RODICA CULCER despre... Regele amânat

Redactia
- Moartea Regelui Mihai prilejuiește un im­portant moment de bilanț și evaluare a moștenirii sale politice. În mod firesc, dincolo de bine­me­ri­tatele elogii, în lumina evoluțiilor din ultimii ani, se pune și o întrebare: ar fi putut Regele să facă mai mult pentru țară după revenirea sa?

- Judecând după activitatea sa din exil, cred că Regele ar fi dorit să facă mult mai mult pentru țara sa, dar condițiile puse pentru revenirea sa, în 2001, au fost restrictive. Ele au fost negociate de Radu Duda cu premierul Năstase și președintele Ili­escu, ambii ostili monarhiei și, după câte am pu­tut vedea, au presupus restituirea averii Regelui în contra­partidă cu acceptarea de către Rege a ra­por­turilor po­litice instituite după 1989 și acordarea unei po­ziții oficiale ginerelui său. Credința mea per­sonală este că Regele a fost nevoit să cedeze in­sis­tențelor familiei sale și că, în adâncul sufletului, nu a fost împăcat cu această soluție. Chiar și așa, Re­­gele nu a ezitat să-și folosească prestigiul și in­fluența pe lân­gă monarhii europeni pentru a pleda, cu succes, cauza integrării României în NATO și UE, iar pe plan intern, a constituit un punct de reper, de con­tinuitate, cu un trecut pe care generațiile mai re­cen­te de români nu l-au cunoscut. A lăsat însă tot mai multă inițiativă, nu numai Principesei Mar­ga­reta, ci și lui Radu Duda, care nu a ezitat să-și ma­ni­feste preferințele politice. Cu totul alta ar fi fost si­tuația dacă Regele ar fi putut reveni în țară ime­diat după 1989, cum a dorit și a încercat în repetate rânduri. Atunci, însă, Ion Iliescu și Petre Roman, pilotați de Silviu Brucan, s-au temut de el, antici­pând că Re­gele, care, spre deosebire de cei doi, nu avea pro­bleme de legitimitate, ar fi devenit rapid un punct de atracție pentru o bună parte a popu­lației. Or, co­muniștii vechi și noi nu suportă con­cu­rența. Pri­mirea entuziastă pe care i-au făcut-o ro­mânii, în 1992, în ciuda campaniei ostile orches­trate de re­gi­mul Iliescu, a confirmat temerile PDSR și i-a adus o nouă interdicție, care a durat până în 1997. Acum, însă, de un lucru putem fi siguri: toți li­derii politici, indiferent de comportamentul lor față de Rege, se vor repezi să plângă pe mormântul lui, cum au făcut și la moartea lui Cor­neliu Coposu. Se vor gân­di, desigur, la capita­lul lor politic, nu la destinul tragic al ultimului nostru Rege.

- PSD pare să nu poată scă­pa de blestemul con­­flic­tului dintre premier și preșe­dintele parti­du­lui. Ca și Sorin Grin­dea­nu, dar mai sigur pe si­ne, Mihai Tudose îl înfruntă deschis pe Liviu Drag­nea, ali­men­tând tensiunile din partid. Ce con­se­cin­țe poate avea aceas­tă nouă luptă pentru putere?

- Frământările din PSD sunt generate de pro­blemele penale ale lui Liviu Dragnea, care a subor­donat partidul obiec­ti­vului său personal de a scăpa de ri­gorile legii. El a spe­culat cu abi­litate dorința majorității baronilor PSD de a subor­dona justiția față de propriile lor interese, pen­tru a purcede la schim­­barea ordinii juridice și a ra­por­turilor de pu­tere în stat, dezlănțuindu-se săl­batic împotriva tutu­ror opozanților, fie și cu prețul de­vierii parcursului euro-atlantic al României. Mi­hai Tudose însă știe să speculeze vulnerabilitatea lui Liviu Dragnea, pentru a-și marca teritoriul, adică pentru a se elibera de sub tutela liderului de partid. El știe că PSD nu-și mai poate permite o nouă moțiune de cenzură împotriva propriului guvern și că unii psd-iști sunt nemulțumiți de regimul Drag­nea, ceea ce îi permite să delimiteze guvernul de inițiativele problematice ale tandemului Dragnea-Tăriceanu, cum ar fi legile justiției, pe care le-a pasat Parlamentului, și boi­co­tarea Zilei Naționale, pe care Tudose a înțeles, în schimb, s-o onoreze în tribuna oficială. Iar pentru ziua când trebuia să aibe loc mitingul PSD împo­triva "statului paralel", de care, de asemenea, se de­li­mitează, și-a aranjat o vi­zită externă. Treptat, po­ziția sa în partid s-a con­solidat, ca și calitatea sa de can­didat la succesiunea lui Liviu Dragnea în frun­tea PSD. Deocamdată, înscrisă în cursă mai este doar Gabriela Firea, devenită tot mai agresivă, dar lista este deschisă. Până când baronii nu se vor ho­tărî asu­pra succesorului lui Li­viu Dragnea, probabil că ten­siunile nu se vor reduce. Până atunci, însă, va mai trece destulă vre­me, căci PSD este un partid mare și complex. Mihai Tudose are șan­se să câștige lupta pentru putere pentru că, fiind premier, are ce să le ofere baronilor lo­cali. Să nu-l idealizăm însă, căci este la fel de primitiv în con­cepțiile sale politi­ce și eco­no­mice, ca și colegii săi de partid. Singurul său merit este că s-a constituit ca un pol de atrac­ție în partid, ceea ce sub­minează poziția lui Liviu Drag­nea. Este necesar, poate, dar nu și su­ficient pentru a salva democrația românească.