- Bună dimineața, Cristina! Ești la teatru?
- Bună dimineața, Dia. Nu-s la teatru, deși e luni. Sunt acasă, la Piatra Neamț, m-ai nimerit exact în ziua mea liberă, fără repetiții.
- De la o vreme, te vedem numai pe afișele Teatrului Tineretului de acolo, deși te știam bucureșteancă.
- Acum doi ani, a apărut acest concurs la Piatra Neamț, iar mie mi-a surâs ideea să fiu angajată într-un teatru, unde să lucrez continuu, cu un program. Eram într-o etapă a vieții în care am realizat că e bine să faci alegeri. Și uite-mă, sunt încă aici.
- Ai ieșit în dimineața asta afară?
- Am fost chiar și la plimbare. Fac cum fac, și tot în zona teatrului ajung. Chiar deasupra teatrului, dacă urci niște scări, e Piața Sfântul Ștefan, unde îmi place foarte tare să mă plimb și să-mi beau cafeaua.
- Și cum a fost dis-de-dimineață? Vine primăvara și la Piatra Neamț?
- Vine din ce în ce mai vizibil. Piatra Neamț e un orășel destul de cochet, înconjurat de munți. De-a lungul anului e un adevărat spectacol felul în care pădurea își schimbă frunzișul. Și-apoi, se simte destul de tare și la teatru.
- Sunteți în plină stagiune, nu?
- Da, și primăvara asta înfloresc și proiectele. Regizorul Theodor-Cristian Popescu vine să-și facă distribuția la un spectacol, urmează apoi Eugen Jebeleanu. Ada Milea vine și ea să mai facă un spectacol, după ce anul trecut a mai pus unul în scenă. Între timp, colega noastră Nora Covali pleacă în Portugalia cu un spectacol, cu sprijinul ICR Lisabona. Teatrul Tineretului a câștigat și concursul AFCN de dramaturgie, în urma căruia vor mai rezulta încă trei spectacole. Deci, vine primăvara cu foarte multă muncă, poate nu voi juca chiar în toate spectacolele, dar cu siguranță voi fi în foarte multe.
- Pare că și în provincie se întâmplă lucruri bune.
- Chiar se întâmplă, iar eu am toată încrederea în felul în care se ocupă Gianina Cărbunariu, noua directoare a teatrului. A făcut și face tot ce poate să spulbere ideea falsă că teatrul e ceva elitist. Nu doar că are grijă de noi, actorii, oferindu-ne permanent workshop-uri să ne dezvoltăm, dar i-a făcut și pe oameni mult mai dornici să vină la teatru. În martie, sunt programate 22 de spectacole...
- ...ceea ce e incredibil pentru un teatru de provincie.
- Exact. Și-apoi, Teatrul Tineretului beneficiază, oricum, și de un renume, cândva, era cel mai bun teatru din România, adevărată pepinieră de actori. Pe aici au trecut Maia Morgenstern, Oana Pellea, Mitică Popescu, Horațiu Mălăele și mulți alții. Eu sunt foarte fericită că sunt aici.
- Nu ți-a fost totuși greu să lași în urmă Bucureștiul?
- Îmi amintesc că în prima zi în care am venit aici, la teatru, era o vreme oribilă, ploaie și frig de final de februarie. Așa de deprimant! Am ajuns la repetiții și mi-am zis: "Doamne, ăsta e locul în care voi lucra o vreme, de acum înainte, de ce nu e soarele deasupra?" (râde)
- Nu te izolează prea tare provincia?
- Mai mult le-a fost teamă de asta prietenelor mele. Eu nu simt, fiindcă nu mă ține nimeni cu forța aici. Nu a fost nicio clipă un impediment în calea dorințelor mele.
- Ce-i drept, te-am putut vedea și în serialul "Ai noștri", de la Pro Tv.
