Prof. univ. dr. CONSTANTIN MILICĂ - "Cancerul mamar poate fi învins, dacă diagnosticul e pus repede"

Otilia Teposu
- Facultatea de Agronomie și Medicină Veterinară din Iași -

- Stimate domnule profesor Constantin Milică, publicarea primului dvs. interviu în paginile revis­tei "Formula AS" a avut un mare ecou printre citi­toarele noastre, dar, din păcate, a scos la iveală un dezastru: foarte multe dintre ele sunt bolnave de cancer, mai ales, cancer de sân. Cum se explică violența necruțătoare cu care boala neagră a seco­lului lovește în femei? Există cauze care facili­tează cancerele în proporție de masă?

- Sunt profund emoționat și îndurerat pentru fap­tul că, în ultimii ani, primim la cabinetul nostru din Iași tot mai frecvente telefoane de la femei din țară și de la cele plecate în străinătate, care solicită sprijin pentru vindecarea unui cancer mamar, aflat în diferite stadii de dezvoltare. Literatura mondială semnalează că, în prezent, cancerul mamar a deve­nit o problemă majoră de sănătate publică, fiind o afecțiune foarte gravă, care alarmează milioane de femei pe glob, încă din momentul depistării primu­lui nodul persistent la sân sau a unui ganglion la axi­lă, descoperiți prin palpare. De multe ori, această stare de panică și depresie care apare după depista­rea nodulului nu este justificată, întrucât formarea nodulilor la sân nu indică, în mod obligatoriu, un cancer mamar, ci poate fi rezultatul unor dereglări hormonale, elucidate prin controale medicale rigu­roa­se. Ca atare, trebuie subliniat că nu toate tumo­rile sau nodulii palpați în glanda mamară sunt de natură canceroasă. Din fericire, formele maligne apă­rute la nivelul sânilor reprezintă numai 20% com­parativ cu formele benigne. Pot exista afecțiuni benig­ne, necance­roase, începând cu supu­rații prin mamelon sau prin porii din partea cafenie a sânului, tumori ba­nale și, mai rar, tuberculoză ma­mară. A­ceste boli apar mai frecvent în peri­oada reproduc­tivă, începând de la ado­lescență și până la meno­pauză.
La vârste tinere, între 16 și 28 de ani, pot să apară fibroadenoame mamare sub formă de tumori mici și moi, care se resorb de la sine. Fi­bro­adeno­mul este un țesut glandular hi­pertrofiat (fibrom) care se formează sub influența hormonului estrogen atât în pubertate, la graviditate cât și îna­inte de me­no­pauză. Alte forme benigne sunt: mas­to­patia - înmul­țirea țesutului conjunctiv formând noduli mici, tari, bilaterali; chisturile - cavități um­plute cu lichid în țesutul mamar care apar la femei sub 30 de ani dar dispar după câteva cicluri men­strua­le; lipoa­mele - tumori benigne din țesutul adi­pos, cu consis­tență moale la palpare, care nu produc simptome, nu degenerează aproape nicio­­dată dar se recomandă mamografia și eco­gra­fia pentru pre­cizare.
Pericolul evident al malignizării apare din mo­men­tul agravării afecțiunii, prin secreții sângerânde la nivelul mamelonului, dureri persistente la sânul inflamat, care apar înainte de menstruații sau la mijlocul ciclului, ulcerații nevindecabile, înmulțirea nodulilor și apariția unor eczeme pe mamelon.
Apariția cancerului mamar pornește de la o de­re­glare a ciclului normal de dezvoltare a celulelor care devin autonome și nu mai răspund la stimulii obiș­­nuiți de autoreglare. Aceste dereglări la nivel celular pot fi declanșate cu 10 și chiar 20 de ani îna­inte de manifestarea clinică a bolii canceroase. Evo­luția ulterioară este foarte lentă, astfel că, pornind de la o singură celulă, se ajunge la o tumoră de 2 mm abia după 18 ani, când poate fi detectată mamo­grafic.
Se consideră că procesul inițial de malignizare este datorat acțiunii unor factori externi (fizici, chi­mici sau microbiologici) care provoacă o leziune fundamentală la nivelul ADN-ului din cromozomii nucleari. În multe cazuri, celula posedă mecanisme energetice de autoprotejare, în prezența unor mi­cronutrienți în proporții optime, evitând astfel dez­voltarea maladiei.

