Vizită în regatul homeopatiei: BOIRON, o mare afacere de familie

Florentin Popa
Viteza mașinăriilor din spatele pereților de sticlă e uluitoare.

Nu poți urmări cu privirea ce se întâmplă etapă cu etapă, cert e că la capătul benzii apar deodată cutii gata ambalate, cu doze homeopatice de Oscillococcinum (medicamentul antirăceală și gripă care se bucură și în România de mare succes). La rândul lor, aces­tea dispar în alte cutii mai mari, de carton, care se stivuiesc automat pe paleți ce vor fi trimiși în în­trea­ga lume. Poate că une­le vor ajunge chiar la farma­cia de la mine din cartier, de unde obișnu­iesc să le cumpăr, la pri­mele semne de guturai... Secția de fabricație în ca­re mă aflu e punctul ter­minus al unei vizite "de lucru" în Laboratoarele Boiron din Messimy, Fran­ța. Împreună cu alți șapte jurnaliști români, am dat curs invitației com­paniei Boiron de a cunoaște "secretele" ho­meo­patiei chiar la ea aca­să. De fapt, la Boiron - aveam să aflu - nimic nu e secret; totul e pe față, la vedere. După un lung tur prin toate secțiile de producție, unde ni s-a explicat fiecare etapă a fa­bricării medicamen­te­lor homeopatice - de la extracția tinc­turilor ma­mă, din plante medicina­le, la fabricarea granule­lor și globulelor homeo­pate, înțelegem nu numai complicatul flux tehnolo­gic, ci și importanța pe care specialiștii francezi o dau muncii lor, pentru a oferi lumii întregi remedii de top, cu certă valoare tera­peutică. Și nu spun acest lucru doar ca să-mi răs­plătesc în laude "excursia", chiar am rămas im­pre­sionat de ceea ce am învățat despre homeopatie, pas cu pas, în fiecare secție a colosului farmaceutic, ce se întinde pe câteva sute de hectare.

***

La Boiron, se produc medicamente homeopatice în mai toate formele de condiționare: unguente, soluții, siropuri, pastile, tuburi cu globule și granule, chiar și pastă de dinți homeopatică!
Toate etapele de producție îndeplinesc standar­dele GMP în domeniul fabricării medicamentelor, iar calitatea produselor este controlată încontinuu pe fiecare linie de fabricație, conform drasticelor stan­darde FDA. Laboratoarele Boiron au peste 2500 de angajați, dintre care 140 de farmaciști spe­cializați în homeopatie, al căror singur scop este ace­la de a aduce inovație în tradiția fabricării remediilor homeopatice. Iar dacă judecăm după investiția masivă din ultimii cinci ani "pentru dez­voltarea capacității de producție și bunăsta­rea an­ga­jaților" (!), de 500 milioane de euro, putem avea încrederea că homeopatia este o ramură viabilă a medicinei, care se va bucura în viitor de un bineme­ritat succes.

CHRISTIAN BOIRON
"Homeopatia este viitorul medicinei"


- Domnule Boiron, în unele părți ale lumii, homeopatia încă este considerată "vrăjitorie", iar mulți medici o ignoră, dacă nu pornesc, chiar, războaie împotriva ei. Cum este privită homeo­patia în Franța?

