- Chiar dacă ventuzele ne duc cu mintea la Evul Mediu, "lăsarea de sânge" cu ajutorul paharelor groase de sticlă a redevenit actuală în practicile medicale din Occident -
Cu 2400 de ani în urmă, Hipocrate știa deja să folosească ventuzele. Străbunicul tuturor medicilor scria: "Dacă vreți să opriți menstruația prea puternică a unei femei, puneți-i pe sâni ventuze cât mai mari". Metoda funcționează și astăzi. Multe femei care suferă de menstre abundente apelează la metoda ventuzelor. Una, două ședințe - spun partizanii străvechii practici de vindecare - și suferința dispare.
Ce se întâmplă, de fapt? Prin coagularea sau lăsarea de sânge, funcțiile dereglate ale organismului se regularizează și boala este eliminată din organism.
Cum se desfășoară terapia
Pe vremea bunicilor noastre, ventuzele (se puteau cumpăra de la farmacii) se "ștergeau" repede în interior cu un tampon de vată înmuiată în spirt și aprinsă, pentru a se crea în ele vid. Cu mare dexteritate, erau apoi aplicate pe spate și lăsate acolo, până când, sub gura lor, pielea devenea vânătă. Azi, ventuzele fabricate în Occident sunt prevăzute cu niște pompițe care scot aerul sau îl încălzesc. Efectul este însă același: pielea se umflă în interiorul lor, fiind bine irigată cu sânge și modificându-și culoarea în roșu-albăstrui. În trecut, în satele și în orașele noastre existau "specialiști" în pusul ventuzelor, așa cum existau și moașele comunale care asistau nașterile la domiciliu. Azi, tehnica ventuzelor se combină cu medicina tradițională chineză, paharele de sticlă fixându-se pe "meridianele" trupului omenesc (traseele energiei cunoscute din acupunctură) sau pe "zonele lui Head" (areale de piele legate de organele interne prin trasee nervoase). Prin noile practici, se stimulează metabolismul, se întărește sistemul imunitar.
Ventuze uscate și ventuze cu sânge
Există două procedee de aplicare a ventuzelor, ventuze uscate și ventuze cu sânge. Prima metodă este mai simplă. Ventuzele rămân lipite de piele 10-15 minute, până ce apar hematoamele, apoi se mută, până ce suprafața tratată este exploatată complet. În cazul ventuzelor cu sânge, înaintea aplicării lor se fac mici incizii în piele. Vidul din ventuză trage sângele afară. Când o treime din ea este plină cu sânge, se scoate.
Ce boli se pot trata prin folosirea ventuzelor
Următoarele afecțiuni cedează vizibil prin tratarea lor cu ventuze: durerile de ceafă, de spate, de șold, atrofiile osoase, durerile musculare, bolile de ochi și urechi, astmul, infecțiile cronice ale căilor respiratorii, oboseala, bolile de inimă, hipotensiunea, varicele, bolile intestinale, îmbolnăvirile organelor genitale și ale traiectului urinar.
Atenție: Ventuzele nu trebuie aplicate în următoarele cazuri: insuficiență renală, probleme de coagulare a sângelui, sarcină.
PRIȘNIȚE CALDE CU MĂMĂLIGĂ
- Creșterea temperaturii corpului - un ajutor de nădejde în vindecarea multor boli -
Termoterapia coboară în urmă cu mii de ani, fiind practicată pe scară largă de chinezi, indieni, egipteni și apoi de greci și romani, indiferent că au fost vraci populari, șamani, preoți în temple sau medici școliți în zorii Evului Mediu. Toți cei preocupați de bolile omenești au observat că aplicarea căldurii pe unele zone ale corpului poate duce mai ușor și mai repede la vindecare.
Preotul german Sebastian Kneipp, care este socotit părintele medicinei alternative, a folosit băile în scop curativ, pentru că puteau să asigure modificarea temperaturii corporale rapid și cu efecte foarte puternice în procesul de vindecare. El aplica diferite tratamente cu băi reci sau calde, în funcție de afecțiune sau localizare. Urmându-i exemplul, foarte mulți terapeuți moderni au experimentat diferite procedee menite să modifice temperatura corporală, în folosul vindecării de diferite boli. Și astăzi, la toate spitalele și centrele mari de sănătate din lume, se practică termoterapia, în diferite afecțiuni. S-a stabilit, de exemplu, că la 42 de grade, celula canceroasă nu numai că nu se mai poate înmulți, dar este și distrusă. Din păcate, aparatele care produc termoterapie sunt foarte sofisticate, scumpe, iar tratamentele cu ele nu sunt accesibile, în special în munca de teren sau chiar la patul bolnavului, fiind și foarte voluminoase. De asemenea, nu toți bolnavii pot să fie tratați în acest fel și din cauza prețurilor foarte mari care se practică în întreaga lume. Din fericire, tradiția populară își spune și în această privință cuvântul, oferindu-ne un ajutor eficace și ieftin: prișnițele calde cu mămăligă.
