Biologii văd în firul de păr doar o sumă de celule cheratinizate moarte, dispuse în fire ce acoperă scalpul. Pentru noi, ceilalți, părul înseamnă mult mai mult. Iar dacă nu ne dăm prea bine seama de importanța pe care i-o acordăm, vom deveni cu siguranță conștienți de ea, în momentul când începem să-l pierdem.
Pe cap ne cresc în jur de 100.000 de fire de păr, din care cad zilnic între 50 și 100. Acesta nu este un lucru anormal. Avem motive să ne îngrijorăm abia atunci când se depășește limita de 100. Dar și această cifră este, în ultimă instanță, una orientativă. Uneori pot părăsi scalpul chiar și până la 300 de fire, de exemplu dacă părul este supus unei solicitări mecanice, cum ar fi spălatul pe cap sau un periat mai energic.
După o mică discuție cu pacientul care a venit alarmat să-i ceară ajutorul, medicul face un mic test: în mai multe locuri de pe scalp, el prinde între degete cam 20 de fire și trage de ele, fără să le smulgă. "Dacă se desprind mai mult de trei fire, acesta este un indiciu de cădere patologică a părului", precizează specialiștii. La sfârșit, doctorul cere câteva analize de laborator și pornește să caute cauzele.
Cauze
Părul poate cădea din foarte multe motive. Din vina materialului genetic, de pildă, însă și a medicamentelor, dezechilibrelor hormonale, stresului, carenței de fier, ca și a unor boli autoimune.
Alopecia androgenetică este cea mai frecvent întâlnită cauză de cădere a părului, având motive genetice. De ea suferă în Europa aproximativ jumătate din populația masculină și 20% dintre femei. "La alopecia androgenetică se atrofiază treptat foliculii piloși, cei în care se formează firele de păr. Firele devin din ce în ce mai subțiri, apoi cad și nu mai sunt înlocuite de altele", explică dermatologii. Urmările la bărbați se cunosc: tâmplele pleșuve, creștetul văduvit de păr, calviția. La femei, părul se rărește pe toată suprafața scalpului, firele se subțiază și cad, de obicei, în număr mai mare, pe mijlocul capului. Cercetătorii presupun că alopecia androgenetică este declanșată de o sensibilitate ereditară la hormonul numit dihidrotestosteron, la sinteza căruia participă o anumită ezimă: "La persoanele predispuse la alopecie androgenetică există fie un număr deosebit de mare de receptori pentru hormonul respectiv, fie o prezență masivă a enzimei."
Alopecia areata este consecința unei boli autoimune. Celulele sistemului imunitar atacă părul și provoacă o inflamație care împiedică firele să mai crească. Aceasta se poate întâmpla dintr-o dată sau se desfășoară ca un proces insidios, pe o perioadă mai lungă de timp. Rădăcinile rămân intacte, dar firele deja formate cad. Astfel iau naștere pe cap, uneori și în alte zone ale corpului sau chiar pe tot corpul, porțiuni de formă rotundă, complet lipsite de păr. Toate categoriile de vârstă pot fi afectate de alopecia areata, inclusiv copiii și adolescenții, iar femeile, mai frecvent decât bărbații. Medicii se află în imposibilitatea de a formula un prognostic sigur al evoluției, deoarece în 80% din cazuri, boala se vindecă de la sine în decurs de un an, însă ea poate recidiva în mod repetat, după cum îi poate însoți permanent pe pacienți, pe întreaga durată a vieții.
Alopecia difuză se întâlnește în special la femei. Firele cad, fiindcă rădăcinile lor nu mai sunt alimentate suficient cu substanțe hrănitoare. Aceasta duce la rărirea părului. Cauzele posibile ale alopeciei difuze sunt diverse: modificări ale secrețiilor hormonale, stres, infecții sau un aport nesatisfăcător de nutrienți și minerale, în primul rând de fier. Părul poate fi pierdut rapid, și după un tratament cu medicamente tari, așa cum este cazul în timpul unei terapii cu citostatice. Pentru a reface rădăcinile firelor de păr, trebuie combătute cauzele. Uneori, soluția cea mai simplă constă în administrarea unor preparate cu fier.
Tot mai des se prezintă la cabinetele dermatologice și pacienți cu alopecie cicatrizantă. Ea apare ca efect subsidiar al altor boli ce provoacă inflamarea scalpului, distrugând complet rădăcinile firelor de păr. Se formează porțiuni de piele cicatrizată, pe care părul nu mai crește. Și la alopecia cicatrizantă este necesar să se trateze afecțiunea inițială. Factorii declanșatori pot fi infecțiile micotice sau bacteriene, dar și bolile cutanate autoimune, ca lupusul eritematos și lichenul plan sau sclerodermia, o patologie care se extinde și asupra țesutului conjunctiv.
Tratamente
Minoxidilul și finasteridul
La alopecia difuză și cicatrizantă, medicul trebuie să trateze, înainte de toate, afecțiunile aflate la originea simptomatologiei. După eliminarea acestora, pot fi de folos loțiunile și preparatele orale, cu condiția ca pierderea părului să nu fi ajuns încă într-un stadiu prea avansat, pentru ca activarea foliculilor piloși să mai fie posibilă. Scalpul poate fi asemănat cu un deșert: dacă este irigat prea târziu, nu mai pot răsări pe el flori.