- În Franța, homeopatia se bucură de un real succes, fiind folosită inclusiv în spitale. Ce-i drept, n-a fost deloc ușor să ajungem aici! A tre­buit să lucrăm continuu cu medicii, să demon­străm cu studii clinice eficiența fiecărui produs, să punem mereu în evidență lipsa de efecte ad­verse a reme­diilor homeopatice, mai ales în cazul bolnavilor cu boli cronice sau afecțiuni foarte grave, care nu pot urma un tratament medi­ca­mentos cla­sic... Avem un departament special care se ocupă de relația cu medicii: le prezentăm cele mai noi studii de specia­litate și organizăm dezba­teri în mediul academic, pen­tru a fi mereu la zi cu informațiile din zona ho­meopatiei! Iar câștigul nu e neapărat al lor, ci al pacienților de care se ocupă!
Într-adevăr, până acum ceva vreme, homeopatia a fost aspru criticată de adepții medicinei clasice, peste tot în lume, din cau­za dozelor infinitezi­male de substanțe active folo­site în fabricarea reme­diilor. Cum să aibă efect un medicament obținut dintr-un gram de plantă, să zi­cem, di­luată într-o tonă de apă... Exa­ge­rez, desigur, pentru a fi înțe­les. De alt­fel, eu cred că principiile du­pă care func­­­ționează homeopatia nu au fost bine înțelese, în­să pro­gresele înregis­trate în do­meniul fi­zicii cuantice și dove­zile clinice care atestă efi­cien­ța homeopatiei au dez­amorsat treptat con­flic­tul care a mar­cat isto­ri­cul acestei discipli­ne. Dar în me­dicină și în farma­co­logie, nu doar re­me­diile homeo­pa­tice sunt puse la zid. E­xistă încă multe me­di­camente alo­­pate, ce au dat naștere la con­troverse, chiar în rân­dul medicilor care le folosesc în practică, chiar dacă sunt consi­de­rate, în esență, rea­li­zări științifice pentru sănă­ta­tea u­ma­nă: vaccinu­ri­le, an­ti­bioticele, me­di­­ca­mentele hormo­na­le sau te­rapia an­ti­tu­mo­rală - ca să dau nu­mai câteva exem­ple...

- Puteți explica, pe înțelesul publi­cului larg, care sunt prin­ci­piile homeopatiei?

- Medicamentul ho­meopatic s-a născut prin 1800, odată cu pri­mul vaccin și a fost, prac­tic, pri­mul medica­ment știin­țific modern. Hahnemann, fon­datorul ho­meo­patiei, a avut o sclipire de geniu când a desco­perit "legea similarităților", care expri­mă paralela dintre toxici­tatea unui medicament și proprietățile sale terapeu­tice, răul și binele la un loc, la fel cum fie­care otravă este propriul ei antidot, dacă e utili­zată în doze foar­te mici. Deși principiul similarității era cunoscut încă de pe vremea lui Hi­po­crate, cu 2000 de ani îna­inte, este meritul lui Hahne­­mann că l-a revalorizat și a construit o meto­dă coerentă de tra­ta­ment. Di­ver­se experimente rea­lizate de el, acum mai bine de două secole, l-au convins că o substanță capabilă să producă anumite simptome neplăcute la un om să­nă­tos poate eradica simpto­mele similare ale unui om bolnav - acesta este principiul simila­ri­tății. A­cest nou mod de pre­scrie­re a medicamen­telor le-a îmbunătățit mult efi­ciența, însă nu le-a su­primat to­tal toxicitatea. Vă­zând acest lucru, Hahne­mann a redus treptat con­centrațiile de substanțe active, descoperind astfel potențialul fantastic al substan­țelor active di­luate pâ­nă la doze infini­te­zimale, ale­se în confor­mitate cu legea simi­la­rită­ților. Explica­ția este foarte sim­plă: remediile ho­meopatice induc o boală "arti­fi­cia­lă", asemănă­toare celei de care su­feră pacientul (dar mai puter­nică), pe care astfel o suprimă. Având o du­rată li­mitată de acțiune, "boala artificială" (reme­diul ho­meopatic) se elimină, iar împreună cu ea dispare și boala na­turală.

- Ne puteți da un singur argument pentru uti­lizarea remediilor homeopatice în locul medi­ca­men­telor alopate?

