar 2% au aban­donat chiar și spe­ran­ța, re­nun­țând s-o mai aștepte.
Cum ar fi viața fără dra­gos­­te? Marea iubi­re pe care o simțim să­getându-ne tru­pul, pe neaș­tep­tate, ca o lovitură de fulger? Iu­birea care ne fură somnul, ne îmbată simțurile și ne umple de fericire? Iubirea sinceră, care ne în­deamnă să credem că putem muta și munții din loc, care ne face să plutim și pare să o­preas­că în chip miraculos curge­­rea timpului? Iu­bi­rea care nu va dispărea ni­cio­dată.
Fără ea, lu­mea ar fi un loc stăpânit de în­gheț. Dra­­­gostea dă glas celor mai frumoase poe­me, com­pune cea mai încântă­toa­re muzică, scrie cele mai bune cărți, ne dă­ruiește neprețuite clipe de feri­cire.

Un galop nebunesc

Când te îndrăgostești pentru prima dată, senzația e că ai un gol în stomac și că ini­ma ți s-a dezlănțuit într-un ga­lop nebunesc. Cea dintâi întâl­nire cu un sentiment minunat (fe­meile își amintesc mo­men­tul, până la cele mai mici amă­nun­te). În multe cazuri, prima iubire continuă să-ți trăiască în suflet o viață întreagă: potrivit unui son­daj întreprins recent în America, 15% dintre femeile adulte și 18% dintre bărbați se mai gân­desc, cu duioșie și tris­tețe, la pri­ma lor dragoste. Un alt fapt sur­prinzător este și ace­la că pen­tru 14% dintre femei și 16% dintre bărbați prima iubire ră­mâne până la sfârșitul vieții un ideal - mulți își doresc un par­te­ner care să fie o copie fidelă a celui dintâi.
De ce se întâmplă așa? Psi­ho­logii ne dau urmă­torul răs­puns: fiindcă pri­ma experiență frumoasă influ­en­țează decisiv atitudinea noastră față de dra­goste. Din păcate, aceasta în­seam­nă că și reversul este vala­bil: dacă prima iubire a deza­măgit și a pro­vocat suferință, vom rămâne sus­picioși până la sfârșitul zilelor noas­tre.

Doar chimie?

Ce se petrece în corpul unui om, atunci când se îndrăgos­teș­te? Oa­menii de știință lasă emoția deoparte și explică sec: creierul co­mandă se­cre­tarea hormonului feniletila­mi­nă, care face să creas­că nivelul adrenalinei, iar pielea generează fe­romoni, la care doar partenerul e sensibil. Atât băr­batul cât și femeia secretă testos­te­ron (hormonul sexului) și creierul produce do­pamină (indispen­sabilă pentru formarea spermei și a hor­mo­nu­lui feminin estrogen) - într-un cuvânt: sentimentele îl dau peste cap pe bietul om.
Și ce modificări - pur chi­­mice - survin, atunci când e vor­ba de o iu­bire pro­fun­dă? Fenil­eti­lamina, hor­mo­nul nesta­tor­nic al pa­siu­nii efe­mere, este în­lo­cuit de ace­la stabil al feri­cirii: en­dor­fina. Dar magia nu se pier­de așa de ușor și știința nu e mai ta­re decât reali­ta­tea. Nici un hor­mon folosit în com­­bi­nații savante nu-l va face pe om să se îndră­gos­teas­că. Scân­teia care aprin­de iu­bi­rea ține de su­flet și chi­­mia ei n-a fost încă desco­perită.

Întoarcerea în paradis

Ce este marea iubire? "Este în­toarcerea în pa­radi­sul pier­dut, spațiul unde as­pi­rațiile noas­tre își găsesc îm­plinirea, unde suntem iubiți dezinteresat și necondiționat. Într-o iubire în care ne dă­ruim cu totul, deve­nim două jumătăți ce se com­ple­tează ar­monios, al­că­­tuind un în­treg", spun psi­hologii. E to­tuși posibil să mai credem în marea dra­gos­te? "Da, exis­tă o iubire indes­truc­­tibi­lă, imu­nă la u­zura co­ti­dia­nă. Iu­bi­rea ca­re accep­tă și defectele par­te­ne­ru­lui. Ești cu adevă­rat iubit doar aco­lo un­de îți poți arăta slă­biciu­nea, fără să provoci o reacție de forță".

