Cum posteau pustnicii din Carpați

Cristian Curte
Cu mult timp înainte ca lumea să fi auzit de dieta raw-vegană, în codrii din adân­cul Carpaților, care, vorba cronica­rului, "foșneau de mulțimea pustnicilor", s-a năs­cut un post care poate vindeca nu numai sufletul, ci și tru­pul.

Sihaștrii noștri, adânciți neîncetat în rugăciunea lui Iisus, trăiau cu totul desprinși de această lume. Duhul acela, care le aprindea sufletele de flacăra unei iubiri mistui­toare, nu le îngă­duia să mai caute spre pământ. De aceea, atunci când mân­cau, o făceau foar­te sim­plu, cu hrană netrecută prin foc, fără să își gătească rădăcinile, ier­bu­rile, ciuper­cile sau fructele culese din pădure, nici măcar pâinea, pe care o plă­mădeau din boabe de grâu zdrobite, a­mes­tecate cu apă și lăsate la soare să se usuce.
Asprimea acestui post nu este însă deloc distru­gătoare de trup. Cei care au ajuns să îl țină în zilele noastre vorbesc de o minu­nată agerime a minții, de o des­povărare a firii de nevoia somnului și de o tămăduire miraculoasă a multor boli. Puțini știu că la temelia Postului Mare se află rânduiala Sfântului Sava, un călugăr care s-a nevoit în secolul al V-lea, în apro­­piere de Ierusalim, în mânăstirea care astăzi îi poartă numele. Această rân­duială, care a rămas până astăzi în vi­goa­re, îl sfătu­iește doar pe cel care poate, să mănânce în toate zilele săptămânii pos­tu­lui păresimilor, numai hrană uscată, netrecută prin foc. Dezlegarea la gătit este dată numai sâm­băta și duminica, atunci când se poate folosi și ulei. Așadar, postul sihaștrilor nu este rupt de restul ortodoxiei, doar că ei țineau această rânduială tot anul. Ca o dovadă a iubirii lor înflă­că­rate pentru Hristos, părintele Ghelasie Gheorghe de la Mânăs­tirea Frăsinei a început să îi învețe pe uce­nici rânduiala postului pustnicesc. La rândul său, el o deprinsese de la un sihastru vestit, părintele Arse­nie Praja, care se nevoise în Cheile Râmețului. Pă­rin­tele Ghelasie Gheorghe a trecut la Domnul în anul 2003, dar în urma sa au rămas mulți ucenici, care țin cu strășnicie de rânduiala postului sihaș­trilor noștri. Printre ei este și părintele Hristo­for Bucur, stareț al Schitului Sfântul Ioan Botezătorul din Poiana Brașov (un interviu cu sfinția sa a apărut într-un număr trecut al revistei), pe care l-am rugat să ne inițieze în tainele primite de la duhovnicul său.

"În paradis nu exista focul"

- Părinte Hristofor, multă lume se întreabă de unde a apărut acest post pustnicesc, pe care astăzi îl ține tot mai multă lume, în căutare de sănătate și spor lăuntric?

- Postul acesta își are originea în rai, acolo unde Adam și Eva au primit de la Dumnezeu spre hrană doar vegetale. Domnul le-a spus: "Iată, vă dau toa­tă iarba ce face sămânță de pe toată fața pămân­tului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Aces­tea vor fi hrana voastră." (Facerea I, 29) Era, așa­dar, exclusă de la bun început orice mâncare de ori­gine animală și orice preparare a hranei. În paradis nu exista focul. Doar după cădere au început oame­nii să mănânce de toate și să prepare alimentele în fel și chip. Eu le recomand celor care doresc să în­cerce și acest fel de postire, pentru că te ajută mult în rugăciune: te face mai puțin greoi, te ușurează, și altfel te poți ruga mai cu luare aminte. Mai ales că noi, românii, avem o tradiție îndelungată în post. Felul acesta de a te hrăni nu a fost inventat acum, alimentația raw-vegană nu e o găselniță mo­­dernă. Pustnicii noștri au trăit veacuri la rând așa, nu fă­ceau focul ca să-și fiarbă ier­burile pe care le găseau prin pădure și mâncau ce știau ei de la înaintașii lor că e o hrană vie, care să te vivifice și pe tine. Spun că e o hrană vie, pentru că focul omoară, asta o poate con­stata și știința - în timp ce gă­tim mânca­rea, se produc mo­di­ficări ire­ver­sibile, se dis­trug mul­te vitamine și enzi­me, prin prelucrarea la tempe­raturi înal­te.