Moștenirea genetică

- Vă rugăm să descrieți cât mai amănunțit fac­torii cauzali ai cancerului mamar.

- Riscul individual pentru îmbolnăvirea de can­cer este complex și se schimbă în cursul vieții ca o consecință a unei interacțiuni a înzestrării genetice cu factori hormonali, cu alimentația și cu stilul indi­vidual de viață. Numeroase cercetări au stabilit că boala ar avea un caracter ereditar în proporție de 20%, fiind controlată de prezența a 8 gene, cu rol important în declanșarea cancerului. În unele fami­lii, există mutații genetice transmise de la o genera­ție la alta. S-a observat că riscul cancerului mamar este mai mare la femeile ale căror rude apropiate de sânge au suferit sau suferă de această afecțiune. Fiica unei bolnave de can­cer mamar prezintă un risc de a se îmbolnăvi de trei ori mai mare, chiar la vâr­ste tinere. Este de reținut că rudele de sânge pot fi atât din partea mamei, cât și din partea tatălui. Dacă o rudă de gradul întâi (mamă, soră sau fiică) a su­ferit de neoplasm ma­mar, atunci riscul persoa­nei respective crește de 2-3 ori, iar dacă două rude de gradul întâi au suferit de cancer mamar, atunci riscul crește de 4 ori.
Studiile clinice arată că 5-10% dintre cazurile de cancer mamar rezultă datorită mutațiilor la nive­lul genelor BRCA-1 și BRCA-2. În mod normal, aceste gene contribuie la prevenirea cancerului. Dar în cazul când o persoană moștenește de la un părinte o genă mutantă, modificată genetic, șansa îmbol­năvirii tumorale crește. Pericolul maxim îl prezintă femeile cu vârste de până la 70 de ani care, în cazul moștenirii unor mutații ale genelor BRCA-1 și BRCA-2, vor fi expuse riscului de a se îmbolnăvi de cancer mamar în proporții de 50-60% dar și unui risc crescut de cancer ovarian. În fața acestui risc de îmbolnăvire, pot fi și posibilități de evitare a bo­lii printr-un stil de viață sănătos, alimentație contro­lată și examinarea sânilor cu regularitate, pentru a descoperi afecțiunea într-un stadiu incipient, când șansele de vindecare sunt mult mai mari.
Chiar și provocarea menopauzei premature, prin înlăturarea chirurgicală a ovarelor, face posibilă scăderea riscului îmbolnăvirii de cancer mamar la femeile care moștenesc mutații ale genelor BRCA. Femeile fără ovare funcționale și care nu fac trata­mente de înlocuire cu estrogeni nu se îmbolnăvesc de neoplasm mamar. Până la vârsta de 80 de ani, riscul de îmbolnăvire cu cancer mamar a femeilor purtătoare a mutațiilor BRCA-1 este de 90%, iar a mutațiilor BRCA-2 este de 40%. Din acest motiv este necesară analiza acidului dezoxiribonucleic (ADN), printr-o probă de sânge, pentru a depista eventualele mutații.
Alte cercetări arată că la declanșarea cancerului mamar este secretată o proteină (denumită HER-2), rezistentă la tratamentul chimioterapeutic, care afec­tează aprox. 20-30% dintre bolnave. Pentru blo­ca­rea acestea proteine, Comisia Europeană a Medi­ca­men­telor a aprobat un anticorp monoclonal, care re­duce la jumătate posibilitatea reapariției cance­rului.
Alți factori legați de particularitățile individuale care influențează declanșarea cancerului de sân sunt: rasa, vârsta și înălțimea persoanei.
În ceea ce privește vârsta femeilor, s-a constatat că riscul cancerului mamar crește cu înaintarea în vârstă, deoarece scade gradul de apărare genetică împotriva tumorilor maligne, permițând formarea de leziuni la nivelul ADN-ului. Riscul unei femei de 20 de ani de a se îmbolnăvi de cancer mamar este de 1 la 2044, iar la vârsta de 70 de ani riscul ajunge la 1 la 24. Cât privește înălțimea, s-a constatat că femeile înalte au un risc mai mare de a face un can­cer de sân, comparativ cu femeile de statură mică. Recidiva bolii după operație este mai mare cu 50% la femeile obeze, cu 90% la cele consumatoare de alcool și cu 100% la fumătoarele înrăite și consu­matoare de alcool.