Iubiri "imposibile"

Doi regi au pus dragostea mai pre­sus decât coroana.
* I se poate îngădui unui su­ve­ran bătrân să iu­bească o fe­meie tânără și se­du­cătoare? Re­gele Ba­variei Ludovic I (1786-1868) s-a îndrăgostit la 61 de ani de dansatoarea Lola Mon­tez, de numai 29 de ani. Guver­nul spumega de furie! Însă el spunea des­pre sine că "arde cu vâlvătaie", de­dica iubitei sale poezii pline de simțire, ba mai mult, i-a acordat titlul de con­tesă, permițându-i să aibă și o anumită au­toritate politică. Nu­mai presiu­nile sis­tematice din partea politicienilor ba­va­rezi l-au determinat pe regele Lu­do­vic să se despartă de iubită și să abdice.
* Pot rațiunile de stat să cântă­rească mai mult decât o mare iubire? În 1936, monarhul britanic Eduard VIII (1894-1972) intenționa s-o ia în căsă­torie pe Wallis Simpson, o ame­ricancă de două ori di­vor­țată, ce provenea dintr-o familie bur­ghe­ză. Prim-ministrul Bald­win s-a opus ca­tegoric acestei meza­lian­țe. Regele a renunțat la tron și a părăsit țara - îm­preună cu viitoarea sa soție.

Graba în dragoste

Bărbații sunt mai grăbiți în dra­goste decât fe­meile. Psiho­lo­gul ame­rican David M. Buss, spe­cia­lizat în probleme de cu­plu, ob­servă: "Bărbații pot să mear­gă la o petrecere, să vadă o femeie și să se îndrăgostească până peste urechi, fără a fi schim­bat cu ea un singur cuvânt. Femei­lor li se întâmplă foarte rar așa ceva". Același spe­cialist a realizat un test com­pa­rativ în două etape. Etapa 1: un nu­măr de femei atrăgătoare au abordat bărbați tineri - 50% din­tre ei s-au lă­sat invitați la o cafea, 35% au accep­tat pe loc să le însoțească pe frumoa­sele doam­­ne acasă, 26% au fost dis­puși să facă sex încă din prima seară. Etapa 2: mai mulți băr­bați atră­gători au abordat femei tinere - 50% au băut cafea, numai 3% au fost de acord să-i urmeze pe bărbați în locuințele lor, dar nici măcar una din ele nu a fost dispusă să facă sex. Explicația? Pe femei le intere­sea­ză mai mult să fie îndră­gos­tite decât să ajungă în pat. Ceea ce contează sunt senti­men­tele, starea benefică de bucurie și de extaz pe care o naște iu­bi­rea. Nar­coza pe care o creează. De aici și multe din­tre divergențele lor cu bărbații, mult mai grăbiți în a ajunge la "act".

Trei povești

Trei întâmplări uimitoare dau mărturie despre forța ade­vă­ratei iubiri.
* Soția unui milionar brita­nic l-a în­tâlnit pe bărbatul vieții ei, în per­soana unui chelner șo­mer. S-a mutat la el, a cum­părat mobilă de la piața de ve­chituri, între timp i-a născut și un co­pil. E fe­ri­cită? "Da. Iu­bi­rea este mai importantă decât ba­nii."
§ Doi tineri din Tai­wan do­reau să se căsă­to­rească, însă pă­rin­ții erau îm­potrivă. Îndră­gos­tiții s-au aruncat de pe o stân­că - și s-au ales cu răni ușoa­­re. Au sărit de pe un bloc -, dar au su­pra­viețuit amândoi. Au încer­cat să se spânzure - fu­niile s-au rupt. Atunci părinții n-au mai avut încotro și s-au dat bătuți: a urmat un happy-end cu o nuntă.
* Pe timpul Cortinei de fier, un bărbat rus și-a vizitat iubita în Australia. Când i-a expirat viza, a fost expulzat. A furat o bar­că și a pornit spre Aus­tralia. Barca s-a răsturnat în larg și el a fost salvat, dar trimis după gratii acasă, în URSS. A evadat și a reușit să se strecoare clandestin pe o navă cu desti­nația Austra­lia. În apropierea coastei a sărit în apă, a fost prins și din nou expulzat. Se re­­sem­nează? "Am să mă în­torc. Iubirea noastră va în­vinge până la urmă, sunt convins." A și învins. După căderea comu­nis­mului, Boris Iosupovici a luat avionul, s-a dus în Australia și s-a că­să­torit cu aleasa inimii sale care l-a așteptat cu credință 30 de ani.

