Răspuns pentru ILINCA - Bacău, F. AS nr. 1289 - "Fiica mea a fost diagnosticată cu polineuropatie periferică"

Redactia
Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară și reflexoterapie - Timișoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: [email protected]

Leziunile traumatice, presiunile constante asupra unor nervi, bolile autoimune (lupus, poli­artrită reumatoidă), bolile he­patice, renale sau tiroidiene, alături de alcoolism, malnu­triție și carență de vitamine pot constitui tot atâtea cauze pentru deteriorarea nervilor periferici și, implicit, întreruperea comu­nicării nervoase către aria de­ser­vită de acei nervi și creier. Mai mult, și unele microor­ga­nisme pot ataca direct nervii, rezultând o deteriorare ner­voasă periferică, la fel de bine cum unele substanțe toxice, metale grele, monoxidul de car­bon, solvenții organici și chiar anumite medicamente (ex. antineoplazice) pot sta la baza deteriorării structurilor nervoase periferice.
Semnele și simptomele polineuropatiei peri­ferice evoluează de obicei pe parcursul mai mul­tor luni, dar în situații speciale, cum ar fi into­xicația cu arsenic, debutul poate fi brutal. Sigur, tabloul clinic al neuropatiilor periferice este complex, mergând de la senzații de parestezie (amorțeală) la nivelul picioarelor, tălpilor, mâi­nilor, sensibilitate și durere la atingere, până la slăbiciunea musculară, senzații de arsură, para­lizie și hiperestezie tegumentară. Cu toate aces­tea, trebuie știut că, spre deosebire de nervii sis­temului nervos central, cei ai sistemului ner­vos periferic se pot regenera, în măsura în care corpul celular al neuronului este necompromis și, bine­înțeles, numai în urma unor tratamente și îngrijiri corecte. Și când spun îngrijiri corecte, mă refer la instituirea unui tratament adecvat, care trebuie să vizeze, obligatoriu, gestionarea mai bună a cau­zelor subiacente (bolile deter­minante) enume­rate anterior. Astfel, de la caz la caz tratamentul poate include analgezice de tipul paracetamolului (Tylenol, Eferalgan), aspirinei și ibuprofenului (Motrin, Nurofen). Antidepresivele triciclice, de tipul amitriptilinei, nortriptilinei, desipraminei și imipraminei, pot ameliora dure­rile ușoare până la moderate, datorită efectu­lui lor asupra proce­selor chimice cerebrale care vă fac să simțiți durerea.
Medicamentele folosite pentru controlul cri­zelor epileptice (anticonvulsivante), de tipul ga­bapentinului, carbamazepinei și fenitoinei, se pot utiliza pentru tratarea durerilor acute, arzătoare. Totodată, Mexiletina, un medicament folosit în tratamentul aritmiilor cardiace, poate fi de folos pentru atenuarea crizelor acute.
Din păcate, toate aceste medicamente au și efecte secundare dintre cele mai neplăcute, care includ dureri și sângerări gastrice, probleme renale, astenie, amețeli, greață, vomă, tremor al membrelor, dificultăți de mers etc. De aceea, poa­te ar fi indicat să încercați și varianta naturistă de tratament, care utilizează următoarele remedii:
* Acidul gama-aminobutiric (GABA) - prin­tre numeroasele proprietăți ale acestui neuro­transmițător se numără și reducerea manifestă­ri­lor în neuropatiile periferice și post-herpetice. Se administrează o capsulă pe zi, la masa de prânz.
* Omega 3 - stimulează eliberarea neurotransmiță­to­rilor (serotonina, dopamina, acetil-colina) implicați în pro­pagarea impulsurilor nervoase și contribuie la refacerea struc­turilor nervoase periferice, prin menținerea concentrației de fosfolipide în membrana celulelor nervoase și a învelișului mielinic. Se administrează 2-3 capsu­le pe zi.
* Resveratrolul - are efecte protectoare asu­pra sistemului nervos central și periferic, reduce tulburările circulatorii periferice, furnicăturile, combate paresteziile și procesele de demieli­ni­zare ale fibrelor nervoase. Se administrează 1-2 tablete pe zi, în funcție de severitatea manifes­tărilor.
* Lăptișorul de matcă (crud) - este, fără îndoială, cel mai important remediu pentru regenerarea sistemului nervos central și periferic. Se adminis­trează între 2 și 5 g pe zi, în funcție de stadiul evolutiv al bolii.
Se mai pot utiliza și produse precum drojdia de bere (pentru aportul semnificativ de vita­mi­ne din complexul B), uleiul de luminița-nopții (reduce fur­ni­căturile și senzațiile de amor­țeală) și unguentele care au la bază extractul de ardei iute (cap­saicina), pentru aplicații locale.
Să auzim numai de bine!