- Regretatul părinte Ghelasie Gheorghe de la Fră­si­nei, al cărui ucenic sunteți, vorbea și despre in­formația negativă pe ca­re alimentația moder­nă o poartă și o transmite celui care se hrănește cu ea.

- Da. Este ilogic să nu iei în calcul suferința ani­malului care este omorât pentru a deveni ulte­rior car­ne de consum. Anima­lul acela suferă când este dus la abator și tăiat, se pro­duce în el o spaimă te­ribilă, care rămâne im­preg­nată în carnea lui, în celulele lui, iar noi ne în­căr­căm cu această infor­mație negativă. Eu nu sunt biolog, ca să pot să vă spun exact ce se întâmplă în acel moment când animalul este ucis, dar știu că știința e preocupată de aceste aspecte. Mereu cău­tăm explicații, de ce ne îmbolnăvim și suferim de stres, și știm că nu întotdeauna e vorba de un ser­viciu solicitant, de tensiuni în familie sau de alte lucruri. Poate că, uneori, e vorba, pur și simplu, de felul în care ne hrănim, cu multă violență, ucigând ca să trăim. Poate că ar trebui să cerem iertare și de la făpturile necuvântătoare, pe care le socotim ca pe bunuri private și facem orice vrem cu ele. Ar fi bine să fim mai atenți la durerile necuvântătoarelor, să nu avem impresia că suntem stăpânii lor absoluți și putem face orice vrem cu natura. Făcând astfel, dis­trugând-o pe ea, de fapt, ne distrugem pe noi înșine. Fiecare face cât poate, în funcție de contex­tul în care trăiește, fără să iasă în evidență prin ceva anu­me - dar, totuși, să încercăm să ne hrănim fără să agresăm. Părintele Ghelasie era atât de gri­ju­liu cu tot ceea ce îl înconjura, încât socotea că nici măcar o rădăcină de la o legumă nu trebuie mâncată ime­diat după ce a fost scoasă din pă­mânt, ci lăsată câteva ore, pentru că ea a su­ferit în mo­men­tul când a fost scoasă din mediul ei, i s-a în­trerupt creșterea. Doar fructele, semințele și une­le frun­ze, care pot fi luate fără să distrugi planta, acelea pot fi consu­mate ime­diat. În rest, avea un res­pect imens față de viața existentă în orice crea­tură - animal sau plantă.

- De la postul sihaștrilor s-a ajuns, apoi, la medicina isihastă.

- Da, acest post isihast, după ti­picul pustnicilor din Carpați, este o metodă de prevenire, și apoi și de tra­tament, a tuturor bolilor. Părintele Ghelasie Gheorghe spunea că acest post are, în primul rând, menirea de a preveni, și apoi de a trata toate bolile. El recunoștea însă că există și anumi­te boli pe care el le numea "de des­tin", la care nu ai ce să faci, tre­buie să le rabzi cu rugăciune. Acestea provin dintr-o informație negativă primită din moși-strămoși, dintre care unii au făcut mari rele în timpul vieții, iar toa­te acestea se transmit. Deci, nu e vor­ba doar de genetică, ci e vorba și de o transmitere pe cale spirituală a unor probleme din neamul nostru. De aceea, părintele Ghelasie spunea că avem menirea de a fi, fiecare, mântui­torul neamului nostru - adică, să-i aducem la lumină sau să le ușurăm su­­fe­rințele și celor care nu s-au stră­duit suficient în viața lor, pentru a ajunge la odihna veșnică. Și ăsta este unul din sensurile crucii: să duci cru­cea nea­mului tău. Nu numai pe a ta, ci și pe a înaintașilor tăi. Asta implică și o responsabilitate a noastră, a fiecă­ruia, fiindcă putem să le oferim urma­șilor noștri - copii, nepoți, stră­nepoți - o moștenire mai bună, o cruce mai ușoară.

Pâinea pustnicească

- Există reguli ale acestui post, în afară de faptul că trebuie să mă­nânci numai alimente crude?

