Stau în genunchi lângă brad și termin de așezat cadourile. De pe farfuria lăsată de Maria pentru Moș Crăciun, alături de paharul de lapte ("așa a spus la desene că se face"), mă privește cu ochi strălucitori de ciocolată ultima prăjitură. Încerc să rezist, dar în cele din urmă renunț și o mănânc. A patra! Laptele a dispărut de mult...
A doua zi, în timp ce desface cu înfrigurare darurile de sub brad, Maria îmi spune: "Mami, Moșului i-au plăcut mult prăjiturile. Uite câte cadouri mi-a lăsat! Dar nu înțeleg cum poate să mănânce atâtea prăjituri, de la atâția copii. Cred că sunt catralioane!". Întâi mă gândesc cum să evit răspunsul, dar apoi îi explic cum ciocolata este bună pentru inimă și Moșul are nevoie de o inimă sănătoasă, ca să poată iubi atâția copii cuminți. Apoi, îi spun cum ouăle din prăjituri sunt pline de proteine hrănitoare, care îi țin de foame și-i dau energie lui Moș Crăciun, pentru a putea duce toate acele cadouri pentru băieței și fetițe. Și laptele? Pentru oase sănătoase și puternice. Altfel, ar putea să-și rupă un picior când își dă drumul pe coș sau când intră pe geam...
Maria face o mutriță serioasă și dă din cap în semn că a înțeles. Și pentru că vrea ca Moș Crăciun să fie sănătos mulți ani de acum înainte, săptămâna asta facem prăjiturile împreună, să învețe și ea să îl "trateze".
Anul acesta nu mă voi simți vinovată mâncând porția lui Moș Crăciun. Dacă dieta asta e bună pentru el, e bună și pentru mine! Sărbători fericite!
LAURA - București