Nu știm dacă Partidul Social Democrat are vreun astfel de catastif, dar numirea celui de-al treilea guvern PSD creează senzația că Liviu Dragnea scoate ministeriabilii la întâmplare, tot ca în joacă, dintr-o carte de telefon. Ar fi distractiv, dacă în "jocul" șefului PSD n-ar fi la mijloc destinul țării.
Rareori, din 1990 încoace, componența de la Palatul Victoria a fost o ilustrare a adevăratei experiențe și a capacității acestui popor, în diversele domenii ce fac obiectul guvernării. Cabinetele Grindeanu și Tudose au fost făcute pe orice alt criteriu în afară de cel al competenței, dar păreau "onorabile", în comparație cu noua garnitură pusă în fruntea țării de PSD. O mai mare concentrație de incoerență, habarnism și lipsă elementară a simțului ridicolului nu s-a pomenit nici pe vremea domniilor fanariote, cât funcțiile în stat se licitau cu sacii de galbeni, în cartierul grecesc al Istanbulului! Cum să te impui în fața angajaților de la Interne, când tu, ca ministru, faci gafe față de polițiștii din subordine și când susții legi penale? Cum să te prezinți în fața studenților și elevilor, când tu, ministru al educației, faci greșeli de exprimare care îi lasă corigenți pe elevi? Cum să conduci ministere grele, precum cel al Energiei, unde ai de negociat cu greii economiei mondiale, când tu te fâstâcești, silabisind ca-n clasa a II-a, de pe o foaie umplută cu banalități? Sau cum să conduci un guvern care trebuie să preia peste un an președinția Uniunii Europene când, timp de ani de zile, la Bruxelles, nu te-ai remarcat decât prin stâlcirea stalinistă a limbii engleze?
Să vii în fața țării, cu un guvern precum Guvernul Dăncilă, în anul Marelui Centenar? Cum să aduci astfel de mediocrități obediente pe locurile pe care, acum 100 ani, stăteau I.C. Brătianu (premier), Take Ionescu (vicepremier), Alexandru Constantinescu (Interne), Nicolae Titulescu (Externe), Mihail G. Cantacuzino (Justiție), Vintilă Brătianu (Apărare), Dimitrie Greceanu (Lucrări Publice) sau Barbu Delavrancea (Industrie)?