Prof. univ. dr. CONSTANTIN MILICĂ - Reumatismul când vine iarna

Otilia Teposu
- coordonatorul Centrului de medicină naturistă "Aroma", Iași -

- Despre iarnă se spune că este anotimpul ră­celilor și virozelor, deși mai există o boală care provoacă suferințe cu mult mai mari, legate tot de umezeală și frig: reumatismul. Presupunând că ne confruntăm prima oară cu el, cum îl putem re­cunoaște?

- Reumatismele sunt afecțiuni ale aparatului lo­co­motor, caracterizate prin inflamarea formațiu­nilor anatomice la nivelul oaselor și al cordului. Su­ferin­țele reumatice sunt predominant articulare (în zo­nele articulațiilor) și mai puțin nearticulare (reu­matism abarticular). Acesta din urmă se manifestă prin periartrite, nevralgii, mialgii, neuromialgii, tendinite, bur­site și tenosinovite. Cele mai acu­te și greu de suportat sunt dure­rile reumatice, simțite cu mai mare intensitate de către per­soanele în vârstă, "oameni trecuți spre iarna vieții", când reumatis­mele se instalează "în bă­trânele oase ruginite".

- Care e cea mai frecventă for­mă de reuma­tism?

- Reumatismele articulare sunt cele mai frec­vente. Pot fi reumatisme infla­matoare, cu artrite (reumatism poliarti­cular acut, reumatism infecțios, poliar­trită reumatoidă), sau reumatisme degene­rative (artroze, spondiloze). Cu foarte mare frec­vență întâlnim și artritele, posibile la toate vârstele, indife­rent de sex. În această categorie intră: reu­matismul articular acut, reumatismul secundar infecțios și spondilita anchilozantă. Reumatismul articular acut, numit și boala Sokolski-Bouillaud, este o afec­­țiune cu caracter infecțios, cau­zată de o infec­ție cu streptococi și stafilococi, care ating articu­lațiile și inima. Boala apare mai frecvent la copii între 7-15 ani (în proporție de 75 %), scade la 15% între 15-25 ani, și este mult mai rară după vârsta de 30 de ani. Sexul feminin este mai puternic afec­tat, mai ales în perioada pubertății și a gravi­dității. Afecțiunea debutează brusc cu inflamarea articu­lațiilor, înroșirea locală a pielii, dureri acute (artral­gii), febră mare (38-390C), transpirații, frisoane, tuse ușoară până la pneumonie și pleure­zie, ame­țeli, cefalee, insomnii, tulburări neuro­psi­hice, pa­loare, anemie, scădere ponderală și mobili­tate redu­să. Durerile pot să dureze câteva zile sau câte­va săptămâni, fiind întrerupte prin intervale tre­cătoare, care dau senzația de vindecare aparentă. În alte cazuri, boala poate să evolueze spre atrofie­rea și deformarea articulațiilor, anchilozare și inva­liditate (imposibilitate de mișcare), iar prin atacul asupra sistemului cardiovascular se poate instala en­docardita miocardică și stenoza mitrală, fina­lizate uneori prin deces. Statisticile arată că peste 40% din totalul bolilor cronice de inimă sunt de origine reu­matică. Nu întâmplător, un vechi afo­rism mențio­nează că "reumatismul linge articula­țiile, dar muș­că inima". El se dezlănțuie mai frecvent iarna, în condiții de frig și de umezeală. Sunt mai expuse per­soanele obosite și debile, cu o igienă mediocră, care trăiesc în dormitoare co­mu­ne și în alte aglo­merații.

- Ce factori favorizează apariția reumatis­mului articular?

- Pe lângă infecția streptococică, sunt condițiile de viață (locuință umedă și rece, frig, muncă grea cu eforturi fizice excesive, alimentație insu­ficien­tă - eventual pentru menținerea siluetei -, trau­ma­tis­mele și poluarea atmosferei, mai ales în localită­țile si­tuate în zonele puternic industria­lizate). Afec­țiunile articulare pot fi localizate în toate părțile corpului, cu deplasări de la o articulație la alta după un interval de 4-5 zile, începând cu inflamații și dureri la șolduri, genunchi, oase tibiotarsiene și tre­când spre umeri și coloana vertebrală.

