Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* William Butler Yeats, "Memorii", traducere de Anca Irina Ionescu, Edi­tura Herald (tel. 021/319.40.60), co­lec­ția "Autobio­gra­fia", 222 p.

Pentru o insulă cu vreo patru milioane de lo­cui­tori, Irlanda a dat literaturii universale un număr ui­mitor de nume mari: Jonathan Swift, cu al său Gulliver continuându-și călătoriile de peste trei se­cole, Lawrence Sterne, romancierul umorist ino­vator de la mijlocul veacului al XVIII-lea ca­re se citește cu delicii și azi, Bram Sto­ker, cel cu "Dracula", Oscar Wilde, Co­nan Doyle, James Joyce, Samuel Beckett și lista se poate mult lungi până în actualitate. Irlandezul William Butler Yeats (1865-1939) e înscris și el la loc de cinste pe această listă ca poet în primul rând, dar și ca dra­ma­turg și prozator, original în toate ge­nu­rile ca tematică și expresie formală. Marca lui distinctivă e dată de com­bi­narea tra­di­ției celtice cu idei ale mis­ticii orientale și simboluri ezoterice, într-un limbaj poetic modern, bazat pe raporturile se­mantice și muzicale dintre cuvinte, pe ca­pacitatea lor magică de a trans­cende spre meta­fizic. Opera lui Yeats, prin ceea ce continuă să ne spu­­nă în plan spiritual, ne e con­tem­porană. De aceea vă recomand volumul lui de memorii, bine tradus, într-o ediție cu toate notele de subsol ne­ce­sare înțelegerii textului și contextului istoric. Scrisă prin 1916, înainte ca Irlanda să-și cuce­rească inde­pendența și poetul să devină senator al statului liber pentru care militase, înainte ca el să pri­mească, în 1923, Premiul Nobel pentru Litera­tură, această autobiografie incompletă a fost publi­cată abia în 1926, ca o explicație de sine de o sin­ce­ritate șo­can­tă. Și mai ales importantă pentru sub­stratul operei, pentru filoanele pătimașe care au nu­trit-o. Așa cum ni le dezvăluie memorialistul, aces­tea sunt dra­gos­tea obsesivă, de o viață, pentru ac­trița și luptătoarea patrioată Maude Gonne, care nu l-a acceptat decât ca prieten, alături de ea, pe calea naționalismului irlandez militant, fascinația pentru disciplinele ezoterice, cu experiențe ce ating starea de grație, și familiarizarea cu vechile mituri celtice păstrate în folclor. Toate se vor regăsi în poemele și piesele lui de o vitalitate stranie ce i-au adus celebritatea. Născut într-o familie de artiști - tatăl lui era un cunoscut pictor pre­ra­fa­elit, fra­te­le și surorile lui, și ei plas­ticieni, și cu toții, pa­sionați ci­titori - William a crescut liber printre artiști, contaminat de preo­­cupările lor. Și-a descoperit atrac­ția poetică și mistică prin inter­mediul vizionarului William Blake (1757-1827), a cărui operă a editat-o împre­ună cu E.J. Ellis. De la Blake pornind, a devenit pasionat de mistere paranor­male, de ocultism - era o adevărată modă printre intelectualii vremii - de doc­tri­nele și simbolurile orientale, a frec­ven­tat cabaliști, spiri­tiști, ezote­riști și alți specialiști în cu­noașterea supranaturală. Ceea ce nu l-a împie­di­cat să adere la mișcarea pen­tru au­tonomia Ir­landei și să contribuie con­cret, po­li­tic, la atingerea țelului ei. Paradoxal e, în aceste amin­tiri, amestecul de confesie fără pudi­bon­derie despre dorințele trupești și nevoia de spi­ri­tualizare, de cău­tare a unor căi noi de a re­pre­zen­ta fru­mu­se­țea din lumea fluidă a spiritului. Între Dublin, Lon­dra și Paris, mânat de interese amo­roa­se, po­litice și lite­rare, Yeats reține portrete de per­so­naje ex­centrice și si­tuații la care a fost martor, grăi­­toare pentru mentalitatea epocii (un singur exem­plu: scan­dalosul proces al lui Oscar Wilde, pe care Yeats îl admira și pe care l-a apărat).