Alți factori de risc

- Există și factori neereditari care duc la apa­riția acestei boli?

- Factorii neereditari ai cancerului mamar sunt foarte diversificați:
Greutatea mare la naștere a fetițelor se aso­cia­ză cu incidența multor boli canceroase, inclusiv a cancerului mamar, când ajung la vârsta de adult. Autori danezi au calculat că riscul cancerului la sân crește cu 7% pentru fiecare surplus în greutate de 1 kg a fătului. Institutul Național de Cancer din S.U.A. consideră că la o fetiță cu greutatea la naș­tere de peste 4,5 kg, riscul apariției cancerului creș­te cu 23%. Acest risc crescut este independent de modul de dezvoltare ulterioară a copilului și de data apariției pubertății.
Pubertatea precoce, un prim ciclu menstrual înainte de vârsta de 11-12 ani, mărește riscul apari­ției ulterioare a cancerului. Femeile cu menarha (prima menstruație) la 16 ani au numai 50-60% din riscul femeilor cu menarha la 12 ani de a dezvolta un neoplasm mamar. În Japonia, statisticile au sta­bilit că adolescentele care au avut prima menstrua­ție la 15 ani au un risc de 4,2 ori mai mare de cancer decât cele a căror menarha a survenit la 17 ani.
Existența sarcinii, apărută sub vârsta de 25 de ani a femeii, reduce riscul cancerului mamar prin formarea de anticorpi care previn transformarea celulelor normale în celule canceroase. Dacă prima sarcină survine după vârsta de 30 de ani, riscul apa­riției cancerului crește de 2-5 ori, comparativ cu prima naștere la 18 ani, datorită dezechilibrului funcțiunilor estrogenilor, prin scăderea de estriol. Datele statistice arată că, în comparație cu femeile nulipare (care nu au născut nici un copil), riscul de a se îmbolnăvi de cancer mamar este cu 25% mai redus la o femeie care a născut cel puțin un copil. Fe­meile care au născut peste 5 copii au un risc de îmbolnăvire mai redus cu 50-60%, în comparație cu femeile nulipare. Aceasta explică faptul că, în In­dia, femeile cu mulți copii sunt protejate de can­cer.
Lipsa alăptării la sân se asociază frecvent cu creșterea riscului de cancer mamar. multe femei tine­re refuză să-și alăpteze copiii și sunt mai pre­dispuse la apariția cancerului. Femeile japoneze își alăptează copiii timp de peste un an și sunt protejate de îmbolnăvire. S-a observat că în Japonia și la populațiile de eschimoși, cancerul mamar a apărut practic abia după ce femeile au încetat să-și alăpteze copiii la sân, fapt care confirmă ideea că alăptarea este o formă sigură de protejare contra cancerului.
Întârzierea apariției menopauzei, după vârsta de 55 de ani, mărește ușor riscul de cancer mamar. Dacă menopauza apare cu 10 ani înainte de vârsta medie uzuală (52 ani), riscul cancerului de sân scade cu 35%.
Tulburările hormonale apărute la pubertate și mai ales la menopauză (dureri de sân, congestio­nări, mastite, noduli) se corelează frecvent cu de­clan­șarea cancerului mamar. Expunerea endogenă și exogenă la hormonul estrogen constituie un fac­tor de risc important pentru cance­rul mamar. Se consideră că meca­nis­mul producerii cancerului este rezultatul stimulării pe care o exer­cită estro­genul asupra creșterii ti­sulare. A devenit pe deplin eluci­dat faptul că terapia hormonală, apli­cată cu es­trogen timp de 5 ani, pen­tru a ușura simptomele de meno­pauză, consti­tuie un factor grav de creștere a ris­cului cancerului ma­mar, de peste opt ori. Pericolul de­vine și mai mare când se adminis­trează atât estro­gen, cât și progeste­ron.
Obezitatea, consumul de tutun, alcool și cafea sunt factori de risc ai îmbolnăvirii. Un studiu nor­vegian arată că după menopauză crește riscul apari­ției cancerului la femeile care suferă de obezitate (hiperplas­tică sau hipertrofică) și care au un nivel scă­zut al co­lestero­lului bun (HDL). Recidiva bolii canceroa­se după operație este mai mare cu 50% la femeile obe­ze, cu 90% la cele consumatoare de al­cool și cu 100% la fumătoarele înrăite și consuma­toare de alcool.