- Ați pomenit de reumatismul cronic dege­nerativ, de care suferă mai ales persoanele în vâr­stă. Cum se manifestă acesta?

- Reumatismul cronic degenerativ constă într-o uzură progresivă la nive­lul încheieturilor, cu infla­marea și de­gradarea cartilajelor articulare și a ca­pe­telor îngroșate ale oaselor. Boala se manifestă prin dureri acute, apărute la schimbarea vremii și în ano­timpurile reci și umede, precum cel de acum, mai întâi la picioare, mâini și coloană. Durerile se simt atât în stare de repaus la pat cât, mai ales, la primele deplasări de dimineață. Trep­tat, se instalează anchi­lozarea oaselor și se for­mează osteofitele, adică excrescențele osoase, zise ciocuri, foarte dureroase la apăsări. În stadii avan­sate, aceste ciocuri pot provoca infirmități grave. Aceste afecțiuni sunt mai frecvente la vârste de peste 50-60 de ani, paralel cu îmbătrânirea gene­rală a țesuturilor, îndeosebi la femei cu exces pon­deral și la persoane cu traumatis­me locale, după eforturi fizice exagerate și prin menținerea cor­pului în poziții defectuoase, dar și la schimbarea vremii. Or­ganizația Mondială a Să­nătății a inventariat circa 150 de afecțiuni ale apara­tului osos și locomotor, cu diferite localizări în orga­nism: șold (coxartroză), glezne și genunchi (gonartroză) și coloană ver­tebrală (cervicoartroză, dorsartroză, lomboartroză, disartro­ză) care su­portă întreaga greutate a corpu­lui. Mai rar se instalează la umeri, coate și pumn.

- Coxartroza și gonartroza sunt cele mai frec­vente plângeri ale cititoarelor noas­tre. N-ar fi rău să știe ce le așteaptă în viitor. Cum evoluează ele dacă nu sunt tratate la timp?

- Coxartroza este localizată la articulațiile șol­dului, unde apare frecvent după vârsta de 40-50 de ani, datorită obezității, tulburărilor endocrine, me­nopauzei și traumatismelor locale. Durerea este simțită la stinghie și în regiunea fesieră, când cor­pul este în mers, și dispare la repausul în pat. Sunt po­sibile contracții musculare, șchiopătare, scur­tarea inegală a membrelor inferioare, mers greoi și anchi­lozare cu infirmitate gravă.
Gonartroza apare la arti­culațiile genunchilor și gleznelor, ca urmare a menopauzei, obezității, dia­betului, gutei și a trau­matismelor locale. La glezne apar dureri în timpul mersului, limitarea mișcărilor de flexie, extensie și rotație a piciorului. În urma măririi volumului articulațiilor, durerile devin persistente, cu agravări prin dislocații articu­lare și deformări. Bolnavul are senzația că în ge­nunchi apar zgomote (crepitații) sau există cioburi care îi scrijelesc oasele, mușchii și tendoanele. Une­le analize arată că bolnavii de artroze acumulează în țesuturi cantități mai mari de acid uric, care cris­talizează sub formă de urați de calciu, în timpul expunerii la frig și la umezeală, pro­vocând durerile articulare și musculare (gută).

Tratamente cu plante

- D-le profesor, v-ați dedicat cunoștințele dvs. de biochimist de elită, tratamentelor cu plante: care sunt cele mai potrivite remedii pentru trata­rea reumatismului și artrozelor?

- Cele mai importante din ele ar fi următoarele.

