Zgomotele care ne terorizează viața - TINITUS

Gilda Fildan
- Zgomotele permanente din urechi pot face viața un iad. Milioane de oameni se luptă zi de zi cu această tulburare acustică. Aflați cum pot fi ajutați pacienții cu tinitus acut, care sunt posibilele lui cauze și cum poate fi el estompat printr-un antrenament specific -

Bâzâie, țiuie, sâsâie, șuieră. Omul abia mai percepe sonoritățile din exterior; se aude doar pe sine. Zgomotul neîncetat se strecoară în viața lui ca un dușman care îl terori­zează fără milă, îl împiedică să adoarmă, îl calcă pe nervi când ascultă muzică, îl deranjează când se așează într-un fotoliu și încearcă să se destindă, citind o carte. Unii se simt atât de incomodați de sunetele fantomă, încât recurg la diverse trucuri pentru a le acoperi. De exemplu, lasă un robinet să curgă toată noaptea sau deschid un aparat de radio în dormitor, înainte de a se băga în pat.
"Un tinitus apare de foarte multe ori odată cu scăderea auzului. O treime dintre hipo­acuzici îl dezvoltă, iar numă­rul lor este în creștere, deoa­rece ponderea vârstnicilor în totalul populației tinde să se majoreze", explică medicii oreliști. Mecanismul este ur­mătorul: în con­dițiile unei deficiențe de auz, când urechea nu mai transmite sunetele înalte către cen­trul auditiv din scoar­ța cerebrală, creierul se stră­duiește să înlocuiască frecvențele care lipsesc. Cău­tând stimulii absenți, el își comută - ca să spunem așa - regulatoarele de volum sonor la nivelul ma­xim. În consecință, se amplifică zgomotele pertur­batoare provenite de la neuroni, cele care sunt în mod normal separate și înlăturate, astfel încât scapă atenției. Așadar, tinitu­sul nu este o boală propriu-zisă, ci mai curând o tulburare funcțională, un simptom.
În afară de hipoacuzie, care poate fi provocată și de nivelul prea ridicat al zgomotului din ambian­ță sau de surzirea acută, specialiștii cunosc și alte cauze, înșiruite într-o listă cu cel puțin 90 de poziții, dintre care putem aminti, de pildă, inflamațiile din urechea medie, cerumenul întărit, hipertensiunea, diabetul, obiceiul de a scrâșni mereu din dinți, blocajele coloanei vertebrale, efectele secundare ale anumitor medicamente.
Când zgomotele misterioase se manifestă pen­tru prima dată, trebuie consultat de urgență un medic ORL, într-un interval de maximum trei zile. El va evalua simptomele, va examina cu un micro­scop special conductul auditiv și timpanul și, de asemenea, va cerceta nasul și faringele. Apoi va măsura capacitatea auditivă cu ajutorul unei audio­grame. Între timp, studiile au demonstrat că medi­camentele vasodilatatoare, considerate prima op­țiune până în urmă cu câțiva ani, au în realitate o eficiență modestă.
Vestea bună este că, în numeroase cazuri, acu­fenele (zgomotele din urechi) acute dispar adesea fără vreun tratament. Din păcate, nu toți pacienții au un asemenea noroc. La cei mai mulți, bâzâitul sau țiuitul se instalează pe termen lung. Creierul pre­lucrează defectuos semnalele acustice. De regu­lă, în astfel de cazuri, nu sunt de folos nici table­tele, nici perfuziile și nici măcar intervențiile chi­rur­gicale: "După trei luni, vorbim deja de un tinitus cronic. Iar pentru el, medicina nu cunoaște deocamdată modalități de vindecare".

