Colonul iritabil nu este o boală propriu-zisă ci, mai degrabă, un sindrom provocat de tulburări ale funcțiilor motorii și secretorii ale intestinului gros, care apare și se dezvoltă fie independent, fie concomitent cu tulburările produse de diferite boli. Cauza principală a hiperactivității funcției motorii și secretorii a intestinului gros nu este cunoscută încă. Studiile consacrate etiologiei colonului iritabil au reușit, deocamdată, să identifice câțiva factori care stimulează funcția motorie și secretorie a colonului, dar care variază de la bolnav la bolnav, ba și mai mult, la același bolnav, de la o perioadă la alta. Primul factor etiologic care frapează este prezența unei sensibilități înnăscute a colonului, ce se exteriorizează printr-o hiper-reactivitate funcțională a acestuia, începând chiar din copilărie. Un al doilea factor este răspunsul exagerat al reflexului gastroenteric (gastrocolic) la ingestia de alimente, răspuns care constă într-o creștere a tonusului musculaturii netede a colonului și a mișcărilor peristaltice ale acestuia. Așa s-ar explica de ce bolnavii suferinzi de acest sindrom prezintă, imediat după ingestia de alimente, nevoia de defecare. Mișcările peristaltice ale intestinului sunt cu atât mai vii, cu cât regimul alimentar conține mai multă celuloză fibroasă. Laptele este unul dintre alimentele greu tolerate de bolnavii cu colon iritabil, în cea mai mare parte datorită deficitului de lactază, care face ca zahărul din lapte (lactoza) să nu fie digerat și să producă diaree. De asemenea, excesul de hidrați de carbon și de acizi grași cu lanț carbonic lung provoacă diaree de tip osmotic.
În etiologia colonului iritabil sunt incriminate și o serie întreagă de medicamente folosite în exces, cum ar fi purgativele, medicația cardiotonică, antiaritmică și antihipertensivă (propranolol, chinidina, rezerpina, digitalice etc.) De asemenea, intervenția factorilor emoționali în determinismul atacului de colopatie funcțională este astăzi pe deplin demonstrată. Nu este vorba de o nevroză cu expresie digestivă, ci, mai degrabă, de o reacție motorie și secretorie exagerată din partea colonului la factori psiho-emoționali variabili de la un bolnav la altul. Totodată, colonul iritabil poate însoți unele afecțiuni, printre care apendicita, ulcerul gastric și duodenal.
În privința mecanismului de producere a tulburărilor motorii și secretorii, acesta are la bază un dezechilibru al funcției sistemului nervos vegetativ, care explică hiper-reactivitatea motorie și secretorie a colonului, tradusă prin creșterea activității motorii (hiperperistaltismul și hipertonicitatea) și a activității secretorii a mucoasei intestinului gros (hipersecreția de mucus).
În aplicarea măsurilor terapeutice, la bolnavii cu colon iritabil trebuie să se țină seama de o serie de aspecte importante. În primul rând, bolnavii trebuie să știe că boala lor are un caracter pur funcțional, că aceasta evolueză o lungă perioadă de timp, sub formă de recidive de durate variabile. În al doilea rând, bolnavii trebuie să rețină că măsurile terapeutice nu sunt standardizate, adică, aceleași pentru toți bolnavii.
Practic, măsurile terapeutice concrete, care pot fi utile pentru ameliorarea simptomatologiei, sunt regimul alimentar, aplicarea de agenți fizici și medicația simptomatică, măsuri instituite de medicul dvs. gastroenterolog.
Din punct de vedere al medicinei naturiste, remediile care pot ameliora simptomatologia colonului iritabil sunt: Alfalfa (lucerna), Gheara-mâței, L-glutamina, produsul Colon suport, Bioent, Lactoferina, decoctul de rădăcină de Păpădie, Boswellia sau Curcumina (antiinflamatoare) și, foarte important, vitamina D (2000-4000 U.I/zi), recunoscută pentru efectul ei benefic în gestionarea sindromului de colon iritabil.
Să auzim numai de bine!
