Tulburările tiroidei

Andrei Cheran
- Puține alte părți ale trupului nostru sunt atât de misterioase ca tiroida. Nu se vede, nu doare, dar dacă, Doamne ferește, nu funcțio­nează ca lumea, sănătatea e la pământ. Din păcate, "misterul" ei nu ne lasă întotdeauna să aflăm dacă are probleme și cum să le rezolvăm -

- Care sunt cauzele tulburărilor tiroidei?
Cel mai des, este vorba despre o problemă auto­imună. În hipertiroidie, de pildă, organismul produ­ce anticorpi ce stimulează eliberarea hormo­nilor ti­roi­dieni. Este vorba despre maladia Base­dow. În cazul hipotiroidiei, anticorpii distrug celulele tiroi­dei, ducând la o scădere a sintezei hormonilor. Este vorba despre maladia Hashimoto. Unele medica­men­te pot avea un rol perturbant: mai ales cele care conțin iod, uti­lizat, adesea, împotriva tulburărilor de ritm cardiac. Hipertiroidia poate fi cauzată și de prezența unuia sau a mai multor noduli care func­ționează în mod ex­ce­siv sau a unei supra­încărcări cu iod de origine radiologică. În sens invers, o carență de iod poate provoca o hipotiroidie.

- Nodulii sunt neapărat canceroși?
"Nodulii tiroidei sunt foarte frecvenți, dar ma­jo­ri­ta­tea lor nu sunt canceroși", afirmă specia­liștii. Când sunt detectați la palpare, medicul reco­mandă o ecografie. Aceasta permite diferențierea nodulilor benigni de cei suspecți. Când există suspiciunea existenței unui cancer, se face o citopuncție.

- În caz de hipotiroidie, trebuie să consumăm mai mult iod?
Tiroida are nevoie de un aport cotidian de 150 micrograme de iod, în timpul adolescenței și a vârstei adulte, și de 200 de micrograme, în perioa­da sarcinii și a alăptării. El se gă­sește în toate ali­mentele de origine marină (pești, crustacee, scoici), dar și în ouă, pro­duse lactate, cereale in­tegrale și anu­mite fructe și legume, ca de pildă fasolea usca­tă. În zonele de munte, unde alimentele marine sunt consu­mate rar, carența severă de iod pro­duce (chiar și în zilele noastre) o formă de hipotiroidie cu gușă. Este vorba despre o creștere a volumului glandei, care are tendința să producă mai mulți hormoni, fe­nomen asociat și cu un retard mental. La presiu­nea Organi­zației Mondiale a Sănătății, majori­ta­tea țări­lor au optat pentru iodarea sării, deși există și multe voci, chiar de medici, care se opun. Cu toate as­tea, majoritatea producătorilor de sare de masă sunt obligați să adauge între 10 și 15 migrograme de iod la fiecare gram de sare.

- Nodulii de pe tiroidă trebuie să fie operați?
Prezența nodulilor pe tiroidă este un fenomen foarte frecvent, care sporește odată cu înaintarea în vârstă. Majoritatea lor nu au simptome și nu deran­jează. Recurgerea la chirurgie este necesară doar atunci când nodulul este canceros, când volumul glandei duce la riscul unei compresii sau când se­creția hormonală este dificil de limitat prin medica­mente. Ablațiunea tiroidei poate fi parțială (un singur nodul localizat sau o singură tumoră mică), sau totală (mai mulți noduli, tumori difuze). În cel de-al doilea caz, pacientul va trebui să ia levotiro­xină, pentru a compensa absența hormonilor tiroi­dieni. După ablațiunea unui cancer tiroidian, poate fi necesar un tratament cu iod radioactiv. În schimb, recurgerea la chimioterapie este foarte rar necesară.

- Cum se "explică" explozia problemelor tiroidiene?
În primul rând, prin evoluția practicilor me­dicale. Tumorile sunt detectate mult mai ușor, inclusiv cele mici, care nu erau observate înainte. De fapt, mai ales aceste microcancere (tumori mai mici de 1 centimetru) sunt cele care au proliferat. În plus, au fost detectați și unii factori de risc, cum ar fi, de exemplu, expunerea în copilărie la raze ionizante. De aceea, razele X trebuie folosite cu foarte mare grijă când e vorba de copii.

- Accidentul de la Cernobîl a jucat un rol important?
În Bielorusia, Rusia și Ucraina, teritoriile cele mai afectate de acest accident, s-a observat o creș­te­re importantă a numărului de cazuri de cancere ale tiroidei, mai ales la oamenii care erau pe atunci copii. În Vestul Europei, unde contaminarea a fost de 100 de ori mai slabă, studiile epidemiologice nu au stabilit o legătură clară cu catastrofa nucleară.