Dragostea care a așteptat 53 de ani

Multe iubiri trebuie să aș­tepte timp îndelungat un dezno­dă­mânt fe­ricit. În sătucul St. Neots din Anglia, Tom Groves (19 ani) și Cynthia Smith (17 ani) se în­drăgostesc. În ziua când pă­ră­sește satul, el promite că-i va scrie des. Dar mama Cynthiei as­­cunde scrisorile. Cynthia n-are idee la ce adresă ar putea să-i scrie și episto­lele lui Tom nu primesc ni­ciodată răspuns. Fiecare este îndrep­tățit să crea­dă că celălalt și-a căl­cat cuvân­tul. Amândoi se că­să­toresc, au copii și la un mo­ment dat rămân vă­duvi. Într-un târziu, Cynthia găsește scriso­rile as­cunse de mama ei, nu se lasă până când nu dă de ur­ma lui Tom și îl ia de bărbat - cu o întârziere de 53 de ani. În tot acest timp, ma­rea lor dragoste nu s-a stins, în pofida tuturor piedicilor.

Care e sezonul iubirii?

În ce anotimp are iubirea cele mai mari șanse? Să fie oare pri­măvara timpurie, când soa­rele ne face să ieșim din amor­țeala iernii? Fals, afirmă cer­ce­tăto­rii ame­ri­cani. Abia în luna sep­tem­brie secre­ția de testo­ste­ron din orga­nismul îndrăgos­ti­ților atin­ge nivelul maxim. De ce tocmai atunci? Natura nu fa­ce nimic fără un motiv înte­me­iat - copiii trebuie să vină pe lume în condiții prielnice, când e des­tul de cald. Într-adevăr, sta­tisti­cile arată că majoritatea co­piilor se nasc în iulie.

Dragostea nu se împiedică de micile deosebiri

Când ne cuprinde febra iubi­rii, tot restul își pierde însem­nătatea - cu atât mai mult amă­nuntele exterioare. Iată și trei exemple publicate în re­vista germană "Freuendin".
* Bernd Presser intră, ca un cli­ent oarecare, în salonul de cos­me­tică al Erikăi Lauterbach, de la Berlin - mare dragoste la prima vedere. Ea are 52 de ani, el 34. Diferența de vâr­stă de 18 ani nu re­pre­zintă pentru cei doi o problemă. "Erika e o vijelie!", se entuziasmează Bernd.
* Helga și Klaus Schuh­mann din Hamburg fac o pere­che nostimă când se plimbă pe stradă, ți­nându-se de mână: ea măsoară 1,60 m, el 1,96 m. Hel­­ga spune: "Înălțimea lui îmi dă un sentiment de siguranță".
* Oliver Müller din Seevetal o pri­vește adânc în ochi pe soția lui, An­ja, mur­mu­rând îndrăgos­tit: "Iu­besc la ea fiecare kilo­gram". Oliver cân­tă­reș­te 65 kg, iar Anja, 115.

Cele mai frumoase filme de dragoste ale tuturor timpurilor

Marile povești de iubire ale ecra­nului nu îmbătrânesc nicio­dată. Cu eterna lor tinerețe ro­man­tică, ne emo­ționează mereu, până la lacrimi. Vă propunem aici o listă cu 10 filme de dra­goste, pe care noi le considerăm cele mai frumoase.
* "Pe aripile vântului", 1939, cu Clark Gable și Vi­vien Leigh.
* "Casablanca", 1942, cu Hum­phrey Bogart și Ingrid Berg­man.
* "Vacanță la Ro­ma", 1953, cu Gregory Peck și Audrey Hep­burn.
* "Doctor Jivago", 1965, cu Omar Sharif și Julie Christie.
* "Întâmplările vie­ții", 1969, cu Michel Pic­coli și Romy Schnei­der.
* "Love Story", 1970, cu Ryan O'Neal și Ali MacGraw.
* "Când te îndră­gos­tești", 1984, cu Ro­bert De Niro și Me­ryl Streep.
* "Dincolo de Afri­ca", 1985, cu Robert Red­ford și Meryl Streep.
* "Frumușica", 1990, cu Richard Gere și Julia Roberts.
* "Titanic", 1997, cu Leo­nardo DiCaprio și Kate Winslet.