Ing. OVIDIU MIRCEA POCANSCHI - Cluj-Napoca, tel. 0264/58.11.36, 0744/91.02.93, e-mail: mirceapocanschi@yahoo.com
"Mama și-a pierdut mirosul și gustul"
(Răspuns pentru ANNA, F. AS nr. 1284)
Stimată doamnă, și eu mi-am pierdut simțul mirosului și al gustului, în jurul vârstei de 60 de ani. Cum între timp inventasem unguentul POCO, mi-am introdus zilnic, în fiecare nară, cu ajutorul degetului mic, pe o adâncime nu mai mare de 1,5 cm, puțin unguent. După 20 de zile, am început să simt mirosurile și, în mod miraculos, mi-a revenit și simțul gustului. Deci, vă recomand și dumneavoastră acest unguent.
"Am nasul și ochii uscați"
(Răspuns pentru ANA-MARIA - București, F. AS nr. 1284)
Stimată doamnă, și eu am avut probleme cu nasul, respiram greu din cauză că aveam polipi și sinuzită. De când folosesc unguentul POCO, nu mai am nici o problemă. S-ar putea ca acest unguent să vă ajute.
"După operarea unui furuncul, am rămas cu o fistulă perianală"
(Răspuns pentru FLORIAN - București, F. AS nr. 1284)
Stimate domnule, vă sfătuiesc să faceți un tratament cu produsul POCO. Vă veți unge cu acest unguent în interiorul și exteriorul fistulei, după fiecare scaun, și în fiecare seară, timp de cel puțin 20 de zile.
POCO este un medicament cu utilizări universale, brevetat ca invenție, și care a dat rezultate spectaculoase în numeroase cazuri în care alte tratamente au dat greș sau cărora nu li s-a găsit un tratament.
POCO poate fi procurat la tel. 0264/58.11.36, 0744/91.02.93 sau prin e-mail: mirceapocanschi @yahoo.com
Multă sănătate!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Caut un tratament naturist pentru rinită alergică și afte bucale"
(Răspuns pentru ALEXANDRU MERDARIU - Bistrița, F. AS nr. 1298)
În vestul Europei, în ultimii 10 ani, prevalența rinitei alergice a crescut de 3-5 ori, alergia la polen afectând 15-20% din populație. Cauza cea mai frecventă de rinită alergică perenă este expunerea la praful de acarieni (Dermatophagoides) și la alergenii de origine animală (câini, pisici, animale de companie).
Rinita alergică este o boală imună ereditară, cu manifestări specifice la nivelul mucoasei nazale: obstrucție nazală cu senzație de nas înfundat, rinoree seroasă (nasul curge continuu), strănut în salve, prurit nasal, hipoanosmie (pierderea mirosului), tuse provocată de secrețiile nazale care se scurg în faringe, cefalee, afectarea conjunctivelor cu lăcrimare abundentă și dureri oculare, afte bucale dureroase. Pe primul loc în planul terapeutic al rinitei alergice se află evitarea alergenilor din apropierea pacientului: polenul, praful de casă, mucegai, pene și fulgi, plante și animale de casă. Vă recomand următoarea schiță de tratament:
* Dimineața și seara, după mâncare, se efectuează lavajul (spălarea) foselor nazale cu o soluție salină (1 lingură sare gemă la 1 litru apă călduță), sau soluții sterile din apă de mare (Rhinomer, Nazomer, Sterimar).
* Se instilează în fosele nazale câte 2 picături dintr-o soluție preparată (rețetă magistrală proprie).
* 10 zile ședinte de aerosoli cu câte o fiolă flixotide nebules 0,5 mg sau Dexametazona, diluată în 10 ml ser fiziologic.
* Pulverizații cu Ocnasept (aerosol salin natural cu extract din plante medicinale aromatice) în aerul din încăperi, în special deasupra patului unde dormiți, în vederea optimizării microclimatului ambiental și îndepărtării alergenilor din aerul respirat.
* Tratamentul fondului atopic-alergic și al crizelor de dispnee prin: hiposensibilizare, administrare de antihistaminice orale, glucocorticoizi și simpaticomimetice, numai sub stricta supraveghere a medicului curant.
* Completarea tratamentului alopat cu extract din coacăz negru (2 x 50 picături/zi), ceai de trei-frați-pătați și ceai de urzică, câte 2 căni/zi.
* Aerosoloterapie salină în stațiunile balneoclimaterice: Ocna Sibiului, Govora, Bazna.
* Ionizări endonazale cu sol. de calciu 1%.
Pentru tratamentul aftelor bucale se badijonează cavitatea bucală de 2-3 ori/zi, cu soluție de glicerină cu propolis și gălbenele (TIS) și soluție PlantaGingival (extract din gălbenele, rădăcină de tătăneasă și revent).