Regele și România eternă

Ion Longin Popescu
La 25 octombrie 2011, regele Mihai, astăzi plecat în eternitate, s-a adresat Parlamentului României, după 60 de ani de absență din viața țării.

Cu această ocazie, par­ti­dele au înțeles cum se vorbește în Adunarea Națională, atunci când ai ceva istoric de comunicat. Pornind de la valorile fundamentale de la care un neam nu ar trebui să abdice (libertatea, identitatea, dem­nitatea), Majestatea sa a avertizat na­țiu­nea că nu putem avea viitor fără a respecta tre­cutul. Sunt cunoscute celelalte aprecieri pe care, fo­lo­sind o limbă clară, cu fraze scurte, cu multă limpezime, amintind de cuvântările regale de altă­dată, le-a înfățișat. Impresionați până în adâncul su­fle­tului, par­lamentarii de toate culorile au vărsat o la­crimă. Nu le mai vorbise nimeni, vreodată, atât de legi­tim, atât de con­vin­gător. Punctul central l-a reprezentat Co­roana Regală. Aceea pe care Ion Iliescu, negru de ignoranță, a eliminat-o de pe Stema Țării. "Coroana regală nu este un simbol al trecutului", a spus Regele, "ci o reprezentare unică a in­dependenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat Ro­mâ­nia prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și mo­destie". Cuvinte grele, cântărind secole de vitejie, de sa­crificii și de lupte eroice. Cuvinte care valorează cât o car­te de istorie. Auzindu-le, fariseii de serviciu au coborât frun­tea. Liniștea regală a mărețului vorbitor i-a adâncit în rușinea lor fără margini. Personaje sinistre, care fac evenimentele dramatice de astăzi, trans­formând România într-o țiganiadă, cum ar fi cunoscuții Liviu Dragnea, Po­pescu Tăriceanu, Codrin Ștefănescu, Tudorel Toader, Flo­rin Iordache, Șerban Nicolae și mulți alții asemenea lor, erau de față. Deși nu știau că le va veni rândul să arate, în 2017, cât sunt de străini de inima românului cinstit, încălcând, pentru salvarea pielii, valori universale ale demnității naționale, ei bine, au ascultat și ei cuvintele regale, rumegând probabil înțelesul lor ne­ier­tător: "De­mocrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească... Po­li­tica poate aduce pre­judicii cetățea­nu­lui, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul pri­mordial al instituțiilor Statului". Adevărul Regelui este adevărul care ne lipsește așa de mult. Este adevărul de care nu se pot ascunde slujbașii mincinoși ai politicii. "Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinis­mul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idea­lurile ma­rilor oameni ai istoriei noastre, servite res­pon­sabil și ge­neros". Unul dintre ei a fost chiar Regele, care, din ne­fe­ricire, ne-a părăsit. Înțelepciunea sa, atunci când a refuzat să-i întindă mâna lui Ion Iliescu, rămâne în eternitate: "Iubirea de țară și competența sunt criteriile prin­cipale ale vieții publice. Democrația trebuie să îm­bogățească ar­ta cârmuirii, nu să o sărăcească. România are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți". Domnul fie cu Voi, Majestate!