Așa s-a născut legenda - SIMONA HALEP

Ciprian Rus
Poate fi numită marea tenismenă româncă o "legendă"? Cu siguranță că da! Performanțele ei scot România din mediocrita­tea în care e țintuită de peste un sfert de veac și ne lasă să ne îm­părtășim de gustul victoriei. Un vis de glorie, dăruit de o fetișcană care-și joacă pe terenul de tenis marele pariu al vieții.

Doi pe un balansoar

Nu mai departe de un an, după ce ratase fără drept de apel competițiile începutului de sezon, mulți au crezut că, la 26 de ani, Simona Halep își atinsese limitele fizice și sportive și că, asemeni atâtor fete animate de glorie, urma să cadă în me­dio­critate, fără șansa de a deveni vreodată numărul 1 mondial, ori de a câștiga un turneu de Mare Șlem. Între timp, frustrarea unui start de sezon dezastruos avea să-și pună amprenta și pe relația cu antrenorul ei, celebrul Darren Cahill (un profesionist pe care îl recomandă strălucitoarea carieră a lui André Agassi de la începutul anilor 2000). În America, la mijlocul unui meci greu, excedată de tensiunea momen­tului, Simona l-a repezit pe Darren, în mod public. Drumurile celor doi s-au despărțit. Darren a plecat acasă, în Australia, Simona a venit în Ro­mânia, să joace pentru echipa națio­nală împotriva Marii Britanii, și a făcut-o cu disperare, încercând să-și convingă antrenorul că mai merită o șansă. "A fost cea mai importantă lecție, nu doar pentru tenis, ci și pen­tru viață, atunci când m-am despăr­țit de Dar­ren", avea să declare Si­mona. "A fost un șoc. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă schimb pentru a-l aduce înapoi".
Vis de glorie
Cu Darren din nou alături, Si­mona în­cepe să lucreze și mai mult. Nu doar tehnic, ci și psihologic. Apelează la specialiști, pentru a învăța să nu mai pună atât de mul­tă presiune pe ea atunci când greșește și, în paralel, exersează pe rupte executarea ser­viciului, unul dintre punctele sale slabe, mai cu seamă în condițiile staturii ei, de doar 1,68 m, într-un sport avantajat de înălțime. Face bătături în palmă de la cât repetă, dar rezultatele încep să se vadă... Simona ob­ține o victorie impor­tantă la Ma­drid și atin­ge a doua sa finală la "Roland Garros". Pierde dramatic, în fața Jelenei Ostapenko, la fel cum o făcuse cu trei ani în urmă, împotriva Mariei Șarapova, iar lu­mea începe să se îndoiască de campioana noastră. Are talent, sau numai ambiție? Va reuși să treacă peste trauma celei de-a doua finale ratate, de Mare Șlem? Răs­punsul întârzie doar câteva luni: la sfâr­șitul lui 2017, după ce își ia re­vanșa pe teren, chiar împotriva învin­gătoarelor ei, Osta­penko și Șarapo­va, Simona Halep devine pri­ma jucătoare din Ro­mâ­­nia care urcă pe locul 1 WTA. Un veritabil re­cord!
Încoronată numărul 1 mondial, Simona Halep începe anul 2018 în stil de mare campioa­nă. Câștigă turneul de la Shen­zen, în Chi­na, după care iz­butește un parcurs spectaculos la Mel­bourne, primul tur­neu de Mare Șlem al anului. O bate pe Lauren Da­vis, în cel mai lung meci din istoria turneului, o spulberă pe nemțoai­ca Ange­lique Kerber, una dintre cele mai în formă jucătoare ale momentului, se ca­lifică în finală, îm­po­triva danezei Caro­line Woz­niacki, dar pierde "partida", spre dezamăgirea fani­lor ei români. Simona a impresionat prin for­ță psi­hică (s-a salvat în patru rânduri de la înfrângere, la ultima minge, în două dintre meciuri) și prin jocul său, mult mai agresiv decât până acum. Deși mă­cinată de o accidentare și de căldura cumplită de la Melbourne, Simona a ajuns la numai două ghemuri de victorie. Extrem de combativă și mai proaspătă fizic, avea, totuși, să cedeze în final, în fața danezei. "Îmi pare rău, Simona!", a spus după meci Caro­line Woz­niacki, care, avea, și ea, două mari finale pierdute înainte de acest meci. Tot după meci, Boris Becker, marea glorie a tenisului internațional, a îm­brăți­șat-o afectuos. "Ai fă­cut o treabă grozavă, Si­mona!".
"Simt că pot să câștig îm­potriva ori­cui. Nu o să mă o­prească un meci pier­dut", i-a spus Si­mona, imediat după meci, lui Adrian Țo­ca, singurul jurnalist român a­cre­­ditat la Australian Open. Pasionat de tenis (este edi­torul site-ului de specia­litate treizecizero.ro), A­drian Țoca a urmă­rit-o pe Simona Ha­lep încă dinainte de afir­mare și a asistat la toate ma­rile ei turnee obținând de la ea, interviuri în exclusivi­tate. După întoarcerea în țară de la turneul din Aus­tralia, am solicitat și noi ex­clusivitatea, pen­tru a afla amă­­nunte de la com­pe­ti­ția recent încheiată.