- Da. Există câteva reguli gene­ra­le. În primul rând, nu e bine să ames­teci multe alimente la o masă, ca să nu forțezi orga­nismul pentru a le prelucra. E știut că pentru fiecare tip de aliment, pancreasul, ficatul, stomacul secretă anumite sub­stanțe pentru a le digera - or, cu cât sunt mai multe, cu cât mesele sunt mai copioase, cu atât ne simțim mai grei, după ele. Așadar, două, trei feluri cât mai simple de alimente și atât - nu mic dejun copios, supă, tocăniță cu carne, toate ameste­cate. E bine să începi masa ceva mai târziu, pe la ora 12, cu fructe, care au multă apă și curăță traiec­tul digestiv - până atunci ai voie să bei doar apă. După această masă, aștepți cam două ore, și poți să începi să mănânci pâine pustnicească, cu legume.
Această pâine e foarte importantă în postul si­haș­trilor români. E asemănătoare cu pâinea obiș­nuită, dar nu e prelucrată termic. Se prepară din grâu măcinat integral (grâu integral, nu făină albă) - care se amestecă cu puțină apă (există mori electrice cu care puteți să vă măcinați grâul chiar și acasă). Se face apoi o cocă mai tare pe care o lași să se usuce de pe o zi pe alta. Dacă o întinzi și o faci mai subțire decât un biscuit, atunci ea rezistă cu săptămânile, doar se întărește; dar dacă o faci mai groasă, ca niște găluște, atunci e bine să o mă­nânci a doua zi, pentru că altfel se acrește. Această pâine necoaptă în foc păstrează toate virtuțile grâu­lui, care se pierd prin coacere. Noi știm, din practica pustnicilor, că omul poate trăi numai cu pâine și apă, mai ales această pâine vie, care, netrecută prin foc, ajută și la vindecarea trupu­lui. Treptat, prin folosirea ei zi de zi, se înde­părtează toate toxi­nele acumulate în noi, mai ales în intestine, care sunt foarte lungi și pline de pliuri, un fel de ascunzători pentru alimentele deja ajunse în putrefacție. Or, o alimentație foarte simplă, înso­țită de apă, le înde­părtează încet și omul ajun­ge să ia doar ceea ce este folositor vieții. Ne folo­sim, ast­fel, de simbioza aceasta între teluric și solar: grâul are rădă­cinile în pământ, dar se înal­­ță către cer și se coace la soa­­re, și ni se oferă spre hrană; noi tre­buie doar să-l culegem. De-a lungul timpu­lui, s-au strâns des­tule mărturii ale oa­menilor care, mâncând așa, s-au simțit mai bine și s-au vin­de­cat de di­verse afecțiuni. Dar acest post cere multă perseve­rență.

- Sfinția voastră ați cunos­cut oameni care să se fi vinde­cat prin acest post?

- Da. Știu de un domn din Fă­găraș care, deși bolnav de can­cer și în vârstă, trăiește și acum, hrănindu-se astfel. Am mai cunoscut oameni cu afec­țiuni hepatice care și-au revenit fără alt aju­tor, creș­tini care su­fereau de ulcere sau de dia­bet, care s-au vindecat doar pos­tind. În general, regimul acesta este pentru orice om, chiar dacă medicii nu sunt de acord cu astfel de afirmații, dar asta e reali­tatea. Noi nu suntem doar o colecție de amino­acizi, de sub­stanțe chimice, de vitamine, pe care poți să le iei din orice sursă, inclu­siv una fabricată sintetic, ca să-ți echilibrezi diverși indicatori din organism (căci, acum așa ți se eva­luează starea de sănătate, te supun la diverse teste și văd cum stai cu vitami­nele, cu sărurile sau cu alți indicatori). Se uită însă de informație sau de ener­gie. De aceea va trebui să vedem în viitor medicina și holistic, nu doar din punct de vedere strict alopat. Medicina alopată e doar o ramură care poate ajuta în multe cazuri, dar poate avea, și știm că și are, multe efecte adverse. Nu este de dorit să trăiești cu un pumn de medica­mente, unele care să compen­seze efectele nedorite ale altora. Tu ai o boală, dar ajungi să te tratezi de mult mai multe - și ajungi să trăiești, dar cu infinită grijă, să nu uiți să-ți iei me­dicamentele la timp.

- Părinte Hristofor, dumneavoastră de cât timp țineți postul părintelui Ghelasie?

