Prof. Dr. MIRCEA COȘEA - "2018 ar putea accentua poziția periferică a României în ierarhia europeană"

Ion Longin Popescu
Doctor în științe economice, fost politi­cian, fost europarlamentar, fost secretar de stat, important analist economic și jurnalist, profesorul Mircea Coșea este una dintre puținele voci publice ale României creditată cu încredere. La început de an, i-am solicitat un in­ter­viu menit să lămurească, pe cât posibil, haosul eco­nomic în care ne-a înfundat, în 2017, guvernul PSD, aflat la conducerea țării.

"Deocamdată, deși raportăm o creștere-record, nu putem depăși penultimul loc pe scară europeană"

- Potrivit declarațiilor liderilor politici, anul 2017 a fost unul plin de succese economice, o afir­­mație combătută acerb de mass-media româ­nească. Care este adevărul?

- Potrivit indicatorilor statistici ai evaluării calității activității economice, anul 2017 a fost bun pentru România. S-a înregistrat o rată a creșterii economice la nivel de record european, deficitul bu­getar s-a încadrat în limitele admise, rata șo­ma­jului s-a situat la un nivel mai mult decât ac­cep­tabil, iar, pe medie, veniturile populației au crescut, cu ecou direct în volumul și calitatea consumului. În același timp, un lucru bun este că rata de înda­torare nu a atins nivelul de periculozitate, din punctul de vedere al ponderii ei în PIB. Trebuie arătat, însă, că s-a ratat momentul "istoric" pe care am început să-l trăim încă de acum câțiva ani: schim­barea modelului global în baza căruia func­ționează economia mondială. Anul 2017 ar fi putut fi un an de cotitură în evoluția României: ar fi putut începe procesul de adaptare la schimbările impor­tante care au loc în plan european și global. Trece­rea unor importante țări la stadiul 4.0 (robotică) ne va produce daune importante, deoarece noi suntem încă într-un stadiu inferior, cvasi-manufacturier, ceea ce ne cantonează în zona periferică a structurii economice. Suntem într-un moment al evoluției cadrului economic global în care, dacă nu trecem urgent la regândirea politicii economice, cu accent pe restructurarea industrială și prelucrarea supe­rioa­ră a resurselor interne, ne vom consolida într-o poziție de subdezvoltare. Din punctul meu de vedere, 2018 ar putea accentua poziția periferică a României în ierarhia europeană.

- Cum explicați, în acest context, afirmațiile lui Călin Popescu Tăriceanu, potrivit căruia Ro­mâ­nia va fi, în 2018, pe locul doi în UE, în privința creșterii economice?

- Nu știu pe ce analize și studii de prognoză se bazează domnul Tăriceanu când emite o astfel de clasificare. Este posibil să se estimeze ritmul de creștere al economiei noastre, dar o estimare la nivel european nu este posibilă. Nu putem estima condițiile de creștere din toate țările europene, și apoi să realizăm un clasament al acestora. Probabil, domnia sa s-a informat din prognozele unor bănci, dar există un prea mare grad de aproximare, pentru a emite judecăți atât de precise. Problema este însă alta: nu ne mai putem mândri cu ritmul creșterii economice, atâta timp cât aceasta nu este trans­formată în dezvoltare. Deocamdată, deși raportăm o creștere record, nu putem depăși penultimul loc pe scară europeană.

"Obiecțiile guvernanților români față de companiile străine au fost fără obiect, ele nefiind în ilegalitate"

- Anul trecut, guvernanții români au trecut la atacuri publice privind firmele străine prezente la noi. Există riscul ca aceste corporații să plece din România?

- Nu cred în posibilitatea ca unele corporații să plece pentru că oficialii români au făcut declarații referitoare la situația lor fiscală. Motivele sunt ur­mă­toarele: 1. Corporațiile localizate în România nu au comportament evazionist. Plătesc corect și sunt cei mai mari contributori la buget. 2. Guvernul nu a obiectat în legătură cu plata impozitelor și taxelor, ci cu imposibilitatea impozitării profitului la locul lui de creare (România). Legal, corporațiile pot evita acest lucru, deoarece se permite impozitarea la locul de înregistrare a corporației (paradise fis­ca­le). Deși există o directivă europeană de im­po­zitare la locul de creare a profitului, ea devine ope­rațională doar din 2018, dar guvernul român nu este pregătit să o aplice prin eliminarea prețurilor de transfer. Deci: obiecțiile guvernanților români față de companiile străine au fost fără obiect, ele nefiind în ilegalitate. Consider că a fost doar o acțiune de imagine a guvernului, care nu a fost luată în serios de către companii.

- Din punct de vedere politic, 2017 a fost anul în care PSD a uimit lumea, dându-și jos propriul gu­vern. Credeți că în 2018 se va putea repeta aceas­tă performanță?

- Politica românească este imprevizibilă, deci orice se poate întâmpla, dar nu cred că se va repeta epi­so­dul Grindeanu. Riscul ar fi prea mare, de­oa­rece Președintele țării ar putea nominaliza un prim ministru independent (tehnocrat) sau din rândul opoziției, ceea ce ar însemna pierderea puterii de către actuala coaliție.

