M-am născut și am crescut în primii ani ai copilăriei mele, în anii dictaturii, când nu prea puteai să optezi. Statul îți spunea ce e bine și ce e rău, iar tu trebuia să te conformezi. Alternative nu aveai, pentru că un stat totalitar se bazează pe lipsa de alternative. După ce tinerii din decembrie 1989 au murit pentru libertate, am crezut că vremurile acelea au apus definitiv. Există însă o hidră a statului, care întotdeauna își păstrează un cap viu, după ce i le-ai retezat pe celelalte 99. Recent, un astfel de cap a scornit o lege demnă de analele unui stat totalitar - legea vaccinării obligatorii, aflată acum în dezbatere în parlament, după ce a trecut deja de senat, cu o majoritate covârșitoare de voturi pentru. Ce prevede ea? Ca orice copil din România să fie vaccinat în mod obligatoriu, chiar și cei care fac dovada că au fost imunizați natural, pentru că au făcut deja boala. Părinții care refuză vaccinarea propriilor copii vor fi amendați cu sume de ordinul a mii de euro, apoi vor fi dați pe mâna serviciilor de protecție a copilului. Finalmente, copiii lor nu vor fi primiți în nicio instituție de învățământ, fie ea creșă, grădiniță sau școală.
Pentru că nu suntem împotriva vaccinurilor, dar suntem pentru informare și decizie liberă, vă prezentăm în interviul de mai jos, argumentele unui specialist.
"Obligativitatea vaccinării devine un act abuziv"
- Un nou proiect de lege, de data asta din domeniul sănătății, îi instigă pe români să iasă în stradă. Cum apreciați, în calitate de specialist, recentul proiect de lege, aflat în dezbaterea parlamentară, potrivit căruia vaccinarea va fi obligatorie?
- Vaccinarea se vrea o procedură de prevenire a bolilor și se aplică în primul rând persoanelor sănătoase. Este însă o procedură controversată în lumea medicală, grevată de riscul unor reacții adverse, dintre care unele foarte grave. La nivelul actual de cunoaștere medicală, nu avem metode să prevedem cine va dezvolta reacții adverse postvaccinale grave și cine nu. În aceste condiții, obligativitatea vaccinării devine un act abuziv. Legea are un caracter coercitiv și anti-cetățenesc, pentru că discriminează persoanele care aleg să nu se vaccineze pe ele sau pe copiii lor. Textul de lege merge până acolo încât îngrădește accesul la educație al copiilor care sunt nevaccinați, interzicându-le accesul în școală sau chiar grădiniță. O exagerare enormă! De asemenea, legea încalcă independența profesională a medicilor, legiferând pedepsirea medicilor care vehiculează informații "răuvoitoare" despre vaccinare, adică a celor care îndrăznesc să își exprime o opinie profesională despre un act medical; dar favorizează în mod evident firmele producătoare și distribuitoare de vaccinuri care, conform proiectului de lege, au dreptul să susțină campanii publice de informare a populației despre beneficiile vaccinării, dar nu sunt obligate să avertizeze asupra efectelor adverse.
Legea definește refuzul vaccinării propriului copil de către părinte, ca "neglijare parentală" și implică serviciile sociale de protecția minorilor în vaccinare, care este o procedură, în esență, medicală; prin aceasta, legea deschide calea abuzurilor împotriva părinților care refuză vaccinarea copiilor lor.
"Suedia a interzis vaccinările obligatorii, invocând încălcarea constituției"
- Care este procedura în Uniunea Europeană? Există țări în care vaccinarea este obligatorie? Sunt și țări unde este facultativă?
- În Suedia, Austria, Cipru, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Germania, Islanda, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania și Marea Britanie, vaccinarea nu este obligatorie, iar accesul în colectivitate nu este condiționat de această procedură medicală. Într-o parte din aceste țări, statul impune o informare a populației, dar nu o obligație, nu o constrângere. Pe 10 mai 2017, Suedia a interzis chiar vaccinările obligatorii, invocând încălcarea Constituției și rezistența cetățenilor la ideea de obligativitate sau constrângere.
- Totuși, de ce se consideră în majoritatea lumii medicale că este bine să ne vaccinăm? Nu există un consens deplin în această problemă, dar o mare parte a lumii academice este favorabilă vaccinării.
- Principiul vaccinării spune că introducerea în corp a unei mici cantități de virus viu, atenuat sau mort, declanșează producția de anticorpi, care, odată produși, rămân în sângele persoanei vaccinate; la un atac al acelui virus asupra organismului, anticorpii produși după vaccinare vor interveni prompt și vor neutraliza agentul patogen. Aceasta este teoria tradițională, dar, pe măsură ce știința a evoluat, studiile au arătat că această concepție este cel puțin simplistă. Anticorpii produși artificial prin vaccinare nu au rolul exclusiv în apărarea imunitară. Ei nu rezistă în sânge decât pe perioade scurte. Imunitatea este mult mai complexă decât s-a crezut inițial; protecția față de o boală nu se reduce doar la producția de anticorpi; există și alte mecanisme imunitare care intervin. În afară de acest lucru, introducerea direct în sânge a unui antigen este nenaturală. În mod natural, agresorul intră în corp pe căile naturale (respiratorii sau digestive de obicei), nu ca în cazul vaccinului, când este injectat direct în sânge.