- Mi-am dorit să fac și serialul și m-am bucurat că am avut o echipă de producție extraordinară, care m-a înțeles și mi-a lăsat zile libere să vin să-mi joc spectacolele de aici. Gianina Cărbunariu chiar ne încurajează să avem colaborări în zona cinematografiei și televiziunii și ne susține. E un director foarte generos, în alte teatre nu se întâmplă așa.
- Mutarea ta la Piatra Neamț ți-a adus, de altfel, și ocazia să joci în "Wolfgang", piesa lui Radu Afrim, un regizor destul de atipic. Cum v-ați înțeles?
- Înainte să ne apucăm de lucru, mă așteptam la ce e mai rău, auzisem tot felul de povești despre el. Dacă știi să treci peste micile lui excentricități, descoperi un om foarte ok, foarte inteligent și talentat. Eu am ieșit câștigată din colaborarea asta, a fost una din marile întâlniri ale vieții mele. Am învățat să stăpânesc un rol de compoziție căruia să îi găsesc adevărul și autenticitatea. Radu chiar știe să lucreze cu actorii, să le elibereze forțele și talentul. Iar piesa e minunată. Poartă marca stilistică Afrim, dar e destul de diferită chiar și pentru el. Din primăvară o să începem să ne plimbăm cu ea prin țară. Și o să ajungem și la București.
- Cristina, mi se pare mie, sau tu tocmai te căsătoriseși înainte să pleci?
- Da-da, m-am măritat, am făcut-o și pe asta. Iubitul meu (Vladimir Dembinski n.r.) e regizor de film, între timp și-a făcut o casă de producție cu prietenul lui Tudor Popescu și au tot felul de proiecte de reclame și videoclipuri. Însă crucial e că acum așteaptă răspunsul concursului CNC, unde a depus un proiect pentru debut în lung-metraj ca regizor. Îmi doresc foarte tare să câștige concursul, mai mult decât îmi doresc niște lucruri pentru mine.
- Cum ați făcut, ați plecat amândoi la Piatra Neamț?
- Nu, dar eu nu m-am mutat aici definitiv, stau doar pe perioada repetițiilor și a spectacolelor. Sigur că e un pic mai greu pentru noi. Când poate, vine el la mine, când sunt liberă, merg eu acasă. Dar n-au trecut niciodată mai mult de două săptămâni fără să ne vedem. Avem și noi grijă, nu lăsăm lucrurile la voia întâmplării. Dincolo de faptul că acum suntem soț și soție și atâția ani am fost iubiți, noi suntem și foarte buni prieteni.
- Unde stai când ești la Piatra Neamț?
- Locuiesc într-o garsonieră, cu vedere spre muntele Pietricica, într-un bloculeț de patru etaje, foarte liniștit. E la zece minute de teatru. De când sunt aici, merg mult mai mult pe jos. Ba chiar am prins gustul activităților în aer liber. Acum două săptămâni am fost cu colegii mei la schi, pentru prima oară. Iar în vară plănuim să urcăm Ceahlăul.
- Ai vreun loc preferat de băut cafeaua?
- La fereastră, bineînțeles. În bucătărie, uitându-mă la munte. Cel mai mult îmi place să fac cafea la ibric, pentru că umple casa de aromă. Ce poate fi mai frumos decât să te trezești dimineața într-o casă mirosind a cafea?
- Într-o zi, poate nu vei mai fi la Piatra Neamț. E ceva de care-ți va fi dor?
- De aer! În primele două săptămâni după ce am ajuns aici, eram mereu amețită și obosită. Am ajuns și la farmacie cu simptomele astea și am aflat, cu stupoare, că de vină e... aerul. Acum, după doi ani, mă simt mult mai bine. Contează foarte mult ce respiri.
- Hai, deschide acum fereastra și trage o gură de aer. A ce miroase azi?
- Hmm, a pământ ud, ca în pădure, a mușchi și a fum. E fresh și înțepător ca o limonadă.
Foto: CLAUDIU CIPRIAN POPA (2), ADI BULBOACĂ (1)