Ce s-ar alege de lumea asta, dacă n-ar exista albinele? Fizicianul Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel, spunea, încă din 1924: "Dacă albina va dispărea vreodată de pe pământ, omul mai are de trăit doar patru ani". Savanții din zilele noastre îi dau dreptate, pentru că micile insecte (de doar 12 milimetri) polenizează peste 80% din pomii fructiferi și din plantele de cultură de pe planetă, fiind, astfel, "regizorii" ecosistemului nostru.
Adevărați "dinozauri" printre insectele zburătoare - trăiesc pe Terra de o sută de milioane de ani - albinele sunt pentru oameni niște "animale utilitare" și din punct de vedere economic: cu produsele lor naturale, precum mierea, propolisul, lăptișorul de matcă etc., ele realizează o producție anuală de circa 153 de miliarde de euro.
Dar pentru medicină, importanța drăgălașelor zumzăitoare nu se măsoară în bani. Noi și noi studii atestă uriașul efect terapeutic al remediilor naturale produse de ele. Apiterapia este denumirea medicală a folosirii produselor albinei melifere pentru combaterea bolilor și pentru vindecarea rănilor. Produse al căror conținut ridicat în substanțe active și eficiență a fost deja confirmat.
De fapt, apiterapia nu este deloc nouă, ci trece drept cea mai veche medicină, practicată de oameni încă de-acum 6000 de ani. "Mai ales mierea - pentru vindecarea rănilor, propolisul - ca antibiotic natural, dar și înțepăturile de albină - ca formă a acupuncturii, sunt metode apiterapeutice străvechi", ne asigură specialiștii.
MIEREA
Imunitatea se dă în vânt după ea
Medicinii experimentale de odinioară i se adaugă, astăzi, noi și noi descoperiri, care transformă apiterapia într-o ramură a medicinii bine fundamentată științific și demnă de a fi luată în serios. Produselor de stup li se atribuie o "inteligență naturală", prin care acestea le sunt superioare unora dintre medicamentele sintetice. Dovezile apar în mai toate disciplinele medicale, dar mai cu seamă în imunologie, neurologie, chirurgie, dermatologie și reumatologie. Majoritatea cercetărilor se ocupă cu cel mai cunoscut, îndrăgit și gustos produs: mierea.
Studii efectuate în Austria arată că sistemul imunitar al oamenilor care mănâncă zilnic 50 g de miere naturală este cu 40% mai puțin afectat de o eventuală infecție, iar calitatea somnului și rezistența psihică sporesc cu 22 de procente. În plus, mierea de albine anihilează radicalii liberi. Numărul acestor molecule agresive, care îmbătrânesc celulele și pot produce cancer, scade cu 40%. (Este bine de știut că mierea de flori are un potențial de eficiență mai mare decât mierea de pădure.)
Slăbiți cu miere!
O veste bună: mierea influențează atât de favorabil nivelul glicemiei și producția de insulină, încât nu apare senzația de foame puternică. 46% din subiecții participanți la același studiu austriac au scăzut, chiar, în greutate.
Reglează colesterolul
Studiile clinice arată, de asemenea, că mierea acționează favorabil asupra metabolismului grăsimilor, respectiv a nivelului colesterolului. În ce privește lăptișorul de matcă, s-a demonstrat clinic că reduce colesterolul "rău", LDL, și chiar tensiunea arterială.
Alungă migrenele și cârceii
Datorită triptofanului pe care-l conține (circa 3,84 mg la 100 g), mierea poate stimula producerea serotoninei la nivelul creierului, ceea ce anulează toate "șansele" pentru dureri de cap și migrene, iar psihicul devine mai rezistent la stres și la fluctuațiile de dispoziție. Cu fiecare lingură de miere consumată, organismul primește și mai mult magneziu, o binefacere pentru musculatura gambelor, care este afectată mai puțin (cam cu o treime) de cârceii care se produc noaptea sau după sport.