"Urmările vaccinurilor pot fi dramatice: boli invalidante permanente"
- Ați menționat "victimele vaccinării". Care sunt problemele legate de vaccinuri? Ce efecte adverse apar, de ce există specialiști de vârf în medicină care nu le recomandă?
- Sunt mai multe probleme aici, și aș încerca să le ordonez. În primul rând, trebuie să ținem cont de faptul că vaccinurile nu sunt injectate unor bolnavi pe care dorim să îi vindecăm, ci unor persoane sănătoase, și nu sunt atât de sigure pe cât ni se spune. Ele sunt considerate o metodă de profilaxie a bolilor transmisibile, dar, în realitate, pot induce multiple reacții nedorite. În prospectele vaccinurilor sunt enumerate multiple efecte adverse, ce pot apărea după injectare. Unele dintre acestea sunt boli invalidante permanente: paralizii, encefalopatii (afectări ale creierului), șoc anafilactic, comă și chiar deces. Sigur că aceste efecte nu apar la toate persoanele vaccinate. La nivelul actual de cunoaștere medicală, nu avem metode să prevedem care persoane sunt vulnerabile și vor dezvolta efecte nedorite și care nu. Un astfel de produs nu poate fi administrat fără discernământ, întregii populații. Efectul este că se previne o boală infecto-contagioasă, dar se creează alte boli cronice, cu evoluție imprevizibilă. În al doilea rând, ceea ce nu știu oamenii este că vaccinurile sunt produse biologice, care conțin material genetic de la alte specii sau de la embrioni umani. Pentru producția industrială a vaccinurilor, virusul vaccinal este cultivat pe: - culturi de celule animale (virusul polio pe celule VERO conform prospectului, adică celule de rinichi de maimuță, iar virusul rujeolic pe embrioni de pui de găină); - celule diploide umane, adică embrioni umani avortați (vaccinul rubeolic este cultivat pe celule MSC-5 conform prospectului, ceea ce înseamnă celule pulmonare de embrion uman avortat). În acest fel, vaccinurile, în general, constituie o cale de introducere de material genetic străin în sângele persoanelor vaccinate. In acest context, vaccinurile sunt produse cu înalt potențial de contaminare biologică. Este dovedit științific că materialul genetic străin introdus direct în sânge poate declanșa la om oncogeneză (cancer) și boli autoimune (scleroză multiplă, lupus, psoriazis, autism). Dovada cea mai evidentă este contaminarea vaccinurilor cu virusul SV40, rezultat din rinichiul de maimuță, pe care s-a cultivat și se cultivă și în prezent vaccinul antipoliomielită. Există nenumărate articole medicale care detaliază prezența virusului SV40 în tumorile canceroase umane.
În al treilea rând, vaccinurile conțin adjuvanți chimici toxici pentru om. Conform prospectelor vaccinurilor, în compoziția acestora există săruri ale unor metale (hidroxid de aluminiu, fosfat de aluminiu, thimerosal - compus al mercurului). Este dovedită științific toxicitatea acestor metale asupra creierului uman; există multe studii care ridică problema legăturii între autism, demență, Alzheimer, pe de o parte, și mercur și aluminiu, injectate în sânge, pe de altă parte. Aș încheia prin a spune că vaccinurile nu au eficiența care li s-a atribuit inițial. Deseori, în epidemii, o mare parte din cei îmbolnăviți sunt vaccinați conform schemei în vigoare. Însă, în mod paradoxal, vaccinurile pot transmite boala pe care se presupune că o previn. Se știe, de exemplu, că în România, poliomielita cu virus sălbatic a fost practic eradicată, dar continuă să circule poliomielita indusă de virusul din vaccin.
- În cariera dumneavoastră medicală ați întâlnit cazuri în care să fi existat efecte adverse grave după administrarea unui vaccin?
- Deși ca medic nu mă ocup de vaccinare în mod special (sunt medic primar ORL), am venit în contact cu părinți care mi-au relatat cum bebelușii lor au dezvoltat reacții adverse după vaccinare: convulsii, episoade de plâns incontrolabil care au durat 3-4 ore fără întrerupere, erupții cutanate, eczeme și alergii declanșate imediat sau în mod insidios după vaccinare, dureri și paralizii musculare instalate după vaccinuri care conțineau virusul polio, letargie la câteva ore după vaccinare și, în cazurile foarte grave, regresie psihică treptată, de tip autism, după vaccinul ROR. De asemenea, eu fiind medic primar ORL, deseori părinții mi se adresează pentru infecții recidivante în sfera ORL și o tendință exasperantă la afecțiuni respiratorii care au apărut la copiii lor, după unul dintre vaccinuri. Ei spun că micuții lor s-au schimbat după vaccinare, au devenit bolnăvicioși, sensibili la expunerea la aer rece și, mai ales, că se îmbolnăvesc continuu când sunt duși în public.