Campionii energiei - SEMINȚELE și SÂMBURII

Cititor Formula AS
- Florile de leac s-au uscat, fructele s-au cules, toamna ne face ultima ofertă -

În nicio altă formă de mani­festare a vieții nu există atâta energie și forță ca în semințe și sâmburi. Dacă luăm o micuță și gin­gașă sămânță de măr, ce nu are mai mult de 2 grame în greutate, și o pu­nem în pământ, vom constata că, du­pă ceva timp, răsare un lăstăraș care, în maxi­mum 3 ani, devine pom de-ade­văratelea. Ce să mai vorbim de ghin­da de stejar, din care crește un dita­mai copacul, sau de sămânța de jir, din care crește fagul. Nuca își are și ea miracolul ei, că stai și te întrebi în care din cei patru sâmburei se află rădă­cina, în care tulpina și în care viitoarele fructe?

Un energizant de excepție: Aluna

Este fructul pomului numit alun. Nu trebuie con­fundată cu arahida, care se mai numește alună americană sau alună de pământ. Aluna de pă­mânt are coaja subțire și o formă lunguiață, față de aluna de pom, care are coajă lemnoasă și seamănă cu o inimă. Dintre toți sâmburii oleagi­noși, fructul alunei de pom este cel mai di­ge­rabil; are cea mai mare can­titate de materii grase și azo­tat. Fiind nutritivă și dătă­toa­re de energie, este reco­man­dată ve­­ge­tarienilor și dia­­be­ticilor, dar și ado­les­cenților, fe­me­i­lor în­săr­­ci­na­te, per­soa­nelor care fac sport, precum și ce­lor care suferă de litiază uri­nară. Nu se con­sumă mai mult de 50 grame pe zi, în stare crudă. Prăjite, alunele sunt mai indigeste. Uleiul de alune este unul dintre cele mai bune tra­tamente contra teniei și con­tra hi­poten­siu­nii.
Recomandări medicale:
* Uleiul de alun - pentru com­ba­terea teniei. Se ia o lingură în fiecare dimineață, pe sto­macul gol, timp de 15 zile.
* Miezul de alune - contra ane­miilor, se mănâncă trei lingurițe de alune pe zi.

Semințele de anason

Bogate în uleiuri eterice, compuși azotați și vitamine, semin­țele de ana­son sunt un ade­vărat panaceu medi­cal, a­vând o pu­tere deosebită mai ales asupra aparatului di­ges­­tiv. Se reco­man­dă în tra­tarea anorexiei, in­su­fici­enței pan­cre­a­tice și intesti­nale, balo­nării, viermilor intes­tinali etc. Dar aten­ție! În doze mari, provoacă toxi­citate, ce poate duce la pareză mus­culară, stări hipnotice, in­somnii, tul­burări de vedere etc.
Recomandări medicale:
* Insuficiență pancreatică, balo­nări abdomi­nale, viermi intestinali, lipsa poftei de mâncare: in­fuzie dintr-o linguriță de semințe opă­rite cu o cană de apă. Se bea de trei ori pe zi înainte de me­sele princi­pale.
* Combaterea vier­milor in­testi­nali: infuzie din 2 lingurițe se­min­țe la 100 ml apă clocotită. Se bea dimi­neața, pe stomacul gol.
* Gripă, bronșită, răceală, tuse: decoct din 1 linguriță semințe la o cană de apă. Se lasă să fiarbă 5 mi­nute. Se beau 2-3 căni de ceai fier­binte pe zi.
* Avertisment: anasonul nu li se administrează bolnavilor de ulcer gastric. Semințele vechi sunt toxice.