Tratamente interne
* Infuzie din flori de tei, soc, mușețel sau de arnică, cu efecte antiseptice, bacteriene, antiinfla­matoare și anestezice, precum și infuzie din flori de trifoi roșu, lavandă și sulfină.
* Infuzie din frunze de salvie (cea mai efi­cientă) sau de afin, cu efecte în eliminarea toxi­nelor prin diureză și prin sudație puternică. Sau din frunze de frasin, mesteacăn, mentă, nuc, pelin, urzică.
* Infuzie din iarbă de tarhon, cimbrișor, păpădie și sunătoare - care produc o puternică diureză, în­soțită de eliminarea toxinelor, și din iarbă de ciuboțica-cucului, sovârv, tros­cot, turiță-mare, fructe (de ienupăr, feni­cul, cătină albă), muguri (de pin, plop negru și viță de vie).
* Decoct din rădăcini de tătă­neasă, rădăcină de țelină și scoarță de salcie (10 g la 200 ml apă, se fierbe 10 minute, se infuzează 10-20 mi­nute și se beau 2-3 căni pe zi), într-o cură pe durată de 2-3 săptă­mâni.
* Decoct din amestec format din flori de soc (diuretic, sudorific), frunze de frasin și mesteacăn, iarbă de coada-calului, teci de fasole, rădă­cini de lemn-dulce, cu acțiuni antiinflamatoare, fructe de ienupăr - diuretic și dezinfectant, scoarță de salcie - analgezic și febrifug. Scoarța de salcie este un foarte bun remediu antireumatic, datorită conținu­tului ridicat în derivați salicilici (salicina), cu efecte antifebrile, sudorifice, dezinfectante, diaforetice și antinevralgice. Aceleași plante intră și în compo­nen­ța unor tincturi sau a unor siropuri antireuma­tice.

Tinctură antireumatismală
Se face un amestec din scoarță de salcie (20 părți), teci de fasole (15 părți), frunze de mestea­căn (10 părți), flori de soc (5 părți), fructe măci­nate de ienupăr (5 părți) și iarbă de rostopască (2 părți), peste care se toarnă alcool de 40°. Se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, între mese, în cure de 1-2 luni pe trimestru.

Lichior de ienupăr și usturoi
20 g căței de usturoi tăiați felii și 20 g fructe de ienupăr se pun la macerat, timp de 8 zile, în 250 ml alcool de 40°. Se beau câte 3 păhărele pe zi.

Decoct (rețetă Constantin Milică)
Preparați un decoct dintr-un amestec de mes­teacăn, salcie, frasin, salvie, ienupăr, pelin, tei, mentă, puse în cantități egale. Fierbeți-l 5 minute, apoi lăsați-l acoperit, timp de 10 minute. Beți câte 2-3 căni pe zi, de decoct cald.