ADRIAN ȚOCA, jurnalist
"Povestea Simonei abia începe"

- Înaintea recentei finale de la Australian Open afirmai că, indiferent de rezultat, simți că povestea Simonei de-abia acum începe. Ce anume, din ce ai văzut la Melbourne, te face să crezi că e în cel mai bun moment din cariera ei?

- Simona a progresat e­norm în ultimele luni, iar pro­gresul ei a devenit evident la acest turneu. Mai întâi, Simo­na a adăugat acea com­ponentă agresivă în jocul ei, despre ca­re Darren Cahill vor­bea încă din vara trecută. Loviturile sunt mai puternice și mai gre­le, serviciul e o armă de care s-a folosit în multe momente importante, e mai încrezătoare când vine vorba să urce la fileu, lu­cru pe care nu-l făcea ușor înainte. Mentalitatea ei acum este să fie jucă­toarea agresivă, indiferent de adversar. Trebuie să ataci ca să câștigi mari tur­nee, iar Simona a făcut un pas uriaș în aceas­tă di­recție. Va continua să se îmbună­tățească. Așa cum va continua să se îm­bunătățească și la ca­pitolul mental. Vic­to­riile dramatice de la Melbourne i-au consolidat încre­de­rea în ea și ima­ginea de luptătoare. Simona crede acum că poate să bată pe oricine. Iar în tenis, câștigi atunci când crezi, nu e suficient doar să știi că poți. Este ceva care a răzbătut din fiecare discuție cu ea de după cele șapte meciuri jucate la Mel­bourne, din fiecare meci, din fiecare antrena­ment. Sunt sigur că povestea Simonei de-abia acum începe.

- Ce i-a lipsit, totuși, Simonei pentru a câștiga finala din Australia?

- În tenis, diferențele sunt uneori incredibil de mici. Diferența dintre ea și Wozniacki, per total, a fost doar de două puncte. Dar să nu mai vizităm fan­tomele trecutului! La fel de bine, în loc de "ce i-a lipsit", ne putem întreba cum de a ajuns în finală. Nu e accesibil oricui ce a reușit ea. A trecut prin tot turneul cu o gleznă afectată. După accidentarea din turul întâi, a rezistat nu doar unui al doilea meci, ci altor cinci!

- Sunt unii care cred că, la datele ei fizice, Si­mona nu ar putea da mai mult. De aici și acci­dentările, și uzura ei din anumite momente...

- Simona face deja enorm, mult mai mult decât ar sugera datele ei fizice. Faptul că-și nuanțează jo­cul, că, în general, își câș­tigă mai repede meciurile o va ajuta mult pe viitor.

- Ai urmărit-o pe Si­mona la numeroase tur­nee importante. E un moment, o reacție a ei care te-a emoționat în toți acești ani?