"Aritmetica bugetară devine mai importantă decât politica bugetară, cu riscul amânării unor proiecte de importanță națională"

- A început să se vorbească despre realizarea bugetului pe 2018. De la proiect la realizare este însă o cale lungă și dificilă. Care sunt prioritățile pe care ați dori să le comentați?

- Bugetul pe anul 2018 nu este nici mai bun, nici mai rău decât tipul de buget standard, conceput după 1990. Este un buget de tip contabil, care are ca reper principal și de referință procentul defici­tului, și care obligă respectarea ad litteram a unor restricții. Astfel, aritmetica bugetară devine mai im­portantă decât politica bugetară, cu riscul amânării sau renunțării la unele proiecte de importanță națio­nală, deoarece bugetarea pe deficit nu este permisă. Este relevant că bugetul 2018 are ca prioritate fi­nan­țarea sumelor necesare aplicării noii legi a sa­larizării - deci, continuă politica ultimilor ani, de ridicare a nivelului veniturilor populației și, în con­secință, de nominalizare a consumului ca motor prin­cipal al creșterii economice. Părerea mea este că se impune, încă de pe acum, un proces de "fine tuning" (reglaj fin) prin care să se ajusteze gradual, dar cu precizie, raportul dintre influența diferiților factori de creștere, în ansamblul creșterii econo­mi­ce. Bugetul 2018 pare că a înțeles această necesi­ta­te, având în vedere că acordă o atenție mult mai ma­re investițiilor printr-un procent de alocare supe­rior anilor anteriori, ca și printr-o temperare a rit­mu­lui de evoluție a consumului, prin amânarea unor creșteri de venituri sau eliminarea unor facili­tăți de consum (compensarea cu zile libere, și nu în bani, a muncii efectuate suplimentar, neacordarea de tichete cadou sau a indemnizațiilor de hrană și de vacanță). Abordarea mai apropiată de starea și posibilitățile reale ale României s-a remarcat și prin faptul că guvernul Tudose a renunțat la unele pro­pu­neri, le-a modificat sau le-a amânat, ca urmare a con­știentizării gradului lor actual de incompa­ti­bi­li­tate, cu starea și situația economiei reale (impo­zitul pe gospodărie, zero impozit pentru veniturile sub 2000 lei, modificări la split TVA etc.). Chiar da­că, pe ansamblu, se poate aprecia că bugetul 2018 es­te o construcție credibilă, nu putem extinde a­ceas­tă credibilitate și asupra întregului parcurs al eco­nomiei românești, în 2018. Bugetul este doar o premiză a rezultatelor economice globale, iar, deo­cam­­dată, nu vorbim nici măcar de o execuție bu­getară, ci doar de o proiecție bugetară. De la proiect la realizare este o cale lungă, iar în cazul anului 2018, este chiar o cale dificilă. Anul economic 2018 nu este ocolit de incertitudini și dificultăți. Sunt elemente atât de sorginte externă, cât și inter­nă, care pot influența substanțial nu numai demer­sul exercițiului bugetar, dar și evoluția pe asamblu a economiei românești. Consider că anul economic 2018 va fi unul caracterizat printr-un nivel scăzut de predictibilitate. Convingerea mea este că și în România, impactul politicii asupra economiei va fi mult mai puternic, cu efecte încă greu de estimat la această dată.

"Ceea ce caracterizează 2018, la noi și în lume, este neprevăzutul"

- O situație nouă, în România: sindicatele și pa­tronatele au luptat împreună împotriva măsu­rilor economice dictate de guvern și parlament. Cum comentați?

- Am două explicații: 1. Unele măsuri ale așa-nu­mitei revoluții fiscale, nefiind bine concepute și pregătite pentru aplicare, aveau efecte asupra în­tregii economii reale, prin faptul că aduceau preju­dicii nu numai costului forței de muncă, dar și pro­fi­tabilității antreprenoriale. Astfel, a devenit nece­sar un efort de solidaritate între patronat și sindi­cate. 2. Mișcarea patronală este slabă și di­vi­zată, iar sindicatele nu mai reprezintă o forță re­vendi­ca­tivă reală. Nu cred că alianța sindicate-patronat va dăinui, deoarece patronatele sunt mult apropiate de clientelismul politic, iar sindicatele au, în marea lor majoritate, conducători politizați, aflați sub influ­ență politică directă.

- Credeți că în 2018 se vor aplica "ad litteram" deciziile guvernamentale, atât de controversate, din 2017?

- Mă pot aștepta la orice. Luptele politice din cadrul coaliției de guvernare, intrarea în ani electorali, instabilitatea mediului extern pot oricând și instantaneu aduce schimbări, tendințe și orientări neașteptate. Ceea ce caracterizează 2018, la noi și în lume, este neprevăzutul. Va trebui să considerăm lipsa de predictibilitate ca pe un sine qua non (fără de care nu se poate) al existenței noastre.