- Situația de o gravitate fără precedent în care a ajuns România este rezultatul rușinos al luptei pentru putere din interiorul PSD, partid care, timp de un an de zile, a susținut ambițiile personale ale lui Liviu Dragnea, cu prețul destabilizării țării, din punct de vedere politic, economic și legislativ. Desigur, conflictul dintre Dragnea și Tudose a fost o crasă luptă pentru putere între două personaje cu concepții politice și economice primitive, dar Liviu Dragnea s-a dovedit mai cinic și mai dur decât Mihai Tudose. Victoria sa face acum posibilă aservirea instituțiilor și măcelărirea legislației, astfel încât politicienii și funcționarii corupți nici măcar să nu poată fi anchetați și să nu mai existe nici o opreliște în calea planurilor de acaparare sălbatică a avuției naționale de către gașca lui Dragnea și a acoliților săi. Totul în disprețul standardelor UE și NATO. România devine o victimă sigură a proastei guvernări PSD-ALDE, pentru că viitorul premier numit de Dragnea va fi o marionetă după modelul Carmen Dan, care să-i execute ordinele orbește. Prima nominalizare a PSD pentru funcția de premier, Viorica Dăncilă, răspunde acestui profil: nimic nu o recomandă pe fosta profesoară de la Videle, ulterior ingineră la Petrom și europarlamentar de tristă amintire, pentru funcția de prim-ministru. Am văzut însă că în PSD contează doar obediența față de baroni, nicidecum competența profesională. Consecințele acestei atitudini se vor vedea curând, pentru că efectul deciziilor economice luate de guvernul PSD-ALDE începe deja să se manifeste, prin creșterea dobânzilor și devalorizarea leului. Urmează și alte fenomene, anticipate de mult de economiști. Cum președintele Iohannis nu are nici un motiv constituțional să respingă candidatul PSD la funcția de premier, trebuie să ne pregătim, probabil, pentru o lungă perioadă în care România va fi captivă a intereselor celor mai primitivi și cinici lideri politici pe care i-a avut vreodată.
- Isteria maghiară față de aniversarea Centenarului Marii Uniri crește. Ce ar trebui să facă autoritățile române?
- Obligația conducătorilor României este să apere integritatea statului și ordinea constituțională, ceea ce înseamnă că orice tendință separatistă, fie și mascată prin pretenții de "autonomie", trebuie combătută ferm, mai ales că UE nu susține tendințele autonomiste. Pentru aceasta însă este nevoie de lideri politici credibili și competenți, care să îmbine autoritatea cu respectul față de minorități. Or, România este condusă astăzi de o gașcă de penali cinici, a căror viziune politică se limitează la distrugerea legislației anti-corupție și însușirea tuturor resurselor țării. Ce autoritate pot avea acești oameni în plan intern și/sau extern? Mai degrabă avem de a face cu niște trădători cinici, care negociază interesele țării pentru voturile UDMR. De altfel, am văzut că Liviu Dragnea le-a satisfăcut maghiarilor toate revendicările, pentru a-și trece legile justiției cu sprijinul lor. Totodată, trebuie spus că aniversarea centenarului Marii Uniri este doar un pretext pentru isteria autonomistă, adevăratul motiv fiind campania electorală pentru alegerile parlamentare din Ungaria, din primăvară. Pentru a cumpăra voturile maghiarilor din Transilvania, cărora le-a acordat deja cetățenie ungară, Viktor Orban a lansat un program ambițios de investiții și sprijin financiar în județele secuiești, județe de care statul român nu s-a ocupat, lăsându-le în schimb în administrarea UDMR, ca pe niște feude medievale, cu rezultatele penibile care se văd. Cum să nu aibe, deci, ecou, cântecul de sirenă al Budapestei, când de acolo vin banii, în timp ce de la București nu vine nimic, banii fiind alocați doar pentru proiectele clientelei din Teleorman și județele învecinate? Proasta guvernare subminează deci masiv autoritatea guvernului României. Totodată, coaliția PSD-ALDE nu-l poate combate pe Viktor Orban, devenit deja oaia neagră a UE, pentru că îi urmează modelul de comportament sfidător la adresa normelor europene. Ea nu mai poate deci apăra interesele României. Singur, președintele Iohannis ar putea spune câte ceva, dar cine-l mai ascultă?