Bună ziua,
M-am apucat cu greu să vă scriu, deși eram hotărâtă să fac acest lucru de mult. De fapt, era o promisiune a mea către sfântul care a făcut o minune în viața mea: Sfântul Nectarie. Citesc revista dumneavoastră de ani și ani, iar acest lucru îmi face o deosebită plăcere.
Dar vreau să vă relatez întâmplarea care mi-a arătat (a nu știu câta oară!) puterea rugăciunii și chiar revelația unei minuni...
Am început să construim o casă, aproape de vârsta pensionării, pentru un trai mai liniștit și mai aproape de natură. Ca la orice construcție, am întâmpinat piedici și greutăți nu tocmai mici... Am reușit să le trecem, cu cheltuieli suplimentare de bani și de... neuroni. Când am ajuns la stadiul de finalizare a temeliei, am chemat preotul să sfințim și ridicarea casei. Nu știam ce zi să alegem deoarece era toamnă și frig și nu mai vroiam să amânăm, și fiindcă ne aflam în pragul sărbătoririi Sfinților Arhangeli Mihail și Gavril, ne-am hotărât să sfințim temelia a doua zi, după sărbătoare. A venit preotul și a făcut slujba de sfințire, iar la sfârșit, ne-a spus că și în ziua pe care o alesesem era sărbătoare, ziua Sfântului ierarh Nectarie. Despre acest sfânt mai citisem în revista dumneavoastră, dar mare lucru nu știam despre el, decât că este un sfânt aproape contemporan și că moaștele sale se află în insula Eghina. La început, n-am dat mare importanță acestei "coincidențe", dar ulterior, gândindu-mă că patronul noii noastre case va fi Sfântul Nectarie, i-am căutat Acatistul, l-am citit și m-am simțit cumva îndemnată să am încredere în el. Și minunea n-a întârziat să sosească. Aveam la serviciu o problemă pe care nu reușisem să o rezolv la timp și care luase amploare, devenind amenințătoare. Nu știam ce să mai fac să ies din încurcătură, când în frământările mele mi-am adus aminte de Sfântul Nectarie. Ce-i drept, era chemat în ajutor mai mult de oameni bolnavi, cu probleme grele de sănătate, dar undeva, în adâncul meu, simțeam că mă va ajuta și pe mine. Am început să mă rog. Am citit 40 de zile Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie, regretând că din lipsa timpului nu fusesem în stare să ajung la biserica care îi poartă numele și care deține o parte din moaștele lui. În a 40-a zi, a venit la mine o vecină care m-a invitat la ea, spunându-mi că va găzdui, pentru câteva ore, niște călugări care duc moaștele unui sfânt, pentru a le așeza în biserica mânăstirii, și poate vreau să mă închin și eu la ele. Am întrebat-o ale cui moaște sunt, iar când vecina mi-a spus că sunt moaștele Sfântului Nectarie, am rămas fără glas. Dacă n-am fost vrednică să merg eu la Sfânt, a venit el la mine, ca să-mi arate, poate, că mi-a ascultat rugile. Și mi-a arătat! Problema de la serviciu s-a rezolvat cu bine, iar eu am considerat că ajutorul dat de Sfântul Nectarie trebuie comunicat mai departe, spre folosul tuturor celor ce se află în necaz. Este, cu adevărat, un mare făcător de minuni.
Vă mulțumesc că existați și că realizați această minunată revistă!
ALEXANDRA