- Au fost multe momente emoționante la care am avut norocul să fiu martor, începând cu lacrimile calificării ei în prima finală de Grand Slam. Dar cel mai mult m-a impresionat felul în care a reacționat după a doua finală de Slam pierdută, cea cu Osta­penko. A avut puterea să spună, la ceremonie, la câteva minute după meci, că "poate nu eram pre­gătită azi. Să continuăm să muncim, să continuăm să credem". Se adresa echipei ei, dar ar fi trebuit să fie o idee la care să aderăm cu toții.

- Ai avut ocazia să vorbești de multe ori cu Simona. Cum e ea în afara terenului de tenis?

- Simona e foarte onestă și directă. Onestitatea este una dintre calitățile ei, în afara terenului, poate cea mai frumoasă. Nu se sfiește să vorbească des­chis despre ce o doare. Are puterea să vină la con­ferințe și să nu cosmetizeze nimic. E ca și cum ar zice tuturor: "Iată rana mea, uite ce mare e!". Apoi se întoarce la muncă. Asta e ceea ce o face specială și asta o va ajuta să aibă și succesul pe care-l merită.

File de poveste

Machidoanca

Simona Halep s-a născut pe 27 septembrie 1991, la Con­stanța, într-o familie de aromâni, Stere și Stania Halep. Multe din­tre vacanțe și le-a petrecut la bu­nicii din partea tatălui, la Ste­jaru, în județul Tulcea. Părinții și-au crescut fata în spiritul tradițiilor machedonești. Bunicii Simonei s-au născut în Grecia, după care au ajuns în Bulgaria, de unde au fost deportați în Tul­cea. Bunica Simonei a creat ma­re vâlvă în presă, acum câțiva ani, când a spus că nepoata ei se va căsători neapărat cu un ma­chidon, ca să respecte obiceiu­rile aromânilor.

Primii pași

Simona s-a apucat de tenis curioasă, ca o soră mai mică, ca să facă și ea ce făcea fratele Nicolae, care practica deja acest sport. Într-o zi, aflată cu mama la antrenamentele lui, Simona a intrat pe teren cu o rachetă mai mare decât ea. Și acolo a ră­mas. La 4 ani și jumătate, a în­ceput să practice teni­sul în mod orga­ni­zat. Pasio­nată de sport, Si­monica a moște­nit pa­siunea ta­tă­lui Stere, care ju­case fotbal de per­formanță în ti­ne­­re­țe. "N-am avut păpuși în copilărie. Jucam fotbal sau făceam un fileu din ață, găuream as­faltul, băgam doi stâlpi și jucam tenis. În casă la fel, aveam un mini-teren de tenis și jucam cu fratele meu", po­vestește Si­mona.

Primul milion

Ascensiunea Simonei Halep începe în 2008, când câștigă primele sale două turnee de junioare. După aceste rezultate, e desemnată favorită nu­mărul 9 la turneul junioarelor de la "Roland Gar­ros", dar Halep o învinge la Paris, într-o finală ro­mâ­neas­că, pe Elena Bogdan. Abia după doi ani confir­mă la se­nioare. 2013 avea să fie anul de­plinei sale con­sa­crări. Câștigă două turnee con­secutive, pe suprafețe dife­ri­te, o pre­mieră pentru tenisul fe­mi­nin românesc, și în­cheie anul cu șase trofee. De­pășește suma de 1 mi­lion de dolari câști­gați din te­nis și e de­semnată "Ju­­că­toarea cu cea mai im­por­tantă as­cen­siune" din circuit, distincție pe care o câștigase și managera ei, fosta mare jucătoare Virginia Ruzici, în '78.

Doi stâlpi: Darren și Andrei

Ascensiunea Simonei Halep spre locul 1 WTA a fost pusă de mulți pe relația deosebită pe care o are cu antrenorul ei, aus­tralianul Darren Ca­hill. Darren e un pedagog cu mare har, calm și a­fectuos, potrivit cu carac­terul mai nărăvaș al Si­monei. "Darren vorbește foarte bine în timpul me­ciurilor. Nu sunt eu în stare uneori să asimilez tot ce îmi spune, dar are un discurs aproape de perfecțiune", crede Si­mona. La sfârșitul anului trecut, "echipei Halep" i s-a alăturat și caris­maticul Andrei Pavel. "Andrei a fost idolul meu în copilărie. Mi-am dorit să câștig «Roland Garros»-ul la juniori ca el. Îmi dă o încredere și o energie extraor­dinare. A crescut, ca mine, în România, mă înțelege, îmi dă sfaturi bune și mă face să râd tot timpul", povestește Simona. Cu Andrei, Simona exersează în principal serviciul, de aici și progresul extraordinar din ultimele luni.

