Mai întâi, a permis anularea, sub pretextul doliului național, a mitingurilor de susținere a politicii sale, pe care mințile înfierbântate, de sorginte PRM-istă (O. Vasilescu, C. Ștefănescu), ale partidului voiau să le organizeze, în contrapartidă cu manifestările spontane ale societății civile provocate de asaltul continuu al conducerii PSD-iste asupra independenței sistemului judiciar. Toată lumea știe că mitingurile PSD-iste implică adunarea, cu plată, a unor pensionari și asistați social, deplasarea lor colectivă în centrele de putere ale PSD. S-a produs o surpriză. Mulți dintre "baronii" partidului au refuzat cererile pentru noi cheltuieli din "buzunarele" organizațiilor județene. În plus, obiectivul salvării liderului condamnat penal, L. Dragnea, le-a apărut multora derizoriu. Unii "baroni" înțeleg, totuși, că partidul, în ansamblul lui, este mai important decât un șef trecător. PSD-ul este, pentru ei, prea important pentru a fi sacrificat prin confundarea sa cu un grup infracțional organizat. PSD-ul reprezintă încă, pentru acești șefi locali, o grupare bazată pe doctrina socialistă, cu o ideologie adecvată și o conducere colectivă. Folosirea "masei de manevră" pentru un scop egoist, individual, al "liderului suprem", duce la demitizarea obiectivelor sale sociale. Mai mult, mitingurile comandate ar fi putut degenera în ciocniri de stradă, zelul (plătit) al unor participanți neputând fi oprit cu ușurință. PSD-ul nu avea nevoie să alerteze opinia publică (din România și din străinătate), cu alte manifestări de forță, de tipul mineriadelor pe care, cu efecte penibile de imagine, le-a organizat, tot el, în trecut.
Dar moartea Regelui Mihai a mai furnizat grupării PSD-ALDE o oportunitate. Tristețea și doliul național au generat o perioadă de acalmie socială, în care decența și respectul pentru memoria celui dispărut cer o relaxare a disputelor politice, o limitare a protestelor zgomotoase, generalizate. Această perioadă, suprapusă pe apropierea sărbătorilor de iarnă, a fost considerată de șefii majorității parlamentare PSD-ALDE cea mai propice pentru votarea în bloc a legilor de ciuntire a independenței Justiției, pentru adoptarea pe repede-înainte a amendamentelor prin care DNA, ANI și DIICOT sunt castrate de principalele lor atribuții în lupta cu corupția. În zadar au cerut reprezentanții opoziției din Parlamentul României amânarea dezbaterilor pe legile Justiției, în zilele în care țara se pregătește pentru înmormântarea fostului său suveran. Demonstrând că nu are nimic sfânt, conducerea PSD-istă a inițiat, dimpotrivă, un efort heirupist pentru subordonarea totală a Justiției, pentru încheierea încăpățânată a anului cu dobândirea tuturor asigurărilor că instituțiile juridice nu vor mai deranja PSD-ul. "Comisia Iordache" și-a făcut pe deplin "datoria", în ciuda protestelor societății civile, a opoziției organizațiilor de magistrați și judecători, a intervențiilor externe din partea UE, Departamentului de Stat al SUA, Comisiei de la Veneția. Autorul încercării de introducere a celebrei OUG 13, Florin Iordache, și-a impus cu brutalitate punctul de vedere (care este al principalului interesat, Liviu Dragnea), ajutat de o gașcă de adepți duri ai subordonării Justiției față de politic. Cine cercetează, fie și dezinteresat, lista secundanților lui Iordache și Tudorel Toader, în bătălia pentru modificarea sistemului juridic, va constata că toți (de la Iordache la Nicolicea, Nicolae sau Rădulescu-mitralieră, ca să dăm numai câteva nume reprezentative) au "schelete în dulap", deci motive pentru a bloca funcționarea anticorupției. L. Dragnea și-a ales "competent" slugile cu ajutorul cărora vrea să scoată "castanele din foc", întreaga trupă fiind vulnerabilă din perspectiva Legii. Căderea lui ar duce, automat, la căderea, ca a unui castel din cărți de joc, a celorlalți. Niciodată România post-comunistă nu a fost atât de aproape de a încăpea, cu totul, pe mâna unei cupole mafiote, atât de solidare în aspirația ei de a domina totul. Cum s-a ajuns la această situație? Victorios în alegeri printr-un program mincinos, PSD-ul, confiscat de "oamenii lui Dragnea", a conspirat de la început să schimbe legile Justiției, pentru ca șefii lui penali să fie "albiți", dobândind legitimitate în acțiunile lor de putere. Odată "blindați" prin "neutralizarea" sistemului juridic, ei puteau găsi subterfugii propagandistice pentru neîndeplinirea programului de guvernare. Că blocarea Justiției a fost și este singurul țel al conducerii PSD-iste o dovedește chiar faptul că întregul an 2017 a fost dedicat atingerii lui. Conspirația a înregistrat un prim eșec cu OUG13 ("noaptea, ca hoții"), dar ea a fost oprită doar aparent. La continuarea ei s-au înhămat și alți "interesați", propunând căi mai "subtile" (cum a încercat jalnicul duplicitar Tudorel Toader), sau diversiuni (cu "târguri" în locurile de adunare ale protestatarilor societății civile, dezinformări și derive naționaliste de duzină, șmecherii propagandistice de genul "statului paralel"), toate menite să acopere esența jocului antijustiție. În final, s-a revenit la agresiunea directă, cu "berbecele parlamentar", fără a mai ține seama de nicio regulă democratică, de nicio cutumă civilizată, presupusă de statul de drept. "Comisia Iordache" va rămâne în istoria țării ca o excrescență comunistoidă rușinoasă, prin procedeele mafiote pe care le-a adoptat pentru a-și atinge scopul de salvare a unei găști penale, condusă de Dragnea. Prin mimarea dezbaterii democratice de amendare a legilor Justiției (cu ignorarea totală a amendamentelor opoziției și a protestelor interne ori criticilor externe), PSD-ul a demonstrat clar că, sub actuala conducere, s-a transformat într-un partid putred, fără legătură cu social-democrația reală, un partid al marilor corupți și al susținătorilor acestora.
În 1947, comuniștii l-au "îngropat" pe Regele Mihai, alungându-l de pe tron fără nicio justificare legală, prin amenințare și șantaj. În 2017, urmașii lor îl îngroapă iarăși, folosind doliul și tristețea țării pentru a-și impune în forță ciuntirea Justiției și arbitrariul ca Lege.