Tratamente externe
* Se aplică comprese calde, cu infuzie de sul­fină, coada-calului și urzică albă;
* Comprese calde și frec­ții pe locurile dureroase cu rădăcină de tătă­neasă, castane și usturoi, ma­ce­rate în alcool și petrol.
* Sunt bune băile generale sau locale, cu decoct din plante, luate separat sau în amestec, folosind frunze de frasin și mentă, flori de fân, salvie și roz­marin, fructe de ienupăr și castan sălbatic, muguri de pin, rădăcini de tătăneasă, scoarță de salcie și făină de muș­tar negru. Decoctul se toarnă în apa de baie, ținută la 37°C, în care se stă circa 20 de mi­nute.
* Cea mai frecvent folosită este făina de muș­tar negru (în amestec cu apă fierbinte și pusă, într-un săculeț de pânză, pe locul dureros).
* Cataplasme cu frunze zdrobite de brânca-ursului și nuc, felii de cea­pă, usturoi și praz, flori de găl­benele și mușețel, hrean ras (amestecat cu făină inte­gra­lă), terci de car­tofi, muguri de plop negru și rădăcini de pedicuță.
* Extractele de castan sau de coada-calului conțin cantități mari de siliciu, un oligoelement important în funcționarea articu­la­țiilor.
* În cazuri mai grave, se fac împachetări cu foi de varză crudă sau fiartă, urmate de împachetări cu argilă și cu brânză de vaci.
* Rezultate bune dau și împachetările cu parafină sau nămol de turbă, din zona Vatra Dor­nei și Poiana Stampei.
* Se pot face frecții locale cu tinctură în alcool de 70°, din frunze de rozmarin, muguri de plop negru, cimbrișor, fructe de ienupăr și ardei roșu, rădăcini de hrean și țelină, scoarță de salcie și rădăcină de untul-pământului (Tamus commu­nis). La fel, frecții cu ulei de ienu­păr, mentă, pin, lavan­dă, coriandru, rozmarin, mușețel, sunătoare și eu­calipt, folosite separat sau în ames­tecuri.
* Dacă s-a acumulat lichid la genunchi (hidrartroză) este indicat masajul cu alifie de ră­șină, gălbenele, tătăneasă, sânziene, și comprese cu tincturi de castane, rodul-pământului, ardei iute și foi de dafin. Toate aceste proceduri externe au efecte antiinflamatoare și de activare a circulației sângelui.
* Apiterapia recomandă cataplasmă din 2 linguri de polen uscat și mărunțit, amestecat cu 100 ml ulei vegetal; se fierbe 5-10 minute la foc redus, până se obține o pastă care se întinde pe zona dureroasă și se lasă peste noapte.

- Regimul alimentar poate influența evoluția acestor suferințe?

- La persoanele care suferă de reumatism, alimentația trebuie să fie completă, pentru a satis­face necesarul de proteine, vitamine (A, C, K) și săruri minerale. Se începe cu o cură depurativă, de 5-7 zile, pe lună, cu supe de legume foarte diluate, care să nu conțină sare, monoglutamat de sodiu, carne, extract de carne, grăsimi animale, mezeluri, conserve. Se continuă cu zarzavaturi crude, din care să nu lipsească varză, morcov, țelină, sfeclă roșie, salată, spanac, mărar, pătrunjel, cimbru, praz, cea­pă, usturoi crud, conopidă, urzici, la care se adaugă supe de fasole boabe, cartofi tineri fierți în lapte, fasole păstăi. O mare atenție se va acorda produ­selor lactate (500 ml pe zi, lapte dulce sau acru, iaurt, sana sau brânze­turi), bogate în calciu, pentru prevenirea os­teoporozei și refacerea oaselor afec­tate. De aseme­nea, se vor consuma cartofi (fierți în lapte și ames­tecați cu ulei de măsline și un gălbenuș de ou), produse apicole, orez (fiert în lap­te), gemuri de fructe (măceșe), drojdie de bere (2-3 linguri), ulei presat la rece, semințe crude de dovleac, floa­rea-soarelui, nuci, arahide, surse de vitamine natu­rale (D, B, C, A, K) și surse de minerale (Ca, Fe, Mg, Se, F). Doc­torul Jarvis recomandă trata­mentul, la fiecare masă, cu 3 lin­gurițe de miere de albine + 3 lin­gurițe oțet de mere în 100 ml apă.
* Dimineața, înainte de micul dejun, se beau 250 ml suc de țe­lină, timp de 21 de zile consecutiv, iar seara, sunt indicate sucuri de morcov (200 ml), rădă­cini de păstâr­nac sau pătrunjel (100 ml), sfeclă roșie (100 ml) și varză (100 ml). Se poate consuma carne de pasăre și de vițel, pește gras, cereale inte­grale (grâu germinat, orez, po­rumb, fulgi de ovăz și orz), sucuri de fructe (lămâi, coacăze, vișine) și fructe zemoase (pepene verde și galben, cireșe, fragi, zmeură, căpșuni, mere, pere). Se interzice categoric consumul de mâncăruri grase, carne de porc și de vânat, grăsimi animale, meze­luri, afumături, conser­ve, hrean, ardei iute, sare, tutun, băuturi alcoolice, mu­rături în saramură sau oțet (ali­mentele acre intensifică decalcifierea oa­selor și reduc rezistența la presiune și frângere).

