Și nu oricum, ci prin Porțile Împărătești, semn că, uneori, viața îndreaptă lucrurile încă de pe lumea aceasta. Cerurile s-au deschis, parcă, în sâmbăta funeraliilor, iar cânturile cu "Hristos a Înviat din morți", specifice slujbelor din prima săptămână de după Sfintele Paște, au dat însuflețire sentimentului de dreptate postumă care i se face Regelui. Emoția sinceră a oamenilor simpli care și-au arătat, în ultimele zile, dragul față de Rege a reușit să acopere cu asupra de măsură corul jalnic al foștilor detractori, cuprinși, brusc, de pioșenie.
Palatul Regal a fost, preț de câteva zile, scena unui veritabil pelerinaj, iar un gard uriaș din flori albe a cuprins, ca o uriașă îmbrățișare, locul ultimului popas pământesc al bătrânului Rege, în drum spre Catedrala de la Curtea de Argeș. Regele Carl Gustaf al Suediei, Marele Duce de Luxemburg, fostul Rege Juan Carlos I al Spaniei și Regina Sofia a Spaniei, prietenul nostru, Charles, Prințul de Wales, și alte capete încoronate au vegheat la catafalcul Regelui Mihai, în vreme ce afară, în fața Bibliotecii Centrale Universitare, în jurul statuii ecvestre a lui Carol I, zeci de mii de oameni strigau "Jos comunismul!" și scandau numele Regelui Mihai.
Preambul al slujbei îngerești de la Curtea de Argeș - una dintre cele mai curate și mai impresionante la care au asistat românii în ultimul secol - întregul protocol al funeraliilor din Capitală a fost demn de o mare țară europeană. Toată lumea, de la armată și servicii secrete la autorități și biserică, a fost la înălțime, iar asta le-a dat, încă o dată, oamenilor sentimentul că asistă la un moment cu adevărat istoric. Ca un Rege bătrân și bun, Mihai I ne-a mai strâns o dată în jurul său și, într-un moment de epifanie națională, ne-a arătat unde am fost cândva și unde am putea fi. În contrast cu hărmălaia cotidiană, reapropierea de spiritul clasic al regalității a venit ca un balsam social. Ne era atât de dor de normalitate, ne era atât de dor să ne simțim o familie, ne era atât de dor să fim iar la înălțime, în lumea bună a Europei, iar Regele Mihai ne-a dat prilejul să simțim toate astea cum rareori am simțit-o în ultimele trei decenii. La despărțire, bunul Rege ne-a pus, unii pe alții, în oglinda lacrimilor. Ne-am descoperit cum am putea fi dacă am învăța, măcar acum, în ultimul ceas, ceva din lecția sa de viață.