Mod de folosire
Se va tăia o pânză de mărimea necesară (cât să acopere sau chiar să depășească regiunea interesată). Poate fi din orice material textil. Se face apoi o mămăliguță din făină de mălai și apă, care în anumite situații se poate înlocui cu ceaiuri de plante, alese în funcție de boala tratată. (Pentru cei care suferă de ascită, de exemplu, se poate face ceai din boabe de ienupăr.) Nu este nevoie să se pună sare decât în anumite situații. Se face însă mămăliga puțin mai tare și se fierbe bine. Se întinde apoi pe pânza respectivă, în strat de 3-4 cm, uniform de gros. Pentru a fi mai eficientă, pe partea mămăligii care se aplică pe piele se poate presăra tămâie (de orice culoare), dar foarte bine pisată. Atenție! În cazul în care se pun bucăți mai mari, se produc răniri ale pielii. Se presară, deci, tămâie, în strat foarte fin, așa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Nu se vor pune niciodată și în nicio situație cantități mai mari, putându-se produce în aceste cazuri o serie de agravări ale afecțiunilor sau chiar lezarea pielii. Ulterior, cataplasma se aplică în zona sau pe locul afecțiunii, se acoperă cu un șal de lână sau stofă groasă, pentru a menține temperatura mai multă vreme.
Mămăliga trebuie să fie cât mai fierbinte (doar să nu ardă, producând răni), pentru a putea să acționeze eficient. Procedeul se poate aplica de 2-3 ori pe zi, câteva zile la rând. De regulă, se poate folosi timp de 10 zile consecutiv, apoi se poate face o pauză de 3-4 zile.
Cataplasma aceasta se lasă cât timp este caldă, apoi se îndepărtează. Dacă e bine fiert, mălaiul nu se lipește de piele.
În cazul unor afecțiuni mai complicate, este bine să discutați cu medicul și, eventual, să folosiți la prepararea cataplasmei diferite ceaiuri din plante.
Indicații
Cataplasmele cu mămăligă fierbinte se pot aplica în tumori, când se dorește dilatarea diferitelor organe (staze la ficat, vezică etc.), în cazurile de obstrucții arteriale, venoase, tromboflebite, circulație deficitară etc. De asemenea, este foarte eficientă în calmarea diferitelor dureri, în special abdominale, dar și cu alte localizări. În toate cazurile este necesar să fie consultat un medic în prealabil, pentru a nu exista contraindicații impuse de starea bolnavului.
Contraindicații
În general, nu se aplică cataplasme atunci când avem de-a face cu o afecțiune cu hemoragii, când prin dilatarea venoasă sau arterială se poate produce o scurgere cu un debit mai mare de sânge. De asemenea, dacă apare o senzație de disconfort sau durerile se accentuează, mămăliga nu se mai aplică.
Poate vindeca cataplasma de mămăligă fierbinte, singură, cancerul sau alte afecțiuni? Nu, dar poate facilita foarte mult vindecarea, prin distrugerea celulelor canceroase sau, în alte afecțiuni, poate aduce chiar vindecarea completă. O concluzie de bun simț: nu renunțați niciodată la tratamentele indicate de medicii specialiști (oncologi etc.), singurii calificați pentru a vă aduce vindecarea, dar nu renunțați nici la metodele alternative, pe care medicul ar trebui convins să le accepte. Este bine să aveți o discuție cu medicul dvs. curant, căruia să-i destăinuiți ce tratament doriți să faceți. De comun acord cu dânsul, se poate aplica cea mai eficientă metodă pentru a vă obține vindecarea.
Important
După folosirea cataplasmei, se indică să se mai stea în pat, la căldură, cel puțin 30 de minute. Nu aruncați niciodată mămăliguța folosită într-un loc unde ajung animalele. Există riscul să o mănânce și să se îmbolnăvească grav, fiind foarte toxică. Cel mai bine este să se îngroape cataplasmele folosite undeva în pământ.