Terapii ajutătoare

Cea dintâi metodă la care se apelează în aceste împrejurări este consilierea. Oamenilor care au nevoie de ajutor li se explică ce anume le-a declan­șat suferința, de ce sunetele se intensifică în unele situații și, în primul rând, sunt făcuți să înțeleagă că problema lor, deși le obosește nervii, nu le ame­nință totuși viața. În momentul când medicul ORL a constatat o diminuare a auzului, se recomandă utilizarea unei proteze auditive. Aceasta sporește per­cepția sunetelor din exterior. O proteză perfor­mantă realizează un număr enorm de ajustări acus­tice pe secundă, separând vorbirea de zgomotele de fond. Când aparatul preia și execută această activitate în lo­cul creierului, sistemul nervos central are din nou posibilita­tea de a elimina zgomotele per­turbatoare. În decursul câ­tor­va săptămâni sau luni, ma­jo­ritatea pacienților cu tinitus cro­nic învață să-l suporte, con­tinuând să trăiască normal. Persoanele afectate spun că aud încă un zumzăit sau țiuit, dar el nu nu le mai prejudi­ciază calitatea vieții de fiecare zi. Este ceea ce medicii nu­mesc un "tinitus compensat", care nu mai este perceput decât în momentele când suferindul se concentrează asupra zgomotelor suplimentare din urechile sale.
Rămâne în final o categorie de pacienți - stu­diile o aproximează între 5% și 20% - cărora tortura acustică per­manentă le tulbură peste zi concen­tra­rea și le răpește somnul noaptea, sfârșind prin a-i dezechilibra psi­hic. Oamenii luptă cu dureri persis­tente de cap, stări anxioase și chiar cu sindromul burnout. Medicul orelist le spune că a epuizat toate variantele de tratament și că nu mai există vreo posiblitate de aju­tor, iar acest verdict îi aduce la disperare. Într-adevăr, vindecarea nu le-o poate promite ni­meni, în schimb pot fi aju­tați: echipe interdisciplinare compuse din medici, psiho­te­rapeuți și acusticieni au­dio­proteziști acordă în ulti­ma vreme un sprijin eficient celor ce suferă de un tinitus decompensat.
În combaterea zgomote­lor din urechi ajunse în faza cronică, specialiștii mizează în prezent mai ales pe terapiile cognitiv-compor­ta­mentale și pe TRT (Tinnitus Retraining Therapie). Aceasta din urmă este o metodă complexă, care com­bină consi­lie­rea sau psihoterapia oferită per­soanelor afectate, cu practicarea unor exerciții de relaxare prin terapia sunetului (antrenamentul au­ditiv, îmbogățirea sonoră, mascarea auditivă). Dacă este necesar, pacienții primesc o proteză auditivă sau un așa-numit dispozitiv de mascare. Acesta emi­te un sunet agreabil în conductul auditiv, un fel de foșnet ușor, care antrenează calea acustică și "maschează", adică acoperă, discret, acufenele. Sco­pul acestor eforturi este acela ca sonoritățile interne să devină cât mai puțin perceptibile.
O componentă importantă a terapiei o reprezintă exercițiile. Suferinzii sunt puși în diverse situații care creează provocări atât de plăcute pentru simțu­rile lor, încât tinitusul se estompează de la sine. De exemplu, ei se plimbă încolo și încoace, legați la ochi și cu picioarele goale, conduși de mână de un alt pacient din grup, fără a ști pe ce fel de podea sau teren pășesc. În tot acest timp, colegul care îi ghi­dează le descrie ce anume pipăie cu tălpile desculțe, ei încercând să-și imagineze cât mai exact ceea ce li se povestește. Este un exercițiu de atenție, care de­plasează concentrarea de pe zgomotele din urechi pe lucruri din exterior, arătându-le celor în cauză că în unele împrejurări, tinitusul aproape în­cetează să mai fie perceput. În cadrul antrena­men­tului auditiv, pacienții învață să se concentreze de­liberat asupra altor stimuli acustici decât acufenele lor: foșnetul frunzișului din parc, dangătul de clo­pot auzit de la o biserică din apropiere, scrâșnetul produs de frânele mașinilor care opresc brusc la semafor. Diferitele tehnici de relaxare, ca antrena­mentul autogen sau relaxarea musculară progre­sivă, vor consolida, și ele, echilibrul interior, ceea ce este deosebit de important, fiindcă stresul in­tensifică în general zgomotele din urechi.

Cum vă puteți proteja urechile

Multe cazuri de tinitus ar putea fi prevenite. Im­portant este să protejați contra zgomotului celulele senzoriale, foarte sensibile, din urechea internă.
* Dopurile pentru urechi, făcute din ceară sau din silicon, reduc nivelul de zgomot cu până la 30 decibeli, dacă au mărimea potri­vită. Mai eficiente sunt cele per­sonalizate, pe care le confecțio­nează acusticianul audioprotezist, pe baza unui mulaj. Însă chiar sim­pla ieșire în natură vă oferă o liniș­te benefică - și gratis, pe deasupra.
* Inflamația urechii medii poa­te declanșa un tinitus. Când sunteți răciți, evitați să vă suflați nasul cu prea multă forță, fiindcă riscați să împingeți în urechi vi­rușii din interiorul nasului și din zona faringelui.
* Frunzele de ginkgo bi­loba - medicina alternativă combate zgomotele din u­rechi cu ajutorul lor. Extrac­tele standardizate obținute din ele activează microcir­culația și favorizează sinap­sele neuronale.
* Și echilibrul psihic joa­că un rol important în prevenirea surzeniei acute și a tinitusului. Sportul de rezistență (ex. înotul, schiul de fond, drumețiile) și metodele de relaxare, ca Tai-Chi sau yoga, cresc rezistența la stres. Infuzia de roiniță și uleiul de lavandă au un efect calmant. Baia anti-stres după metoda Kneipp este un ade­vărat balsam pentru urechi.