TRAIAN UNGUREANU, Europarlamentar - "De 30 de ani, în România funcționează o mulgătoare de buget de stat, comandată de circuite politice"

Cristian Curte
Traian Ungureanu este un europar­la­mentar nonconformist. Nu agreează nici tendințele progresiste europene, nici populismul autohton. Pe scurt, un politician in­co­mod cu puterea de orice fel, dar foarte aproa­pe de muritorii de rând. Trăsături ce vin parcă să ne amintească că înainte de a reprezenta PDL în cel mai înalt for european, Traian Ungureanu a fost jurnalist și încă unul de excepție. Are, adică, suficient spirit critic, pentru a nu se lăsa înrolat și, mai presus de toate, o fidelitate față de adevăr care în România s-a pierdut. Interviul care urmează nu se abate de la aceste principii, radiografiind mo­mentul critic prin care trece politica dâmbo­vi­țeană. Și cu ea, și noi...

"Fiecare guvernare PSD înghesuie sectorul privat, pentru a practica perversiuni fiscale mizere"

- Anul acesta a început cu manifestații în stradă și e posibil să se termine tot așa. Cum s-a văzut guvernarea PSD din Parlamentul Euro­pean?  

- Fiecare guvernare PSD zdruncină ordinea de drept, înghesuie sectorul privat pentru a prac­tica perversiuni fiscale mizere și albește figuri de primi infractori. Asta e limpede pentru majoritatea parlamentarilor europeni din afara grupului socialist (tovarăș de luptă și complice în minciună al PSD). Statul român are, deja, un palmares bogat și trist în materie de dezbateri critice în fața Par­lamentului European. Numai că, din acest tip de critică și dezbatere, lipsește figura românului de rând. Discuția se duce mult pe deasupra oamenilor care n-au timp de discursurile din Parlamentul Eu­ropean, sunt sătui de obsesia pentru justiție și își doresc un Guvern obsedat zi și noapte de spitale, școli și autostrăzi.

- Ce credeți că speră să obțină PSD prin re­centa încercare de modificare a legilor justiției?

- Ce știe toată lumea, din Teleorman până la Bruxelles: imunitate. România nu are, la drept vorbind, o economie vie, dincolo de Mioveni. În locul ei, funcționează, de 30 de ani, o mulgătoare de buget de stat, comandată de circuite politice. PSD a inventat mecanismul în iureșul anilor '90 și l-a transformat în sistem economico-politic na­țional. Apariția în scenă a justiției active a generat un conflict între acest sistem și rigorile importate din UE. PSD are totul de pierdut, începând cu ca­petele capilor ei politici, și de aceea încearcă să spargă încercuirea. Istoria PSD este o istorie a liderilor cu dosar. Ceva s-a schimbat, însă. PSD a învățat să se ambaleze legal. Metoda răgetelor anti-UE a fost înlocuită de pachete le­gislative, în care se strecoară cu abilitate suficient exploziv pen­tru evadarea inculpaților. Principii și texte parțial corecte fac treaba murdară și apără sau exonerează lideri PSD, altfel pierduți.

- Ca europarlamentar, puteți face ceva pentru a opri asasinarea justiției?

- Răspund întrebărilor dumneavoastră cât pot mai onest. Vorbesc cu alți europarlamentari și par­ticip la dezbaterile de la Bruxelles. În noiembrie, voi însoți o misiune a Parlamentului European care va analiza, la București, situația justiției. Nu e mare lucru, dar ceva e: o imagine mai exactă asupra cazului României. Așa cum și noi ar trebui să avem o imagine un pic mai precisă asu­pra lumii politice europene. Parlamentul Eu­ropean nu e, de fapt, un ghișeu de reclamații pentru abuzurile din România. Din trufie sau din realism, Parlamentul European se ocupă cu pro­ble­me europene. Când România devine o ase­me­nea pro­blemă, atunci da: se discu­tă de Ro­mânia. Altfel, nu. Inter­ven­țiile care pârăsc cutare adver­sar politic sunt privite ca acte de indecență. E de remarcat vechea și stărui­toarea a­ple­­care a europar­la­mentarilor PSD, pentru poale-n cap și fri­vo­litate, în plenul de la Bruxelles. Abia asta ne face de râs și ne descrie ca mahala cu amba­sa­dori la Bruxelles. În același timp, am auzit de multe ori, în țară, întrebarea pe care o pu­neți. O înțeleg foarte bine. Cu toate astea, de la un punct încolo, ideea după care Parla­mentul Eu­ropean e un pom­pier cu furtunul la picior, 24 din 24 de ore, nu e nici ade­vărată, nici sănătoasă. De­seori e doar o formă de re­sem­nare sau pasivitate.

"În josul programului de guvernare PSD scrie: știm să îngropăm banii dumneavoastră"

- Conform analizelor financiare, e posibil ca România să termine anul 2017 cu cea mai mare creștere economică din UE, dar și cu un deficit bugetar însemnat. Drept urmare, unele taxe, anulate la începutul anului, vor fi înlocuite de altele. De ce credeți că a făcut PSD toată această "țopăială fiscal-bugetară" (ca să îl citez pe pre­șe­dintele Iohannis)?

- O cifră în calendar spune doar că timpul trece. Nu și în ce fel trece. La fel, faimoasa noas­tră creștere economică. Procentele arată bine, dar nu pot explica de ce, totuși, românii plecați nu se întorc în paradisul de acasă, de ce sărăcia strivește cam tot ce nu e Cluj sau București și de ce in­ves­tițiile străine stau și așteaptă avioane care trec peste România. La fel de bizar e că aceeași ad­minis­trație care susține că a pus economia în miș­care taie investițiile interne. Cu alte cuvinte, în josul programului de guvernare PSD scrie: știm să îngropăm banii dumneavoastră. Metoda PSD re­petă de un amar de vreme standarde socialiste tes­­tate în Venezuela. Promisiuni abe­rante, premii pentru săraci după rai­duri de jaf care pedepsesc succesul altora și minciuni dogmatice, de genul "prețul benzinei nu va crește". După care, prețul benzinei crește. Ei, și? PSD va stabili că prețul benzinei nu a cres­cut. Dar problema e mult mult gravă. Po­litic, România nu a reușit să treacă de rețeta na­țiunii client. Economic, asta înseam­nă cicluri irosite în mod repetat și fără remediu.

"Statul național a fost slăbit, iar iluziile secesioniste, alimentate"

- Independența Cataloniei zgu­duie Europa și dă speranțe și al­tor visători secesioniști. Cum ve­deți sub acest aspect situația minorității ma­ghia­re din România?

- Avem motive serioase de îngrijorare, care vin din prăbușirea politicii interne a UE. Statul na­țional a fost slăbit, iar iluziile secesioniste au fost alimentate de obsesia europeană a regionali­zării, des­centralizării și autonomiei. Principiile și de­cența au trecut în mistică. Rezultatul e o insur­gență catalană provocată de prea mult bine. Secuii noștri sunt o minoritate etnică reală și solidă, nu o închipuire de tip catalan. Criza poate fi evitată, dar are nevoie de două rânduri de minți. Partea ce ne revine e să fim fermi și când e vorba de preten­ții minoritare deplasate, și când e vorba de calita­tea vieții în România. A fi român poate fi un ex­ces. A fi cetățean român trebuie să fie o soluție.