1. Spaima provocată de lipsa tatălui
Un număr dramatic de mare de bărbați nu au tată sau au crescut în mare măsură fără el. Tații au aparținut generației războiului, generației reconstrucției, generației carierei, generației "ego" sau generației divorțurilor. Iar fiii sunt orfani de război, orfani de carieră sau orfani de divorț. Tații lor nu au avut și nu au timp pentru ei. Și nici pentru fiice, firește - dar acestea au alături de ele o mamă, care le seamănă, cu care se compară, care reprezintă un model, chiar dacă adesea există neînțelegeri. Băieții au și ei nevoie de un model de același sex. Lipsa autorității tatălui îi face nesiguri.
2. Spaima de a fi respinși în dragoste
"Sunt oare un bărbat adevărat"? Toți bărbații care au crescut fără tată - sau majoritatea lor - află răspunsul la această întrebare importantă nu de la un bărbat cu experiență, ci de la o femeie. De aceea ei devin dependenți de femei: de mamă, de soră, de soție, iar dependența nu este o premisă favorabilă pentru dragoste. Pentru că dragostea înflorește și dă roade acolo unde oamenii sunt independenți și au drepturi egale. Dependența îi face nesiguri. El se întreabă neîncetat: "Mă mai iubește?" Iar privarea de dragoste este cea mai cumplită amenințare la care poate fi supus un bărbat.
3. Spaima de a nu avansa în meserie
Ce-i poate ajuta pe bărbați să scape de "spaime" și să dobândească siguranță de sine? Pe mulți dintre ei - serviciul. Să aibă un serviciu stabil, să-și întrețină familia, să facă o carieră - iată dorința sinceră a multor bărbați. O dorință pozitivă, folositoare atât familiei, cât și bărbatului însuși, pentru că bucurându-se de aprecierea celorlalți el se eliberează de îndoielile personale și de frica interioară. Și cu cât avansează profesional, cu atât cresc și aprecierile. Serviciul este pentru el locul de confirmare a capacităților sale, "câmpul de onoare". De aceea gândul că vreodată s-ar putea să aibă un eșec profesional îi sperie permanent pe majoritatea bărbaților.
4. Spaima de insuccesele profesionale
Și mai mare este frica bărbaților de o eventuală "marți neagră" profesională. Într-o asemenea situație, li se spulberă nu numai planurile personale și financiare, ci planurile de viață în general. Li se distruge valoarea lor proprie, care în mare parte se bazează pe aprecierile celorlalți.
5. Spaima de a pierde puterea
Tocmai pentru că valoarea lor este strâns legată de aprecierea altor persoane, bărbații își caută în această apreciere o mai mare siguranță, pe care o consideră un fel de "putere".
Un militar cu trei steluțe pe uniformă este mai puternic decât unul cu două steluțe. Rangul înseamnă putere. Banii înseamnă putere. Iar puterea te face mai atrăgător. Cine are femeile cele mai grozave? Cel care în viață reprezintă ceva. A pierde puterea înseamnă a te pierde pe tine însuți.
6. Spaima de impotență
Pentru bărbați, puterea este și un afrodisiac. Puterea îi face mai "iuți". Bărbații care se simt nesiguri au întotdeauna probleme cu erecția și, poate nejustificat, își fac griji în privința potenței. Pentru că lipsa erecției le pune sub semnul întrebării virilitatea.
7. Spaima de a fi părăsiți de soții
În spatele tuturor spaimelor se află de fapt aceea că soția ar putea să-l părăsească. Femeile îi fac pe bărbați să uite de frică, ele sunt cele care le dau soților lor un rost, care-i sfătuiesc, care îi fac să simtă plăcerea. Dar pentru a obține ceea ce este cu adevărat mai bun de la soții lor, femeile ar trebui să accepte o realitate, un adevăr: că bărbaților le este uneori frică. Pur și simplu.
Ce pot să facă femeile?
Interviu cu dr. Eduard Bote, psiholog
- Domnule doctor, chiar tuturor bărbaților li se face frică la un moment dat?
- Bineînțeles, frica face parte din viață. Cei care n-o simt înseamnă că și-au învins-o. La copii, lipsa senzației de frică este considerată de psihologi indiciul unor dereglări de dezvoltare. Se știe, de exemplu, că majoritatea oamenilor cruzi n-au cunoscut în copilărie senzația de frică.
- Dacă toți bărbații au "spaime" înseamnă că trebuie să consulte toți, fără excepție, un terapeut?
- Nu, cei mai mulți dintre bărbați reușesc să se descurce singuri. Nu trebuie decât să recunoască față de ei înșiși și față de ceilalți, că, uneori, le este frică.
- În cazul acesta, terapeutul "secret" este soția sau partenera?
- Nu poți să împarți viața cu cineva și să joci în același timp și rolul de terapeut. Soția sau partenera poate, în schimb, să fie un fel de antrenor sau de manager. Adică: să-l stimuleze în ceea ce este el tare, să nu-l piseze tot timpul, să-i lase libertate și să-i respecte independența. Bărbații au nevoie de spații libere, la fel ca și femeile, de altfel.
- Bărbații trebuie îngrijiți ca niște copii?
- Oricare dintre noi are nevoie de cineva afectuos, iubitor, care să ne fie alături cu trup și suflet - lucru valabil atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
- Este bine ca soția să-și ia bărbatul de mână și să-l călăuzească prin viață?
- Câteodată, da. Doar să nu-l strângă prea tare, ca el să nu-și simtă libertatea îngrădită. Corect procedează acele femei care își pun întrebarea: ce-aș face dacă n-ar fi vorba de soțul, ci de copilul meu? În această situație, ele sunt întotdeauna foarte inspirate. În cazul bărbaților, însă, să facă astfel încât ei să nu simtă că sunt ținuți, din spate, de ham.
Reproduceri după picturi de ANA RUXANDRA ILFOVEANU