În șoaptă, despre fericire

Cititor Formula AS
În asemenea vremuri de restriște, când puțini în­drăz­nesc să pronunțe cuvântul fericire, să ne atâr­năm de suflet o provocare.

Și cred că nu întâmplător în prag de primăvară. Pentru că acest anotimp este un favor al naturii, o posibilitate de a o lua de la capăt, o întoarcere periodică la viață. Acum, "la vie en rose" este parcă mai aproape de fiecare.
Cred că pentru mulți oameni nu există o idee clară a ceea ce este fericirea. Majoritatea o caută, pu­­țini o construiesc. Fericirea nu e ceva la capătul unui drum; este drumul însuși, modul cum îl parcurgi. Atât cât avem de trăit, să facem tot po­si­bilul să trăim frumos. Să ne înnobilăm propria ființă, pentru că nu avem nimic în afara ei.
Cred că fiecare om are formula sa de fe­ricire, pe care trebuie să o des­co­pere, desco­pe­rindu-se pe sine. Cine reu­șeș­te să-și des­copere in­di­vi­dua­li­tatea dis­tinctă și s-o ex­prime, acela e un om fericit. Tre­buie să descoperim ceea ce ni se potrivește cu ade­vărat. Să realizăm un echi­­li­bru între dorințele și po­si­bi­li­tățile noastre. Este foarte important să fii TU, să te simți bine cu tine. Să te cunoști.
Fericirea nu e zgomotoasă; tace și se as­cunde. Și nu trebuie strigată pe nume, pentru că fuge. Dar poate fi descoperită și învățată. Că­ile spre ea sunt ocolite. Nu trebuie să te întrebi tot timpul dacă ești fericit.
Și dacă tot vorbim de rețete, să spunem că fe­ri­cirea e un cocteil. Fiecare trebuie să învețe să și-l facă după propriul gust. Să fim curajoși și să în­cer­căm... Să punem în el sănătate pentru trup și su­flet și grija de a ne-o păstra. Să conștientizăm acea tai­nică fericire a omului sănătos, care zărește bolnavi la fe­reas­tra sau în grădina unui spital. Să petrecem cât mai mult timp în aer liber. În natură îți încarci bateriile. Natura e Ra­iul care activează "raiul" din noi. Să dăm sufletului hra­na de care are nevoie: o carte, un spectacol de teatru, un film, muzică. Dan­sează! Și dacă te îm­piedici la tango, con­tinuă!
Să fii sociabil. Relațiile sociale sunt, după părerea unor specialiști, cea mai importantă sursă indi­vi­dua­lă a fericirii. Să te consideri bogat dacă ai prieteni ade­vărați. Să ai zâmbetul pe buze și să știi să-l dă­ruiești, mai ales acelora care nu-l au. Să-ți dai seama că e un miracol faptul că Soarele răsare în fiecare zi.
Să-ți iubești semenii și să-i ajuți, ori de câte ori poți, fără a aștepta nimic în schimb. Să fii bun: cei răi pot avea noroc, numai cei buni pot fi fericiți. Adevărata fericire o găsești în iubire. Și iubirea în­cepe cu Dum­nezeu. Găsești că e minunat să res­piri, să mă­nânci, să vorbești și nu știi de ce? Mergi, cânți, dan­sezi și toată lumea e a ta? O bucurie caldă, fără mar­gini te pătrunde la gândul că după ziua asta vor veni al­tele? Aceasta e fericirea! Nu uita să mulțu­mești, cu ochii la cer, pentru ea.
Fericirea adevărată nu poate s-o aibă decât acela care dă fericire. Fericirea de-a putea face pe altul fericit! Fie ca această provocare să fie AS-ul din mâneca noastră, în această primă­vară, atât de greu încercată!

MARIA GLADOVAN - București