Prevenția

- Ne putem apăra de cancerul de sân? Putem ridica un zid între noi și el? Există terapii preven­tive, un anume fel de a trăi?

- Profilaxia cancerului mamar are mare succes, cu vindecare în proporție de 90%, dacă diagnos­ticul este dat cât mai precoce, chiar când nodulii nu pot fi palpați. Depistarea bolii în stadiile 3 și 4 reduce considerabil rata de supraviețuire. Este important, de asemenea, să evităm factorii de risc. Mă refer la folosirea anticoncepționalelor orale (AO), timp de minim 4 ani înainte de prima sar­cină; consumul de antidepri­mante (paroxetin) se asociază cu creșterea riscului de malignizare de 2-7 ori; expunerea exce­sivă a corpului la radiații solare ultraviolete și ra­diații ionizante; impactul frecvent cu stresul coti­dian și traumatismele locale; aplicarea unei radio­terapii cu cobalt radioactiv înainte de vârsta de 30 de ani pentru o altă afecțiune (pleurezie, tubercu­loză, boala Hodgkin) mărește riscul cancerului de sân; deodorantele antitranspirante pe bază de alu­miniu, aplicate sub braț; aspirina (acid acetilsali­cilic) folo­sită zilnic, timp de 5 ani, crește riscul can­cerului mamar, care se va trata foarte greu; prezența unor tumori sau chisturi benigne la sâni, cu evoluții spre malignizare; apariția unui cancer la un sân cu pericol de 15% de îmbolnăvire a ambilor sâni. Este necesar de știut că și bărbații pot fi afectați de cancer de sân, dar într-o proporție mult mai mică (raportul femei: bărbați = 150:1).

Terapiile naturale

- Ce rol au terapiile naturiste în tratamentul cancerului? Pot ele substitui tratamentele clasice cu citostatice și iradieri sau trebuie aplicate în pa­ralel cu acestea? Din marea dvs experiență me­dicală, ce terapie naturală credeți că ar trebui folo­sită prioritar: tratamentele cu plante, postul negru, dieta alimentară sau medicina tradiționa­lă orientală?

- Tratamentele cancerului mamar se fac atât cu preparate de sinteză (vincristina, tamoxifen, doxo­ru­bicin, leukeran, megastron, nolvadex), cât și cu terapii și produse naturiste, folosind anumite plante medicinale, atât intern cât și extern. Combi­narea tuturor acestor terapii dă rezultate mai bune.