- Primul argument care-mi vine în minte este ur­mătorul: în prezent, piața farmaceutică ne pune la dispoziție foarte multe medicamente diferite pentru aceleași boli, ceea ce înseamnă că fiecare prezintă avantaje și inconveniente. Remediile homeopatice, chiar dacă fac parte din ansamblul medicamentelor, nu au atâtea contraindicații și efecte secundare ca medicamentele alopate. Desigur, este datoria medi­cului homeopat să stabilească dozele terapeutice și eventualele combinații în care pot fi utilizate, astfel încât schema terapeutică să aibă doar efecte poziti­ve asupra pacientului. Eu, unul, nu m-aș lipsi de me­­dicamentele alopate, dacă știu că-mi fac bine, într-o situație de criză, când sănătatea mi-e pusă în pericol. Și nu mă hazardez să afirm că remediile ho­meopatice pot vindeca orice afecțiune! Totuși, exis­tă cazuri în care homeopatia este absolut nece­sară, sunt persoane care supraviețuiesc grație medi­ca­men­telor homeopatice, ceea ce nu-i puțin lucru!

- Conduceți un imperiu farmaceutic, ați in­ves­tit miliarde de euro în fluxuri tehnologice mo­der­ne, în chimiști și farmaciști de top și v-ați câști­gat un binemeritat loc fruntaș în rân­dul producă­to­ri­lor de medica­men­te homeopatice. Cum se vede viito­rul ho­meo­patiei din biroul dvs., domnule Boiron?

- De felul meu, eu sunt un om optimist și cred în tot ce fac. Nu-mi pun întrebări despre viito­rul homeopatiei pentru că, într-un fel sau al­tul, particip activ, în cel mai bun mod posibil, la crearea acestui viitor. În adâncul sufletului cred că homeo­patia va avea un viitor strălucit, pentru că este și va rămâne o veri­tabilă ramură farmaceutică și medi­cală, dar lipsită de toxicitatea și efectele adverse ale medica­men­te­lor alopate. Așadar, ho­meopatia poate repre­zenta po­sibilul viitor al medicinei! Când va fi înțeles pe deplin mecanismul de acțiune al in­finite­zimalei homeopatice, este foarte pro­ba­bil ca ho­meo­­­patia să de­vină cel mai însemnat dome­niu far­maco­lo­gic în întreaga lume! Eu pe asta mizez și con­sider că me­rită orice e­fort!

- Boiron este o afacere de familie. Copiii dvs. s-au pregătit, la rândul lor, în domeniul farmaco­logiei?

- Sunt un tată fericit. Am o familie numeroasă, copii mai mari și mai mici. Fiica mea cea mare, Ana­­belle, este directoarea de dezvoltare a Labora­toarelor Boiron în Franța; Stephanie și Virginie fac parte din consiliul de administrație al companiei, al cărui președinte este fratele meu, Thierry. Sora mea, Michelle, predă cursuri de homeopatie farmaciștilor din lumea întreagă. Cea de-a patra fiică a mea, Ma­rie-Isabelle, are 20 de ani și pare mai interesată de artă decât de homeopatie, dar cine știe, poate într-o zi se va ocupa de unul dintre departamentele com­pa­niei, dacă va dori acest lucru... Fiul meu, Ben­jamin, are doar 18 ani, s-a născut în Italia, iar anul acesta va începe acolo cursurile Facultății de Far­macie. Deci, Boiron rămâne o afacere de fami­lie, în care aproape toți suntem implicați mai mult sau mai puțin.

"Fără fericire, nu poți evolua ca om"

- Șoferul taxiului cu care am venit de la aero­port v-a descris ca fiind foarte modest și... veșnic în căutarea fericirii! Cât de importantă este feri­cirea pentru dvs., domnule Boiron?