- Ce regim de viață trebuie să aibă un bolnav de reumatism?

- Bolnavul va evita frigul, umezeala, ceața, curenții de aer rece, eforturile fizice, urcarea scări­lor sau mersul grăbit pe jos, la distanțe mari, mai ales pe teren accidentat. În acest caz, se va folosi un baston care va prelua din presiunea greutății corpului. La crizele reumatice este absolut necesar un repaus absolut, care va evita apariția leziunilor cardiace, repaus intelectual și evitarea emoțiilor și a enervărilor. Este dăunător și statul prelungit în picioare, în poziții fixe (la locul de muncă), mai ales cu încălțăminte incomodă, cu tocuri înalte și vârfuri ascuțite. Îmbrăcămintea va fi comodă, călduroasă, fără fibre sintetice. În spondiloze se limitează condusul autoturismului timp îndelungat și ridicarea de greutăți, iar noaptea se va dormi pe pat tare, fără pernă. Se va evita tendința de seden­tarism (în pat sau la televizor), precum și obezi­tatea, care favorizează anchilozarea oaselor și instalarea unei invalidități ireversibile. În zilele calde, de vară, se va beneficia de efectele băilor de soare, mai ales la mare, cu climat relativ constant, fără variații termice și vânturi reci. Se vor efectua, zilnic, plimbări și exerciții fizice în aer liber, gim­nastică medicală și la domiciliu și sporturi ușoare, în limitele normale de efort (înot, ciclism, mișcări de pedalare pe bicicletă fixă). Toate acestea au rolul de a reduce rigiditatea articulară, atrofia musculară, menținerea capacității funcționale a articulațiilor și evitarea deformărilor structurale. În cazul scurtării unui picior din cauza coxartrozei se vor purta talo­nete și un baston pe partea sănătoasă.
De mare ajutor sunt și tratamentele balneocli­materice. Ținând seamă de starea debilitată și de sensibilitatea bolnavilor, se recomandă băile de soare (plajă) și băile balneare, fiind preferate cele cu ape radioactive (Felix, 1 Mai), cu ape termale carbogazoase (Geoagiu, V. Dornei, Buziaș, Covas­na, Tușnad), cu ape sărate carbogazoase (Slănic-Prahova, Ocna Sibiului, Govora, Călimănești, Să­celu, Bazna, Covasna) și cu ape sulfuroase (Hercu­lane, Olănești, Buziaș, Mangalia). Deoarece există o relație directă între reumatism și afecțiunile car­diace, sunt indicate, în primul rând, stațiunile situate într-un climat moderat, cu ape termale obișnuite, sărat-carbogazoase și radioactive (Băile 1 Mai, Felix, Calancea, Moneasa, Vața, Covasna și Mal­naș). Pentru apele cu temperatura ridicată între 35° și 54°C, sunt mult căutate izvoarele termale de la Băile Herculane și Felix. În aceste stațiuni bal­neare, trata­mentele se completează cu ultrasunete, ionizări, băi galvanice și gimnastică medicală.
Pentru reumaticii care nu suferă de afecțiuni cardiace, diabet grav, gută, astm bronșic, hepatite sunt deosebit de eficace nămolurile sărate de la Sovata, Techirghiol, Eforie, Amara, Lacul Sărat, nămolurile de turbă de la Geoagiu și Vatra Dornei, precum și turba cu sapropel de la Băile Felix și 1 Mai (Oradea). La recomandarea medicului, se va aplica un complex de proceduri hidro-electro-terapeutice (împachetări calde cu nămol și parafină, ultrasunete, infraroșii, diadinamice, ionizări și băi galvanice, dușuri și masaje) care previn uzura prematură a articulațiilor.


Centrul de Tratamente Naturiste "Aroma", Iași, tel 0232/40.74.68