În discursul ținut în fața delegaților la manifestare, Dragnea a reiterat "teme" ce nu ar provoca nicio mirare la Budapesta sau Varșovia, capitale în care iliberalismul face legea. Prioritatea suveranității naționale față de impunerile străinătății (UE, SUA sau NATO), care ne-ar dori aliniate la standardele ei, reformarea Justiției în direcția fundamentării unui "adevărat stat de drept" (cu eliminarea "statului paralel"), amendarea dură a denigrării (și denigratorilor) țării în afara granițelor ei etc. au fost ideile pe care liderul le-a susținut cu insistență. În plus, pe linia unui protocol ideologic "clasic" și cunoscut de toți cei care au apucat congresele PCR, el s-a lansat în descrierea unui "viitor luminos" (cu un orizont proxim în 2040) pe care prezentul "revoluționar" (concretizat în "revoluții" fiscale, juridice ș.a.m.d.) îl pregătește, în ciuda "greutăților". Ca structură, discursul lui Dragnea nu s-a deosebit de expunerile triumfaliste ale lui Ceaușescu la pomenitele congrese PCR. Aceleași vorbe goale despre realizări (care nu se regăsesc în dezvoltarea țării, în ciuda unor creșteri economice reale), aceleași promisiuni generoase pentru un viitor îndepărtat, aceleași apeluri la unitatea monolitică "în jurul conducătorului iubit" au vădit calchierea absolută după "cuvântările" celebrului înaintaș. În fond, Dragnea nu a făcut altceva, prin discursul său, decât să umple timpul intempestivului congres, pentru că, atât direcția pe care vrea el s-o imprime țării, cât și modificările organizatorice pe care le-a consacrat în fața celorlalți lideri, erau hotărâte dinainte. "Șeful cel mare" știe că "turma" sa va fi unanimă în a-l susține. La congres, ultimii săi prezumtivi contestatari au fost eliminați fără nicio crâcnire din partea celor prezenți, penitenții înșiși acceptându-și resemnați soarta. Liviu Dragnea pare a fi "pe cai mari".
"Liderul maxim" și-a arătat, de altfel, disprețul suveran față de cei pe care îi consideră slugile sale credincioase, aducându-și tânăra iubită în prim-planul manifestării, deși persoana în cauză nu are (deocamdată) nicio funcție în partid. Modul în care s-au raportat la ea "doamnele" promovate în conducerea PSD de Liviu Dragnea a fost aproape libidinos. Nu se poate face aproape nicio deosebire între temenelele înalților funcționari de partid și de stat, Dăncilă, Firea, Rovana Plumb, Carmen Dan, L. Vasilescu etc. față de "iubita lui Dragnea", și plecăciunile pe care odinioară le făceau în fața Elenei Ceaușescu - soția dictatorului și "academician dr. inginer" - Lina Ciobanu, Suzana Gâdea, Ana Mureșan etc., femeile-demnitar comuniste. Gestul liderului PSD, oricât de insolit ar fi el, arată că acesta știa dinainte rezultatul final al așa-zisului congres. Dragnea și-a demonstrat și a arătat tuturor că deține controlul absolut asupra "partidului", tot așa cum (după demolarea ultimelor două guverne PSD, impuse și demise de el), deține total frâiele actualului executiv. Nu întâmplător a promovat-o pe Viorica Dăncilă, submediocrul prim-ministru al guvernului, în funcția de președinte executiv al PSD. Cei șaisprezece vicepreședinți (aleși pe "criterii regionale și de gen") sunt, și ei, remarcabili prin obediența totală față de lider. Dragnea nu s-a mai obosit nici măcar să-și confirme, prin votul delegaților, funcția de șef absolut al partidului său, unanimitatea fiind sigură.
Mai toți observatorii politici din România au remarcat o involuție a celui mai mare partid, de la o asociație politică (bazată pe "idealuri comune" și cu o ideologie asortată), la o reuniune tribală (fundată în ierarhii "baroniale" stricte, cu amendarea violentă a "dizidenților"), în care regulile sunt fidelitatea mafiotă, garantarea reciprocă a impunității, solidaritatea în minciună pentru păstrarea unor minime avantaje față de "prostime" etc. Iliescu și Năstase, întemeietorii "partidului" (neinvitați la congres), păstrau, totuși, o anume, fie și aparentă, decență în promovarea liderilor, ținând cont de abilitățile lor politice, de specializările lor. De la Iliescu la Dragnea, PSD-ul s-a degradat intelectual și moral, minimele criterii valorice fiind înlocuite de garanțiile sigure ale fidelității față de șef, ale supunerii oarbe față de voința acestuia. Așa cum Ceaușescu transformase PCR-ul într-o afacere de "clan familial", L. Dragnea a transformat și el PSD-ul într-un grup organizat, dominat de "clanul Teleorman", în care fostele lui "colaboratoare", Dăncilă, Dan, Shhaideh etc., joacă - prin funcțiile deținute - rolul principal. PSD-ul a devenit un instrument docil pentru rezolvarea problemelor personale ale liderului (în special, ale celor cu Justiția), orice alte "mișcări" ducând la excludere, cu consecința ieșirii din "elite". Liviu Dragnea știe că numai prin controlul total al "partidului", parlamentului și al celorlalte instituții ale statului poate scăpa de "neplăcutele" lui adversități cu Justiția.
Eliminarea vechilor lideri (unii, ca Iliescu și Năstase, "uitați", alții, ca Geoană sau Ponta, excluși) nu a dus însă la liniștirea totală a partidului. PSD-ul are o lungă tradiție de comploturi, trădări, execuții politice, uneltiri, ce nu vor dispărea peste noapte. Dezvăluirile publice ale mazilitului și exclusului Victor Ponta, privitoare la relațiile intime ale lui Liviu Dragnea cu SRI-ul, DNA-ul, CCR-ul și alte instituții (acuzate de actualul șef al PSD-ului că alcătuiesc "statul paralel"), indică vulnerabilități de care cei alungați din fruntea partidului și a bucatelor nu vor ezita, la momentul oportun, să se folosească. Dacă în traseul impus de Dragnea partidului vor apărea hopuri, nu doar cei împinși acum, de conducătorul autocrat, în spate, se vor revolta, ci și cei care, deocamdată participă "entuziast" la corul encomiast dirijat de "clanul Teleorman". La pierderea puterii - pe care credea că o deține pentru totdeauna - Elena Ceaușescu a exclamat: "Trădarea vine de lângă noi!". Promovându-și numai slugile slăbănoage și șantajabile din cercul său de apropiați, Dragnea ar trebui să se gândească la adevărul zicalei românești că "Orice naș își are nașul!". Or, PSD-ul este, cum se știe deja, un partid plin de "nași".