Semințele de dovleac

Dovleacul este de mai multe feluri și varietăți, mai cunoscute la noi în țară fiind do­vleacul ro­mâ­­nesc, cu coa­ja roșie-găl­buie, și do­vleacul așa-zis turcesc, cu coaja albă. Și semin­țele di­feră ca for­mă, cele de dovleac tur­cesc fiind ceva mai mari, dar, în ge­neral, au aceleași proprietăți. Se­min­țele de dovleac, se­mințele de pe­pene galben și semin­țele de castra­vete fac parte din semințele catalo­gate drept reci, deoarece la îngurgi­tare îți dau sen­zația de ră­coare. Doc­torii din anti­chi­tate le reco­man­dau pentru virtuțile lor afrodisiace, și nu le recomandau degeaba. Pentru a ob­ține efectul cău­tat, trebuie con­su­mate numai în stare crudă. Fiind se­mințe ener­gizante, nu este reco­man­dat să con­su­mați mai mult de 100 de grame din cele de dovleac și câte 10 grame din celelalte, în salate de cru­dități sau în salată de sfeclă roșie. Scad coles­terolul, previn cataracta, țin la dis­tanță osteo­poroza, previn can­cerul de prostată și combat viermii intestinali. Nu în ultimul rând, com­bat simpto­mele deter­minate de lipsa de fier și anemie - oboseala, că­derea părului și unghiile fragile. Din se­mințele de do­vleac se face și un ulei, poate cel mai bun din toate uleiurile. Pus în salată, acesta purifică orga­nismul și este reco­man­dat pentru hi­perexcita­bilitate ner­voasă. Pe de altă parte, din semințele de dovleac se fac cele mai gustoase și sățioase sarmale de post, conform rețetei știute pentru orice fel de sarmale. Vă recomand să nu le mă­runțiți, dându-le prin mașina de tocat carne (contactul cu metalul le oxi­dează), ci să le pisați în clasicul mojar de lemn și să nu le prăjiți; îm­pache­tați-le în varză așa crude cum sunt.
Recomandări medicale:
* Pentru tratarea prostatitei și a hipertrofiei de prostată: a) se­mințe decojite consumate ca atare, 150-200 g zilnic, în do­uă prize - di­mi­nea­ța și sea­ra; b) de­coct din­tr-o lin­gură se­mințe ne­de­cor­ti­cate zdro­­bite la o cană (200 ml) cu apă rece. Se fierb 5 minute la foc potrivit. Se lasă vasul acoperit 15 minute pen­­tru a se răci până la călduț. Se bea con­ținutul a 2-3 căni pe zi, timp înde­lungat. După o cură de 3 zile, se ob­servă efectele po­zitive.
* Pentru eliminarea viermilor in­tes­tinali (te­nie, limbrici): a) semințe, cojite și zdrobite în gură, bine mes­tecate, se consumă în cantități de 150-250 g pentru adulți, 100 g pentru copii de vârstă șco­lară, 50 g pentru copii mici. Se consumă dimineața, în priză unică. După 1-2 ore se admi­nis­trează un purgativ (ulei de ricin, ceai laxativ); b) pastă, preparată din 60 g semințe decorticate, pisate, și 20 g zahăr; se amestecă până se obține o pastă omogenă. Se mănâncă întreaga cantitate. La un interval de 6 ore se administrează un purgativ. Cura du­rează 5 zile. În caz de nereușită se repetă; c) ulei antihelmintic, preparat din 50 g semințe decorticate, 30 g ulei de ricin și 1 lingură de miere. Se tri­turează semințele bine în acest ames­tec până se obține o pastă omogenă. Se administrează câte un vârf de cuțit sau o jumătate de linguriță din 10 în 10 minute.
* Pentru eliminarea limbricilor, oxiu­rilor, teniei, tricocefalilor: a) de­coct din 50 g se­mințe decojite la o cană (200 ml) de apă. Se fierb 30 de minute, timp în care apa scade la jumătate. Se lasă la răcit. Se adminis­trează în­treaga cantitate dimineața, pe nemâncate; b) emul­sie din 5 g se­mințe decojite și pisate la un pahar cu apă fiartă și răcită, 50 g sirop de coajă de lămâie sau portocală. Se amestecă bine cu o linguriță până la omoge­nizare. Întreaga cantitate se admi­nis­trează dimineața pe stomacul gol în două prize, la inter­vale de 5 minute. După circa 3 ore se admi­nis­trează 2 lin­guri ulei de ricin; se repetă o dată pe săp­tă­mână, până la eliminarea pa­ra­ziților.

Semințele de fag (jirul)

Jirul este un fel de fruct al fagului, dar de fapt este o sămânță, pe care o face fagul toamna târziu. Un fag în vâr­stă de peste 20 de ani produce câ­teva mi­lioane de astfel de se­mințe, pe care putem să le adunăm toamna, de sub coroana lui. Miezul semin­ței de jir este co­mestibil, fiind foarte plăcut la gust, având în el proteină brută 15%, ma­terii grase 24% și fibre 22%. Din se­mințele de jir se obține un ulei foarte fin, comestibil (conține palmi­tină, oleină și o mică par­te stearină), care poate fi folosit ca și uleiul de măs­line sau de nuci. Dacă do­rim să con­su­măm semin­țe­le ca atare, ele fiind foarte hrănitoare, es­te indicat să le consumăm puțin coap­te, ca semin­țele de floarea soare­lui sau cas­tanele.
Recomandări medicale:
* Miezul fructului are importanță nutritivă. Țăranii din România, până nu demult, mâncau jirul ca pe alune. Este sățios, dar, în cantitate ma­re, pro­duce dureri de cap. Învelișul jiru­lui posedă o ușoară toxicitate.

Semințele de LĂMÂIE

Nu este bine să aruncăm semin­țele de lămâie, ci să le folosim când este nevoie, păstrate într-o cutie la loc uscat, deoarece sunt vermifuge (pro­duc expulzarea viermilor in­testinali).
Recomandări medicale:
* Mărunțim și zdrobim coaja, pul­pa și semin­țe­le de la o lămâie (dacă are semințe prea puține, mai luăm semințe și de la alte lămâi), le punem la ma­cerat timp de 3 ore, în 100 ml apă cu miere. Apoi strecurăm, stor­când bine compoziția, și o bem seara la culcare. Contra oxiu­rilor, se folo­sesc numai semin­țele, pe care le pi­săm, le amestecăm cu miere, iar com­poziția o consumăm dimineața. Se­mințele de lămâie sunt și febrifuge, adică scad febra. Se iau una-două lămâi, se taie fe­liuțe subțiri, după care se aplică feliuță lângă feliu­ță, cu se­mințe cu tot, pe ambele tălpi; se îm­bracă tălpile picioa­relor în mici pungi de plastic, apoi se trag cio­rapii. Vom constata că febra va dispărea în câ­teva ore. Dacă-i cazul, repetăm tra­ta­mentul.

Semințele de MĂR

La măr, nu­mărul se­min­țelor diferă de la o varie­tate la alta. Cele mai multe se­mințe le are mă­rul cre­­țesc și mărul dublu roșu, zis și bot de ie­pu­re.
Recomandări medicale:
* De fiecare dată când mân­cați un măr, consumați și semin­țele, deoarece 10 se­mințe de măr ne asi­gură doza zilnică de iod. Ele conțin și acid cian­hidric - un acid folositor digestiei. Se spune că însuși celebrul călu­găr Ras­putin a scăpat de otrăvire imu­ni­zându-se cu semințe de măr.

Prof. ȘTEFAN STĂICULESCU