Printr-o întâmplare, s-a descoperit că minoxidilul, o substanță cuprinsă în formula unui medicament hipotensor, are și proprietatea de a stimula creșterea părului. La unii pacienți tratați pentru hipertensiune s-a observat o înmulțire a firelor de păr. Bineînțeles că industria farmaceutică s-a grăbit să valorifice acest ingredient activ într-un produs destinat unei piețe care se arată a fi extrem de profitabilă. El este recomandat, în principiu, numai pentru alopecia androgenetică, însă dermatologii îl prescriu și la alopecia difuză. Garanții nu există, dar cel puțin se poate miza pe șansa că părul rămas pe cap nu va mai cădea și că vor crește câteva fire noi, dacă pacienții vor fi conștiincioși și își vor masa de două ori pe zi scalpul cu loțiunea sau spuma care conține minoxidil. Căci, imediat după încetarea tratamentului, alopecia își face apariția din nou.
O a doua substanță activă cu eficiență confirmată de mai multe studii este cea numită finasterid. Rezervată în exclusivitate bărbaților, ea poate provoca însă efecte secundare neplăcute, ca diminuarea potenței și a libidoului. Din fericire, aceste tulburări au de regulă un caracter temporar, ele dispărând ulterior, pe parcursul tratamentului. S-au înregistrat, totuși, și situații în care pacienții au fost afectați de ginecomastie, adică de o dezvoltare exagerată a mameloanelor, însoțită de formarea unor noduli la nivelul pieptului - fenomene care nu sunt întotdeauna reversibile.
Leacurile bunicii
Alături de aceste medicamente ce dețin supremația pe piață, există și alte produse și remedii, de la care se așteaptă stoparea căderii părului și stimularea refacerii podoabei capilare. Multă lume își pune nădejdea în leacuri și metode de pe vremea bunicii: clătirea părului cu bere sau cu propria urină, infuzia de urzici, împachetările cu drojdie, spălatul cu ou și rom și așa mai departe. Deși asemenea proceduri n-au fost verificate vreodată prin studii clinice, medicii sunt de obicei toleranți și nu le interzic pacienților să încerce ceva ce ei cred că le poate fi de ajutor. Autosugestia care însoțește tratamentele populare, creează surprize mari.
Zincul, biotina și cofeina sunt de asemenea substanțe creditate cu proprietăți de regenerare a părului. Autorii unui studiu coreean au constatat că suplimentarea aportului de zinc a dat rezultate la o serie de pacienți cu alopecia areata, în al căror organism zincul se găsea la un nivel deficitar. De biotină (cunoscută și ca vitamina H) corpul nostru are nevoie pentru a produce keratina, prezentă atât în unghii, cât și în firele de păr. Studiile atestă, într-adevăr, un efect pozitiv asupra creșterii unghiilor, însă în ce privește părul, nu s-a semnalat deocamdată o influență certă. Cofeina favorizează și ea creșterea părului, este o realitate deja verificată de specialiști, printr-un experiment. Ei au lăsat pentru mai multe zile câteva fragmente prelevate din pielea capului, într-o soluție de cofeină și testosteron, afirmând în final: "Firele de păr au crescut mai bine în soluția cu cofeină decât la probele-martor, fără cofeină." Dar nu se știe deocamdată dacă rezultatele obținute in vitro se vor adeveri și în cadrul unor studii efectuate cu subiecți umani.
Preparate cu hormoni
Femeilor care suferă de alopecie androgenetică li se prescriu, uneori, preparate cu hormoni, cu toate că nu există dovezi științifice convingătoare în sprijinul presupunerii că hormonii ar opri căderea părului. Același lucru se poate spune, din păcate, despre majoritatea șampoanelor, loțiunilor, tincturilor și suplimentelor care promit solemn că ne vor salva părul. Întrucât multe dintre aceste produse nu sunt susținute de rezultatele concludente ale unor teste, aceasta înseamnă, în opinia specialiștilor, că beneficiul adus de ele nu poate fi decât foarte mic, dacă nu cumva nul. Și chiar de la minoxidil și finasterid, cele două medicamente cu acțiune confirmată științific, dermatologii ne avertizează să nu așteptăm miracole. Firele de păr cresc lent, deci ameliorarea nu va deveni vizibilă decât după trei până la șase luni de tratament.
Transplantul
Cine dorește să vadă un succes rapid și dispune de suma necesară pentru o asemenea investiție substanțială își poate încerca norocul cu un transplant. Din partea posterioară a capului se extrag fire de păr, izolate sau în grupuri de până la patru, împreună cu fragmentul de piele aferent, pentru a fi apoi implantate pe porțiunile unde ele lipsesc. Rezultatul nu este de fiecare dată satisfăcător din punct de vedere estetic și nimic nu garantează pacientului că efectul va fi unul de durată: foliculii implantați nu cresc întotdeauna și pot cădea la rândul lor. Succesul unui transplant depinde în mare măsură de îndemânarea medicului care îl execută.
Și apartenența la o anumită categorie de vârstă a pacienților cu alopecie care caută ajutor la cabinetele dermatologice spune multe despre importanța acordată frumuseții părului în societatea contemporană. Ajung la doctor mai ales bărbați și femei între 20 și 30 de ani, care încearcă să-și stopeze căderea părului cu loțiuni și tablete. În general, bărbații se tratează până pe la 30 sau 35 de ani. După aceea majoritatea sunt căsătoriți, nu-i mai interesează să-și caute o parteneră, așa încât părul des nu mai prezintă o însemnătate atât de mare pentru ei.