- Câteva dintre scrisorile sosite pe adresa re­dac­ției noastre sunt, de fapt, mulțumiri impre­sio­nante pentru vindecări de boli canceroase ob­ținu­te cu ajutorul tratamentelor dvs. Fără să vă trădați secretele profesionale, v-am ruga să faceți câteva precizări legate de protocolul dvs. tera­peutic.

- Pentru uzul intern recomandăm rețeta cu in­fuzie din 8 plante medicinale, unele cu proprietăți citostatice naturale: tătăneasă, trifoi roșu, năpraz­nic, rostopască, coada calului, sânziene galbene, busuioc, gălbenele. Din acest amestec se ia o lingu­riță cu vârf și se infuzează în 250 ml apă clocotită timp de 10-15 minute. După ce se strecoară, se beau 2-3 căni pe zi în înghițituri rare, înainte de mesele principale.
Motivația rețetei este următoarea: tătăneasa este bogată în alcaloizi și glicozizi, prezintă proprietăți anticancerigene, antimitotice și antiinflamatoare, cu acțiuni în cancerul mamar și dermatic; trifoiul roșu este bogat în saponine triterpenice și cumarine, pre­zintă proprietăți anticancerigene și antitumorale, cu acțiuni în cancerul mamar, colorectal și leuce­mie; năpraznicul este bogat în geranilină, germa­crol și ta­ninuri, cu proprietăți anticancerigene, antitu­mo­rale, antiinflamatoare și cicatrizante, având acțiuni în neoplasmul mamar și contra nodulilor ganglio­nari; rostopasca este bogată în chelidonină, proto­pină și saponozide, prezintă proprietăți cito­statice, antimitotice și anticancerigene, cu acțiuni în neo­plas­mul mamar, uterin și dermatic; sânzie­nele gal­bene cu conținut ridicat în glicozizi și taninuri, pre­zintă proprietăți antiinflamatoare și cicatrizante, cu acțiuni în cancerul dermatic și con­tra tumorilor gan­glionare; coada-calului, plantă bogată în alcaloizi și taninuri, are proprietăți cicatrizante, cu ac­țiuni în cancerul dermatic; busu­iocul este bogat în estragol și ocimen, prezintă pro­prietăți antiinfla­ma­toare.
Se mai recomandă: tinctură din același amestec de plante într-o cantitate de 5 ori mai mare de alcool 40%. După macerare 3-4 zile, se consumă câte 20-30 picături de 3 ori pe zi, între mese, timp de 1-2 luni pe trimestru.
Pentru uz extern, după operație, cicatricele se tratează cu unguent de gălbenele, rostopască, tătă­neasă și sânziene în lanolină, după care pielea devine netedă și capătă culoarea normală.
La leziuni sau iritații pe sân se fac spălături și comprese cu ceai de busuioc, frunze și flori de podbal, flori de coada-șoricelului și gălbenele, frunze și semințe de gutui. Zilnic se fac băi la sâni cu ceai după rețeta anterioară. Apicultura pune la dispoziția celor suferinde diverse produse naturale ale stupului: mierea de albine, polenul, propolisul și păstura.

Alimentația

- Ce rol joacă alimentația în tratarea can­ce­rului de sân?

