Vremea opoziției

Spuneam, acum câteva săptămâni, mai în glumă, dar mai mult în serios, că ade­vă­rata opoziție la PSD vine chiar din rân­durile PSD și că nimeni nu a fost mai vi­rulent în a-și critica partidul în ultimii ani, pe cât au fost Victor Ponta, Sorin Grin­deanu și Mihai Tudose.

Între timp, după ce a obținut remanierile pe care și le dorea, binevenite, de altfel, Tudose își vede de treburile lui la Guvern (ni­meni nu știe ce face exact, în afară de faptul că infir­mă, cât se poate de inspirat, ideile de noi taxe și impozite aruncate spre testare opiniei publice, de către subor­donații săi), Grindeanu și-a înghițit promisiunile de mari dezvăluiri (totul are un preț: va primi, în schimb, de la partid, o sinecură de 10.000 de euro pe lună, la șe­fia Autorității Naționale pentru Admi­nis­trare și Reglementare în Comunicații) și doar Ponta a rămas "pe baricade", râ­zând cu gura până la urechi de situația ca­ragialescă, în care un fost premier dat jos pentru că ar fi omul unor forțe obscure este propus de partidul lui Dragnea pentru o asemenea funcție.
În tot acest timp, puține voci din PNL, USR și din Platforma România 100 reu­șesc să se facă auzite. După cum a de­monstrat în ultimul an, PSD e un balaur cu multe capete, pe care nu îl poți învinge cu argumente de salon și cu subtilități ma­cro-economice pe care nu le înțelege lumea. Ca să contracarezi tentația ființială spre abuz a PSD ai nevoie de carismă, de forță, de discurs și - se simte asta tot mai mult - de unitate pe frontul opoziției. Vestea proastă e că nimic din toate astea nu ne-a fost oferit până acum. Vestea bună e că lucrurile încep să se clarifice în rândul opoziției. Chiar în acest sfârșit de săptămână, USR îl alege pe urmașul lui Nicușor Dan. Bătălia se dă între Dan Barna și Vlad Alexandrescu. Indiferent care va fi câștigătorul, el trebuie să scoată partidul din nebuloasa în care s-a afundat după intrarea în Parlament. Dinspre "Plat­forma România 100", a fostului premier Dacian Cioloș, primim, în fine, confir­ma­rea că va deveni partid în 2018. Târziu! Dar mai bine și așa decât niciodată. În fine, tot până anul viitor, liberalul Lu­do­vic Orban își va fi rezolvat definitiv pro­blemele cu justiția, iar o victorie în ins­tanță ar însemna automat întărirea poziției lui în partid. De aici încolo, cei trei lideri au obligația să se pună la masă și să gă­sească o platformă comună de luptă în opoziție. Miza e uriașă. Vin alegeri locale într-un singur tur (avantaj PSD), vin europarlamentarele și, mai ales, vin ale­ge­rile pentru funcția de președinte, ulti­mul bastion necucerit de PSD. Vremea opoziției mimate a trecut, iar cei trei lideri - și alții, dacă vor apărea - vor trebui să răspundă publicului, încă din prima zi, despre cum au de gând să lupte cu pute­rea, dacă îl sprijină pe Klaus Iohannis pentru un nou mandat sau dacă vin cu alte variante. Dacă nu o vor face pertinent, dacă o vor scălda ca până acum, vor de­ve­ni, automat, părtași la toate relele care i se pun în cârcă PSD-ului.