Iubirea, medicamentul care vindecă tot

Există vreun medicament în stare să ne pro­tejeze inima mai bine decât mult lăudata aspi­rină? Să ne-ajute să trăim până la adânci bătrâneți și să le pre­lungească viața celor bolnavi de can­­cer mai mult decât chi­mio­­te­ra­pia? Da, iubirea și ocro­tirea - răspun­de celebrul car­dio­log american Dean Ornish în car­tea sa, "Vindecarea prin dra­gos­te". Teza lui, că iradierea afec­ti­vă este mai eficientă decât orice medicament, ea putând pre­veni un nu­măr mare de boli și grăbi vinde­carea, este susținută de studii efec­tuate pe durata a zeci de ani. Un exem­plu: până în 1965, locuitorii din Roseto, un orășel situat în estul Sta­telor Unite, păreau imuni la infarct sau comoții cerebrale, deși fu­mau, beau și consumau ali­men­te grase. Abia în anii următori numărul îm­bolnăvirilor (în special de inimă) a în­ceput, brusc, să crească. Ex­pli­cația cer­cetătorului: până în 1965, oamenii aceștia - în ma­joritatea lor imigranți italieni - trăiseră în familii mari, tra­di­țio­nale. Du­pă ce au început să le pără­sească, ple­când în diferite orașe ale Americii, ei nu s-au mai sim­­țit pro­tejați, și rata îmbolnă­vi­rilor a cres­cut brusc. Conform teoriei lui Ornish, durata vieții poa­te fi și ea in­fluen­țată de dragoste, tandrețe și ocro­tire. "Până-n pre­zent, nimeni n-a reu­șit să dovedească faptul că întreru­pe­rea fu­ma­tu­lui, mișcarea sau schim­barea re­gi­mu­lui alimen­tar ar putea dubla șansele de su­praviețuire la femeile bolnave de can­cer la sân. În schimb, s-a de­mons­trat că dra­gos­tea poate s-o facă", spune Ornish.
În cartea sa, renumitul car­dio­log de­mons­trează și efec­tele sin­gu­rătății: per­soa­nele private de afec­țiune în perioada copi­lă­riei, cele lipsite de prie­teni sau fără con­­tact cu rudele apro­pia­te pre­zintă un risc de îmbol­nă­vire mai mare la orice boală, de la arterită și până la cancer, iar durata de viață este mult mai redusă.
Oare să poată înlocui corti­zonul serile pe­tre­cute alături de cei dragi? Vom atin­ge ușor 100 de ani trăind alături de un partener care ne do­vedește afec­țiune? Or­nish susține că da! Singu­ră­tatea - spune spe­cialistul ame­rican - este la fel de toxică pentru or­­ga­nism ca un regim prelungit cu cheese­­burger. Ea atacă inima și va­sele sangvine, aduce boala. Leacu­rile lui Ornish contra sclerozei ar­te­ria­le, dar și a al­tor afec­țiuni, sunt iubirea și mân­gâierile.
Dar iată răspunsul dat de medicul american la între­ba­rea re­feritoare la vindecarea prin dragoste.
"Bineînțeles că, în cazul unor boli grave, me­dica­men­tele sunt de neîn­lo­cuit, dar de­votamentul și gri­ja, sen­zația că ești ocrotit sporesc mult șansele de vin­decare. Încă din se­co­lul tre­cut, când an­tibioticele nu fu­se­seră des­coperite, iar bo­li­le de plămâni pu­teau fi fatale, medicii știau că pa­cienții care beneficiau de prezența și grija unui par­tener afectuos de­­pășeau chiar și cele mai gra­ve stadii. Un studiu am­plu realizat în Cali­for­nia ara­tă că per­soanele căsătorite tră­iesc - în ciuda unor de­prinderi de viață ne­să­nă­toase - mai mult decât oa­menii singuri, atenți la sănă­tatea lor. Formula ar putea să sune așa: cu cât sun­tem mai iubiți, cu atât rezis­tăm mai bine la boli.


Cele 10 secrete ale unei iubiri durabile

- Cercetate și formulate de psiholog -

1. Gândurile tandre sunt solul fertil pe care înflorește dra­­gostea.
2. Iubirea nu rezistă dacă par­tenerii nu se respectă reci­proc.
3. Iubirea trebuie să fie al­truistă și ne­con­diționată.
4. Partenerul trebuie să fie un prieten - nu­mai așa e posibilă dra­gostea.
5. Mângâierile și tandrețea dau vitalitate iubirii.
6. Doar cine are puterea să nu se cramponeze de partener află cât de durabilă e în reali­tate iu­birea.
7. Mărturisirile sincere sunt legăturile ce unesc cuplurile.
8. O iubire fără asumarea fi­de­lității e lipsită de orice șan­să.
9. Pasiunea trebuie să rea­prindă mereu flacăra dragos­tei.
10. O încredere neclintită e temelia oricărei mari iubiri.