Pentru o insulă cu vreo patru milioane de locuitori, Irlanda a dat literaturii universale un număr uimitor de nume mari: Jonathan Swift, cu al său Gulliver continuându-și călătoriile de peste trei secole, Lawrence Sterne, romancierul umorist inovator de la mijlocul veacului al XVIII-lea care se citește cu delicii și azi, Bram Stoker, cel cu "Dracula", Oscar Wilde, Conan Doyle, James Joyce, Samuel Beckett și lista se poate mult lungi până în actualitate. Irlandezul William Butler Yeats (1865-1939) e înscris și el la loc de cinste pe această listă ca poet în primul rând, dar și ca dramaturg și prozator, original în toate genurile ca tematică și expresie formală. Marca lui distinctivă e dată de combinarea tradiției celtice cu idei ale misticii orientale și simboluri ezoterice, într-un limbaj poetic modern, bazat pe raporturile semantice și muzicale dintre cuvinte, pe capacitatea lor magică de a transcende spre metafizic. Opera lui Yeats, prin ceea ce continuă să ne spună în plan spiritual, ne e contemporană. De aceea vă recomand volumul lui de memorii, bine tradus, într-o ediție cu toate notele de subsol necesare înțelegerii textului și contextului istoric. Scrisă prin 1916, înainte ca Irlanda să-și cucerească independența și poetul să devină senator al statului liber pentru care militase, înainte ca el să primească, în 1923, Premiul Nobel pentru Literatură, această autobiografie incompletă a fost publicată abia în 1926, ca o explicație de sine de o sinceritate șocantă. Și mai ales importantă pentru substratul operei, pentru filoanele pătimașe care au nutrit-o. Așa cum ni le dezvăluie memorialistul, acestea sunt dragostea obsesivă, de o viață, pentru actrița și luptătoarea patrioată Maude Gonne, care nu l-a acceptat decât ca prieten, alături de ea, pe calea naționalismului irlandez militant, fascinația pentru disciplinele ezoterice, cu experiențe ce ating starea de grație, și familiarizarea cu vechile mituri celtice păstrate în folclor. Toate se vor regăsi în poemele și piesele lui de o vitalitate stranie ce i-au adus celebritatea. Născut într-o familie de artiști - tatăl lui era un cunoscut pictor prerafaelit, fratele și surorile lui, și ei plasticieni, și cu toții, pasionați cititori - William a crescut liber printre artiști, contaminat de preocupările lor. Și-a descoperit atracția poetică și mistică prin intermediul vizionarului William Blake (1757-1827), a cărui operă a editat-o împreună cu E.J. Ellis. De la Blake pornind, a devenit pasionat de mistere paranormale, de ocultism - era o adevărată modă printre intelectualii vremii - de doctrinele și simbolurile orientale, a frecventat cabaliști, spiritiști, ezoteriști și alți specialiști în cunoașterea supranaturală. Ceea ce nu l-a împiedicat să adere la mișcarea pentru autonomia Irlandei și să contribuie concret, politic, la atingerea țelului ei. Paradoxal e, în aceste amintiri, amestecul de confesie fără pudibonderie despre dorințele trupești și nevoia de spiritualizare, de căutare a unor căi noi de a reprezenta frumusețea din lumea fluidă a spiritului. Între Dublin, Londra și Paris, mânat de interese amoroase, politice și literare, Yeats reține portrete de personaje excentrice și situații la care a fost martor, grăitoare pentru mentalitatea epocii (un singur exemplu: scandalosul proces al lui Oscar Wilde, pe care Yeats îl admira și pe care l-a apărat).