Dr. ARIANA MIHAELA POP - medic primar homeopat și terapie florală Bach, București, tel. 0740/52.07.55, e-mail: [email protected]


"Caut un remediu eficient pentru toxoplasmoză"
(Răspuns pentru SIMONA - Brașov, F. AS nr. 1290)


Toxoplasmoza este o boală parazitară cauzată de infecția cu parazitul Toxoplasma gondii. Se întâlnește destul de frecvent la oameni, dar și la alte mamifere și păsări. Din fericire, la adult, de cele mai multe ori trece neobservată, fără efecte secundare, și lasă o imu­ni­tate specifică față de acest parazit. Doar în 10-15% din cazuri apar ma­nifestări clinice minore, ca la o gripă ușoară: as­tenie, poate ganglioni cervicali măriți, uneori febră, toate astea trecând în câteva săptămâni, fără urmări. Există și persoa­ne cu imunitate scăzută (cu boli cronice, cei sub corticoterapie sau SIDA) unde semnele clinice pot fi mai severe și se poate ajunge la meningite, encefalite și/sau orbire. Însă riscul major al aces­tei parazitoze îl au femeile însărcinate infectate recent, situație în care ele pot fi chiar asimp­tomatice, dar pot transmite în proporții destul de mari, prin placentă, parazitul fătului. Astfel, se poate ajunge la avort sau la to­xoplasmoza con­genitală (copii care supra­vie­țu­iesc cu hidroce­falie, microcefalie, tulburări mo­to­rii, corioretinită oculară etc.).
Transmiterea toxoplasmozei la om se face în general de la pisicile care se infectează mân­când șoareci și păsări infectate. După 2-3 săptă­mâni se produc oochiștii, eliminați prin materiile lor fecale.
* Transmitere prin ingerare de carne de porc, miel sau vânat, neprelucrate bine termic. Aceste animale au fost și ele infectate cu materii fecale de la feline.
* Transmitere transplacentară, de la mama infectată la făt.
* Transmitere prin transfuzie de sânge in­fectat.
Diagnosticul se face de obicei imunologic, din sânge, prin teste de laborator, căutând anti­cor­pii specifici IgM de fază acută, având titru ma­xim în prima săptămână de infecție. Mai târ­ziu apar și anticorpii specifici IgC, cu un maxi­mum de prezență în săptămâna 8-9 și scad foarte lent, în câțiva ani devenind martorii trecerii indi­vi­dului prin infecția cu toxoplasmă.
Prevenirea infecției, mai ales la femeile în­săr­cinate sau care intenționează să rămână gra­vide în viitor:
* evitarea sau grijă mare la curățirea fecalelor de pisică (folosirea obligatorie de mănuși);
* prepararea termică adecvată a cărnii de porc, miel, vânat;
* evitarea laptelui nepasteurizat și a apei ne­purificate;
* spălarea temeinică a fructelor și a legume­lor, având în vedere că și ele au putut veni în con­tact cu materii fecale ale pisicilor infectate.
Tratament. Când sistemul imun este apt, pa­raziții sunt eliminați din celule, dar când răs­pun­sul imun e redus, apare necroza tisulară, du­când la sechelele mai sus amintite.
* Tratamentul clasic cu antibiotice (Pirime­tamină, Sulfadiazină ori Spiramicină) e indicat, obligatoriu următorilor pacienți:
- femeilor însărcinate depistate pozitiv
- nou-născuților cu toxoplas­mo­ză congeni­tală
- copiilor sub 5 ani cu infecție depistată
- adulți și copii cu imunitate com­promisă și cu simptome severe.
La celelalte persoane e mai bine să lăsăm să evo­lueze natural primo­infecția, care le va aduce un grad apreciabil de protecție imunitară speci­fică.
În formele ușoare, e bine să întărim sistemul imun, prin metode naturiste. Iată ce propun eu:
* Mai puțin stres, mai multă mișcare, somn suficient și o hrană adecvată, cu multe vitamine din legume (broccoli, avocado, dovleac, ardei gras, pătrunjel, usturoi, ceapă) și fructe (ananas, mere, citrice și altele de sezon).
* Gemoterapie: Ex­tract gemo de cătină, de po­rumbar, măceș, coacăz-negru, mesteacăn pu­fos și argintiu, luate pe rând, câte 2-3 ml, de două ori pe zi, timp de câte o lună. Putem schim­ba apoi cu Poly­gemma 17 (un ge­mo­terapic complex).
* Produse fitotera­peu­tice: extract de orz verde, tinctură de urzică.
* Minerale: Săruri Schussler, dintre care: * Calcareea phosphorica Nr. 2 (element esențial de reparație tisulară după o boală acută); * Fer­rum phosphoricum Nr. 3 (in­dicat în faza inițială a unui proces inflamator cu febră); * Siliceea Nr. 11 - cel mai important remediu în inflamațiile acute, dar mai ales cronice, supurative.
Și, pentru că de multe ori, toxoplasmoza se asociază cu astenie, depresie, slăbiciune mentală, melancolie, tristețe, e indicată și sarea Schussler nr. 5: Kalium phosphoricum, în D12, pentru că este constituentul de bază al creierului și sân­gelui. Ea intensifică fluxul de energie în corp și dă o senzație de bine și forță.
* Terapie florală Bach: indicate pentru stă­rile mai sus menționate, de tristețe și melancolie, Gorse, Gentiane Wild Rose și altele.
* Homeopatie individualizată.