- Multe statistici arată, în mod convingător, ro­lul alimentației controlate în diminuarea can­cerului mamar. Cancerul mamar poate fi vindecat dacă este tratat corect, iar pacienta respectă o ali­mentație na­turală completă, cu toate elementele nutritive nece­sare organismului, respectiv săruri minerale, oligo­ele­mente și vitamine, cu efecte bene­fice în creșterea imunității. În acest scop sunt recomandate legumele proas­pete, consumate mai ales seara, îna­in­te de ora 20, îndeosebi cele din familia Crucifere (varză albă, varză de Bruxelles, varză creață, broccoli, cono­pidă, ridichi, napi, gulii, muștar). La acestea se ada­ugă alte crudități bogate în beta-ca­roten și în vita­minele C și E, cu proprietăți antioxi­dante (spa­nac, ștevie, urzici, morcov, tomate, varză roșie, sfeclă ro­șie, ardei, pătrunjel, citrice, cătină, caise, do­vleac, pepene galben, prune, coacăze, fructe de pă­dure). O parte dintre legume și fructe conțin sub­stanțe an­ti­oxidante și salvestrol, cu efecte benefice în preve­nirea și combaterea cancerului.
* Consumul a 10-15 nuci pe zi, după mese, pre­vine apariția cancerului datorită conținutului mare de acizi grași Omega-3, antioxidanți și fitosteroli.
* Laptele, produsele lactate și sucurile proas­pete acoperă necesarul de 2 litri de lichid pe zi.
* Organismul are nevoie de gră­simi care conțin acizi grași poline­sa­turați, cu rol impor­tant în pro­ce­sele de ardere. Se reco­man­dă uleiu­rile de măsline, floarea soare­lui, soia, do­vleac și din semințe de stru­­guri, obți­nute prin pre­sare la re­ce, fără rafinare. Aceste uleiuri nu tre­buie să fie prăjite, întru­cât își pierd pro­prietățile regene­ra­toa­re. Ule­iul de măsline, con­sumat de popu­lațiile din zona meditera­nea­nă, este bogat în fitosteroli (antioxi­danți) și în acizi grași mono-nesatu­rați (acid oleic) care inhibă activita­tea genei can­ceri­ge­ne numite Her-2. Exemplul ilus­trativ îl prezintă fe­mei­le din insula Cre­ta, mari consu­matoare de ulei de măs­line și to­mate, care au un risc foarte scăzut de îmbolnăvire și o speranță de viață mult ridicată.
Din consumul zilnic se exclud: car­nea roșie și orice preparat din carne de porc, vită, oaie, grăsi­mile animale, con­servele, al­coolul, cafeaua și, mai ales, tutunul. Fe­meile care con­sumă multă carne au cu 50% mai mulți estro­geni toxici, asociați cu can­cerul de sân.
* Dulciurile se folosesc în cantități reduse, pre­parate numai cu miere naturală sau, în cazuri rare, cu zahăr invertit. Zahărul alb s-a dovedit a fi can­cerigen și total lipsit de enzime.
O atenție deosebită se acordă evitării aditivilor chimici din produsele alimentare (conservanți, co­loranți, aromatizanți) care se transformă în adevă­rate "bombe alimentare cu efect întârziat", întrucât frânează digestia, deteriorează flora intestinală și provoacă constipații cronice sau acute.
La condimentarea alimentelor să nu lipsească pătrunjelul verde, cimbrul, anasonul, chimionul, busuiocul și menta.

- Cât de mult contează în vindecare stilul de viață al bolnavei?

- Majoritatea specialiștilor apreciază că stresul și depresiile psihice ar avea un rol semnificativ în declanșarea cancerului mamar și în reapariția bolii după intervenția chirurgicală. Grijile, oboseala exa­gerată, furia, invidia, răzbunarea, teama și gândurile "negre" sunt foarte dăunătoare. Perma­nent, pacienta își va păstra o stare psihică bună, cu liniște suflească deplină și cu multă voință și în­credere în vindecare. Se recomandă multă mișcare, plimbări în aer curat pentru a asigura necesarul de oxigen la nivelul tutu­ror celulelor organismului.

- Domnule profesor, în concluzia acestei dis­cuții, poate fi cancerul mamar vindecat? Putem nutri această speranță?

- Se consideră pe deplin posibilă vindecarea can­cerului mamar, dacă pacienta tratează boala la timp, cu un regim corect de viață și de alimentație, fără tutun, fără alcooluri și unele medicamente de sinteză chimică, posibile generatoare de cancere.