Cel mai bun dermatolog
Mierea poate fi considerată un "medic" natural de nădejde și în dermatologie. Ea vindecă, adeseori fără probleme, zgârieturile superficiale, tăieturile profunde, arsurile și chiar ulcerațiile pielii. Conform unui studiu realizat la University of Wales Institute din Cardiff, mierea distruge - uneori mai bine decât antibioticele - agenții patogeni și hrănește, în același timp, celulele nevătămate dimprejurul rănii. Diversele tipuri de zahăr din miere ajută, împreună cu enzimele, la curățirea rănii, absorbind secrețiile parțial agresive și stopând dezvoltarea bacteriilor. O recomandare practică de prim-ajutor la domiciliu: ungeți o bucată de tifon cu un strat gros de miere, aplicați-o pe rană, lipiți-o cu leucoplast și înlocuiți-o din șase în șase ore.
PROPOLISUL
Vindecă psoriazisul și arsurile ușoare
"Povestea" de succes despre medicina albinelor bazată pe studii serioase continuă. Între timp, numărul dovezilor despre acțiunea propolisului a devenit impresionant. Cules de albine, acesta protejează florile și mugurii firavi împotriva ciupercilor și a bacteriilor. Același efect îl produce propolisul și în medicina umană: este un produs terapeutic natural, de-a dreptul genial în cazul rănilor, al arsurilor ușoare, al pielii afectate de psoriazis, al rănilor din zona gingiilor, provocate de intervențiile stomatologice etc. De asemenea, infecțiile perseverente ale mucoasei stomacale și duodenale fac parte - și ele - din nou-definitul indicator al afecțiunilor ce pot fi tratate cu propolis.
Împinge la suicid celulele canceroase
De-a dreptul impresionante sunt recentele rezultate ale experiențelor de laborator cu propolis pe animale: a fost descoperit efectul anti-tumoral (în cancer) al propolisului unor albine melifere din Brazilia. Acesta se bazează pe două mecanisme, care ajută, de fapt, organismul să se opună el însuși cancerului. Substanța activă artepilină C declanșează moartea biologică programată a celulelor canceroase, adică "programul sinucigaș" intracelular, și tumora se micșorează. Și blochează, în tumoră, formarea altor vase sanguine. Nefiind suficient irigată cu sânge, tumora "moare de foame". Studii asemănătoare legate de epilepsie, malarie, SIDA, Alzheimer, artrită și astm sunt în curs de efectuare.
VENINUL DE ALBINE
Vindecă spectaculos reumatismul
Un alt produs despre care se vorbește mult în medicină este veninul de albine, numit de specialiști apitoxină, care se folosește direct ca înțepătură sau ca injecție subcutanată. Se pare că ea alină mai ales durerile acute ale oaselor și articulațiilor care apar în cazul unor forme de reumatism, precum artrita, artroza, dar și fibromialgia. Nivelul actual al studiilor este dătător de speranță. Un as al apiterapiei românești, doctorul Ștefan Stângaciu, afirmă: "Apitoxina poate calma spectaculos durerile reumatice, iar în cazuri izolate le poate chiar vindeca definitiv". Chiar și pentru reumatismul autoimunitar, vindecarea pare a fi posibilă, pentru că otrava de albină devine activă și ca imunostimulator.
Nu este o noutate, dar este un "marș triumfal" al apiterapiei în medicina academică: persoanele alergice la veninul de albine se supun terapiei cu injectarea de... venin de albine. În cadrul acestei imunoterapii, numită și hiposensibilizare, alergologul injectează doze crescânde, de până la 100 de micrograme, sub pielea pacientului (100 de micrograme = două înțepături de albină). Protecția antialergică a acestei doze maxime poate fi conservată vreme de cinci ani, prin injectarea în continuare, lună de lună. Apicultorii alergici nu trebuie să meargă la doctor pentru hiposensibilizare: "injecțiile" le fac albinele lor harnice, "maltratându-i", uneori, cu până la 100 de înțepături pe sezon.
Și totuși...
Dar oricât de sănătoasă ar fi apiterapia, ea poate face "victime" printre persoanele sensibile. Făcând abstracție de consumul de miere sau de plasturii aplicați pe răni, apiterapia trebuie să se afle în mâinile versate ale unor specialiști. Mai ales otrava de albine, dar și polenul înghițit pot provoca reacții de șoc cu complicații extrem de serioase.