Deși medicamentele anticoagulante, precum heparina sau warfarina, sunt, în mod specific, prescrise pentru tratamentul trombozei venoase profunde, dizolvarea cheagurilor sanguine existente s-ar putea realiza doar cu substanțe medicamentoase de tipul activatorilor de plasminogen, inaccesibile deocamdată pe piața autohtonă. Dacă tromboflebita superficială duce rar la complicații serioase, în cazul trombozei venoase profunde, pericolul principal este posibila mobilizare a unui cheag și deplasarea acestuia, împreună cu fluxul sanguin, către plămâni (embolie pulmonară), situație în care este nevoie de instituirea unui tratament mai agresiv, de fază acută (doze mari de anticoagulant, administrate intravenos). O altă complicație supărătoare, dar mai puțin periculoasă, este formarea unei obstrucții la nivelul venei (sindrom post flebitic), care va determina umflarea persistentă a picioarelor și care poate să se manifeste după unul sau mai multe episoade de tromboză venoasă profundă. Altfel spus, scopul terapiei anticoagulante este de a preveni formarea altor cheaguri, în timp ce organismul încearcă să dizolve trombii existenți. Însă, în cazul persoanelor care prezintă sângerări și cărora nu li se poate administra medicație anticoagulantă, poate fi necesară inserarea unor filtre la nivelul venei principale a abdomenului, pentru a preveni mobilizarea cheagurilor de la nivelul membrelor inferioare către plămâni.
Luând în calcul cele menționate mai sus și ținând cont de posibilele complicații ale tromboflebitei, o abordare exclusiv naturistă, fără suportul medicației de sinteză, nu este posibilă. Așa stând lucrurile, tratamentul naturist complementar al tromboflebitei include următoarele remedii:
* Gingko-biloba - extractele din această specie de plante au efecte nu numai asupra arteriolelor, ci și asupra capilarelor venoase și asupra venelor, acționând foarte bine și în complexul afecțiunilor varicoase, în sindromul post-trombotic și în ulcerele varicoase. Recomand spre administrare Gingkoprim Max, indicat în tulburări ale circulației venoase, tromboze, tromboflebite sau sindromul de "picioare grele".
* Extractul de muguri de plop - are o acțiune electivă pe arterele membrelor inferioare, restabilește circulația colaterală și combate tulburările trofice asociate, fiind util în tromboflebite și tendinite, în manifestări tromboembolice. În plus, asociat cu Ginsengul, Gingko-biloba acționează prin reducerea concentrației plasmatice a fibrinogenului, care reprezintă unul dintre indicii preciși ai riscului tromboemboliei iminente.
* Foarte utile în combaterea tromboflebitei sunt și extractele gemoderivate, obținute din scoarța de salcie, leurdă, ulei de sâmburi de struguri, coacăz-negru, sulfină, asociate cu unguente locale din gălbenele, tătăneasă, propolis sau venin de albine. Efectele lor antiagregante și antitrombotice sunt importante în procesul de vindecare a tromboflebitelor și în prevenirea recidivelor.
* Restricțiile alimentare se referă la produsele din carne, mezeluri, afumături, tutun, alcool și orice tip de prăjeli în ulei, acestea fiind, în general, la originea riscului de apariție a tromboflebitei. Pe timpul tratamentului, este necesară efectuarea testelor care indică gradul de coagulare al sângelui (timp de sângerare, timp de coagulare, timpul Quick, timpul Howel), pentru a preveni la timp coagularea prea lentă a sângelui.
Să auzim numai de bine!