- Medicina alternativă poate fi de ajutor?
Chiar dacă tratamentele naturiste nu pot sub­stitui actul medical clasic, ele pot completa în mod fericit evo­luția stării de sănătate, atât cu aju­torul unor medicamente din plante, cât și cu tehnici de motivație psiho­logică. Așa cum se întâmplă în cazul multor maladii autoimune, și în cazul bolilor tiroidei, stresul contribuie la apariția simptomelor. Reducerea lui cu ajutorul respirației și al medita­ției, practicarea unui sport pot avea efecte benefice.

- Tiroida este fragilizată în timpul sarcinii?
Tiroida joacă un rol-cheie nu doar în timpul sar­cinii, dar și în timpul conceperii copilului și chiar după naștere. Dereglarea ei poate să producă difi­cul­­tăți pentru formarea sarcinii, dar și după fixarea acesteia: creșterea nevoii de iod necesar unei sin­teze a hormonilor tiroidieni prin făt, începând din al doilea trimestru al sarcinii, creșterea producției de hormoni tiroidieni ai mamei. Antecedentele fa­mi­liale ale disfuncției tiroidei, afecțiunile auto­imune (diabetul de tip 1) sunt un factor de risc în această perioadă. După sarcină, între 3 și 4% dintre mame dezvoltă o hipotiroidie ce trebuie tratată. În caz de boală a tiroidei manifestată înaintea sarci­nii, trebuie consultat, neapărat, un endocrinolog.

Tratamente naturale

* Sânzienele galbene (Gallium ve­rum) - planta se macină fin cu râș­nița electrică de ca­fea, iar pulberea ob­ți­nu­tă se admi­nis­­trea­ză de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, dimineața, la prânz și seara. Cele mai bune rezultate se obțin prin com­bi­­na­rea sânzienelor în proporții egale cu o altă plantă cu care crește îm­pre­ună pe pajiști: drobița (Ge­nista tinc­toria). Cele două cons­ti­tuie cel mai frecvent folosite remedii în medicina populară româ­nească îm­potriva boli­lor tiroidie­ne în general și a nodulilor tiroidieni în special.
* Salvia (Salvia officinalis) - se face un ma­cerat combinat din 6 lin­gurițe de plantă uscată și mărunțită, care se lasă să stea în jumătate de li­tru de apă călduță de seara până di­mi­neața, când se filtrea­ză; maceratul se lasă deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opărește cu încă jumătate de litru de apă clocotită și se lasă să se răcească până ajunge la tempera­tura camerei; se filtrează infuzia ast­fel obți­nută și se combină cu mace­ra­tul pus deoparte ante­rior, obținându-se aproximativ un litru de preparat. De regulă, acest remediu se bea pe stomacul gol, câte un litru pe zi, în cure de minimum 20 de zile.
* Compresele cu frunze de tătă­neasă (Sym­phytum officinalis) - se fac cu frunze proaspete, care se zdro­besc pe o planșetă de lemn cu bătă­torul pentru șnițele, după care se aplică pe gât în zona tiroidei, unde se țin vreme de 1-2 ore. Aplicația se repetă o dată la două zile. Are efecte puternic anti­inflamatoare și antitumorale.
* Compresele cu frunze de varză - se pre­pară în același mod ca și cele cu frunze de tătăneasă, cu care se aplică alternativ: o zi se aplică tătăneasa și o zi frunzele de varză.
* Tinctura de pro­­polis - se iau 20-30 de picături de pa­tru ori pe zi. Fiecare doză se picură pe o bucă­țică de pâine, care se mestecă apoi îndelung, înghi­țin­­du-se rar, așa încât propolisul să-și facă efectul la nivelul gâtului. Tratamen­tul durează două luni.

O rețetă populară de tratament

Se pune la fiert 1 litru de apă cu 2 linguri se­mințe de ovăz și 2 linguri se­mințe de secară mă­cinate cu ajutorul râșniței de cafea. Se lasă să fiarbă 15 minute, cu grijă pentru a nu da în foc, apoi se lasă să se stea acoperită vreme de alte 15 minute și se pun 4 lingurițe de pulbere de sânzie­ne galbene. Se acoperă și se lasă să se răcească, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei. În fiecare zi se face un nou pre­parat.

Un leac de medicină monahală împotriva nodulilor tiroidieni

Cataplasme cu mămăliguță și tă­mâie: se face o mămăliguță mai tare. Se taie o bucată de tifon de mărimea necesară (cât să acopere locul afec­tat și să-l depășească cu ceva). Se în­tin­de pe această pânză în strat de 2-3 cm. Se pune pe su­prafața ei puțină tă­mâie (care tre­buie să fie mărun­țită foarte fin) așa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică cât de caldă se suportă (să nu ardă). Se face acest lu­cru 10 seri la rând (înainte de cul­care). Se face apoi o pauză de 7 zile și se poa­te relua. Se va unge lo­cal cu orice unguent dacă pielea pre­zintă roșeață. Sunt foarte eficien­te, pentru că aceas­tă căldură ajută mult la dilatarea locală și tă­mâia are și ea rolul ei. Este un trata­ment simplu și ușor de aplicat.