- Pentru mulți oameni, fericirea e un concept abstract. Pentru mine, nu. Suntem creați pentru a fi fericiți. Avem un scop pe această lume, iar fericirea ne ajută să ne îndeplinim misiunea. M-am luptat per­manent să înțeleg, mai întâi, apoi să dezvolt acest ideal filosofic, care încununează și binele, și mul­­țumirea, și stima de sine, și bunăstarea. Mai mult de atât, încerc să aduc fericire și celor din jurul meu - ceea ce nu e deloc ușor! (Râde) Am înțeles un lucru: fără fericire, nu poți evolua ca om. Dar pentru acest lucru trebuie să fim, mai înainte de toa­te, noi înșine - fără măști, fără ipocrizii. Apoi, să căutăm adânc în noi sursele fericirii, pentru că le avem cu toții. Nu e de ajuns să ai, ci să fii! Nu e o miză să posezi, ci să simți! Trebuie să-ți accesezi continuu scânteia divină din tine și s-o împarți cu toți cei din jur, mai ales cu cei care cred că scânteia lor s-a stins! Sunt profesor la Facultatea de Medi­ci­nă din Lyon - dar nu predau farmacologie, așa cum v-ați imagina, ci filozofie. Încerc să-i învăț pe studenții mei, viitori medici, ce este fericirea. Să nu o confunde, Doamne ferește, cu plăcerea. Pentru că oamenii fericiți ajung mai ușor la plăcere, pe când cei ce caută doar plăcerea foarte rar ating fericirea! Iar fericirea te mobilizează să ai idealuri și să le îndeplinești. Le spun studenților că nu e deloc ab­surd, că poți să fii fericit chiar și atunci când ești bol­nav, iar medicul are un rol important în mode­larea psihicului pacientului. Pentru că, uneori, em­patia medicului, un cuvânt bun și-o mângâiere vin­decă 50% din boală. Și nu costă nimic!
Mai mult, eu încerc să-mi conduc afacerea într-un mod diferit - din prisma bucuriei pe care pot s-o ofer colectivului de cercetători, farmaciști și an­gajați, implicați în realizarea produselor homeo­pa­tice Boiron. Acum 40 de ani, am pornit de la con­vin­gerea că o companie poate să fie condusă altfel: fără opoziția tradițională dintre conducere și anga­jați, ci adunându-i pe toți în jurul unui proiect uni­ficator. Am introdus conceptul de "bunăstare socia­lă" - o atitudine complet diferită față de anga­jați, tradusă prin comunicare eficientă, ascultare, consi­derație, participare la luarea deciziilor. Din­colo de remunerație, există multe alte multe pârghii pentru mobilizarea echipelor. Am construit pas cu pas com­­pania, fiind convins că dimensiunea socială și cea economică sunt inseparabile. Succesul proiec­tului nostru în homeopatie a început odată cu dez­vol­tarea personală a angajaților - o sursă a motiva­ției și, prin urmare, a performanței. Acum 40 de ani, habar n-aveam cum să conduc o companie; acum știu că principalul rol al managerului este acela de a oferi un proiect comun echipei și un sens acțiuni­lor fiecăruia. În acest moment, eu, practic, nu mă mai ocup concret de companie; avem mana­geri pe fiecare segment de producție, toți specialiști în do­meniile lor de activitate, capabili să conducă mai eficient decât mine, pentru că nu pot să le știu pe toa­te! Am acordat mereu o atenție deosebită pregă­tirii oamenilor, iar acest lucru se vede în rezultatele companiei. Sunt mulțumit că pot să le ofer acestor oameni minunați ceva în plus. Pentru că fără bună­stare și bucurie, nu există mulțumire, iar fără mulțu­mire, fericirea rămâne, cum spuneam, un concept ab­­stract. Iar mie îmi pasă de fericirea oamenilor mei!

- Cât am vizitat Laboratoarele Boiron, am observat că, pe sub măștile de protecție, toată lu­mea zâmbește, iar atmosfera de lucru e cordială, deci se pare că ați reușit să strângeți întregul co­lectiv într-o mare familie!

- Nu mi-a mai spus-o nimeni până acum, dar dacă într-adevăr se vede din exterior, înseamnă că mi-am atins cel mai important obiectiv! Vă mulțu­mesc! Nici nu vă dați seama cât de mult contează pentru mine!


(Le mulțumesc reprezentantelor Boiron Româ­nia, Silvia Măinescu și Mihaela Navrea, fără de care acest articol n-ar fi văzut lumina tiparului!)