Dr. RAREȘ SIMU - Centrul de Sănătate și Viață "Armonia", București, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58
"Verișoarei mele i se umflă periodic articulațiile, iar medicii nu-i pot pune un diagnostic"
(Răspuns pentru Carmen P. - Buzău, F. AS nr. 1279)
Spuneți că verișoara dvs. se confruntă cu episoade în care i se umflă articulațiile și țesuturile moi, asociate cu accelerarea tranzitului intestinal. Analizele efectuate nu au pus în evidență o afectare a articulației propriu-zise. Din cele descrise, este posibil ca sistemul imunitar să fie cel răspunzător de aceste manifestări. Aceasta, mai ales, în condițiile în care simptomele s-au ameliorat sub tratament cu cortizon. Ar putea fi vorba despre o afecțiune la nivelul tubului digestiv, mai ales la nivelul intestinului. La acest nivel, există o componentă importantă a sistemului imun, țesutul limfoid sau plăcile Peyer. Acestea au rolul de a proteja organismul de agresiunea unor factori din afara lui. Tubul digestiv comunică direct, prin ingestia alimentelor și lichidelor, cu mediul extern. De aceea, este nevoie de un filtru, de o barieră de apărare, la acest nivel. Odată cu alimentele, pătrund în tubul digestiv și o serie de substanțe chimice și microorganisme. Toate acestea produc un răspuns de apărare la nivelul intestinului, răspuns care se manifestă prin secreția unor substanțe pro-inflamatoare. Mai mult, chiar alimentele în sine, dacă nu sunt bine tolerate de persoana în cauză, provoacă o reacție inflamatorie. Aceste reacții se pot transmite apoi în întreg organismul și afectează și alte zone. Printre cele mai frecvente zone afectate se numără și articulațiile și țesuturile moi sau pielea. În plus, orice inflamație la nivelul mucoasei intestinale duce la scăderea unor enzime secretate de aceasta. Aceste enzime, pe lângă rolul în digestie, odată absorbite în sânge, exercită efecte antiinflamatorii la nivelul întregului organism. Atunci când scade nivelul lor, evident, este favorizată dezvoltarea proceselor inflamatorii cu diverse localizări, inclusiv articulare sau de părți moi.
Fiecare persoană are anumite alimente pe care le tolerează mai bine și altele pe care le tolerează mai puțin, fără că aceasta să însemne că are alergie la acele alimente. Reacțiile de intoleranță alimentară stau, de multe ori, în spatele multor procese inflamatorii cronice din organism. Nu întotdeauna este evidentă corelația între un aliment și reacția de intoleranță la acesta, pentru că reacția nu este imediată, se dezvoltă în timp și este cumulativă. În această situație, sunt utile anumite teste de sânge, care pot evidenția gradul de reacție pe care îl provoacă alimentele consumate. De asemenea, trebuie investigate posibile infecții bacteriene, parazitare sau fungice, în sfera digestivă, care pot să agraveze procesul inflamator de la acest nivel. În funcție de aceste teste se poate recomanda, ulterior, o dietă și un tratament care să reducă procesul inflamator cronic de la nivelul intestinului, cu efecte benefice asupra întregului organism. Pe lângă acest regim este recomandat, de asemenea, un tratament cu plante cu efecte antiinflamatorii și imunomodulatoare. În acest scop, recomand o cură cu lemn-dulce, yucca și aloe vera. Atenție, dacă există contraindicații, în special pentru lemn-dulce (hipertensiune, afecțiuni ale sânilor sau în sfera genitală la femei). În plus, se poate asocia și propolisul, la fel, cu efecte antinflamatorii și imunomodulatoare, atât general cât și direct asupra mucoasei intestinale. Cu efect antiinflamator direct asupra intestinului este recomandată cura cu argilă. Aceasta se face trei săptămâni. În prima săptămână, se consumă un pahar cu argilă dizolvată în apă plată (o lingură), în a doua săptămână se consumă 2 pahare pe zi și în a treia săptămână se consumă 3 pahare pe zi. Nu în ultimul rând, este recomandată administrarea de enzime cu efecte antiinflamatoare, care să suplinească scăderea enzimelor intestinale. Printre cele mai eficiente, recomand preparatele care conțin serra peptaza.