"Divorțul" de Adidas și rochița roșie

La finele anului trecut, exact după ce a devenit prima jucătoare a lu­mii, Simona Halep a făcut un anunț care a șocat lumea marke­tin­gului sportiv: a­juns la scadență, con­tractul său cu celebra firmă germană de echipament sportiv Adidas nu va mai fi prelungit. Simona, care era una dintre cele mai cunoscute ambasadoare spor­ti­ve ale Adidas, a cerut un bonus la contrac­tul anual cifrat la 1 milion de euro și a fost refuzată. Firme precum Lacoste sau Nike sunt gata să pluseze pentru a o îmbrăca pe jucătoarea noastră la turnee. Dar, până la finaliza­rea nego­cie­rilor, Simona a jucat primele turnee mari ale aces­tui an într-o rochiță roșie, simplă, fără marcă, pe care și-a cumpărat-o din China!

"Puștoaica" din Top 300 "Capital"

Succesele din ultimii patru ani au făcut din Si­mona Halep, la numai 26 de ani, una dintre cele mai bo­gate sportive din istoria României. Cu câștiguri de peste 22 de milioane de euro, Simona a prins, în 2017, locul 300, ultimul în cunoscutul Top 300 "Capital". Simona, care locuiește într-o frumoasă vilă în București și conduce mașini "ultimul răcnet", a avut grijă ca, sfătuită de fa­milie și de prietenii cu influență din sportul româ­nesc, să investească o parte din banii câștigați în imobiliare, în turism și în ser­vicii. Și-a cumpărat un hotel și o pensiune în Poiana Brașov și mai are o cafenea și alte afaceri imobiliare în Constanța.

Cu Simona la psiholog

Dintre cele trei finale de Grand Slam pierdute de Simona, cea mai dure­roasă este, fără discuție, cea de anul trecut, de la "Roland Garros". Simona conducea detașat disputa cu Jelena Ostapenko, dar la un moment dat s-a temut, nu a mai riscat, și i-a dat șansa adversarei să prindă curaj. Simona spune că i s-a întâmplat să viseze frecvent fragmente din acel meci și să se trezească cu sentimentul că pierduse încă o dată acea finală. Pentru a-și întări motivația și încrederea în sine, Simona lucrează cu un psiholog și spune că, mai mult decât să câștige un trofeu de Mare Șlem, și-ar dori să ajungă să știe cine este ea cu adevărat. "Marile victorii ar veni apoi mult mai ușor, sunt sigură de asta", crede Simona.

Simona despre Simona

* Numărul norocos: 13
* O superstiție: "Nu vorbesc deloc la telefon cu fratele meu pe durata unui turneu, schimbăm doar mesaje."
* Cea mai mare teamă: "Încă îmi e frică de turbu­lențele din timpul curselor aeriene."
* Cărțile preferate: "Înțelepciune pentru oamenii de rând" și "Open", autobiografia tenismanului André Agassi
* Locurile preferate din România: "Iașiul și Clujul mi-au plăcut mult, dar orașul de suflet tot Constanța rămâne."
* Modelul în viață: Gică Hagi, pentru felul în care a jucat, în care a muncit, și pentru felul în care are grijă de copiii lui. "Știu cât suflet pune în educația lor și cât de mult îi ajută și aș vrea să îmi educ și eu copiii așa cum o face el".
* Cum ar arăta Simona ideală: "Cu 5 centimetri mai înaltă, ca să poată servi mai bine, mai răbdă­toare, mai puțin critică față de ea însăși și mai des­chisă către lucrurile noi din afara lumii tenisului."