- Cred că de vreo 25 de ani. Dar s-a mai în­tâm­plat să îl și încalc, pentru că uneori trebuie să mă adaptez și eu împrejurărilor, mai mănânc și o brân­ză, când n-am avut încotro, am mâncat chiar și peș­te. Nu a fost grav, corpul a reacționat negativ, dar asta este, nu se moare din încălcarea acestor re­guli. În schimb, am constatat în timp că postul recoman­dat de părintele Ghelasie Gheorghe mi-a făcut foar­te mult bine și de aceea recomand cu toată tăria și altora să-l încerce, chiar dacă n-o să le fie ușor. Mă­car pe anumite perioade, dacă nu tot timpul. O să fie suficient ca să vadă ei înșiși că merită: deși mănânci mai puțin, ai mai multă energie, poți să dormi mai puțin, și te ajută chiar să gândești altfel, să privești viața mai senin. Și nu în ultimul rând, acest post te ajută mult la rugă­ciune. Ai mai mult timp pentru ea și îți e mai ușor să o lucrezi. Fiindcă nu facem toată nevoința aceas­ta doar pentru sănăta­tea fizică. Părintele Ghe­lasie Gheorghe întotdeauna lega acest post de sco­pul final, de desăvârșire, de înduhovnicire. Postul pustnicesc este un ajutor foar­­te important, prețios, dar nu este un scop în sine. E doar una dintre căile care îți ajută corpul să nu-ți mai fie un dușman pentru mersul tău înainte, spre Dumnezeu. Ținând corpul într-un regim din acesta, mai ușor, celelalte nevoințe duhovnicești devin mai lesne de înde­plinit.

Rețetele părintelui Ghelasie Gheorghe pentru postul pustnicesc

Pâinea pustnicească
Se prepară simplu. Grâul poate fi măcinat acasă în două feluri, mai mare sau foarte fin, pentru cei cu digestia mai tare sau pentru cei mai slabi. Pentru cei cu boli grave, trebuie să avem grâu proaspăt măcinat. El nu se cerne, se pune peste el puțină apă și se face o cocă tare (e foarte important să fie tare), care apoi se lasă la dospit cel puțin 7-8 ore, după care pâinea se poate mânca. Da­că fa­ceți pâine pe mai multe zile, coca se întinde într-un strat sub­țire de un milimetru și apoi se pune la us­cat pe ceva întins, în­torcând-o uneori. Atenție la tem­pera­tură, uscarea se face la ma­xi­mum 30 de grade. Noi mai in­dicăm să se pună și puțin mă­lai, care face pâinea mai sfă­râ­mi­cioasă și digestibilă. Pen­tru cei diabetici este indicat ca pâi­nea să se pună jumătate grâu, jumă­tate po­rumb. Se poate a­dăuga și puțină făină de orez, ceea ce face pâi­nea mai supor­tabilă.

Cum să te tratezi cu postul pustnicesc
Cerealele sunt prima condi­ție de tratament. Să se oprească lactatele, carnea și dulciurile și să se pună accent pe cereale (pes­te 50%) și zarzavaturi. Da­că la început folosim și cereale fierte sau coapte, mai apoi tre­buie să trecem la cele crude, care sunt alcaline.

Meniul de dimineață
Fructe rase sau morcovi, dovlecei, varză crudă sau o salată de vegetale de sezon sau pâine pust­ni­cească cu un fruct. Obișnuiți-vă la început să mân­cați o porție bună de astfel de alimente natu­rale. Siliți-vă cu o voință fermă, chiar dacă la înce­put vi se va părea respingătoare. Împrieteniți-vă cu ali­men­tele. Pâinea pustnicească este alimentul-medi­cament. Reduceți tot mai mult pâinea obiș­nuită, coaptă. Folosiți la început pâinea semipre­parată. Când veți ajunge să mâncați doar pâine pustniceas­că și apă, perioade mai lungi de timp, ați ajuns la faza ultimă de tratament a medicinei isihaste.

Meniul de prânz
Morcov, dovlecel sau varză crudă sau o salată de vegetale de sezon (câte un sortiment) se rad mă­runt, împreună cu pâine pustnicească fărâmată și puțină acritură. Se pot pune puțină sare, usturoi sau ceapă. Se face un piure care se poate dilua cu apă încălzită sau alte vegetale rase. Se mănâncă cu puțin cir de porumb. O altă variantă este ca din acest ames­tec să se facă mici sărmăluțe, care se înve­lesc în foi de varză crudă sau acră sau se fac mici chif­teluțe, dar mai tari, cu pesmet de pâine pustnicească deasupra. Se mănâncă la fel, cu puțin cir de po­rumb. Din mici cantități ale amestecului de mai sus, se pot face și supe, pe care noi le reco­mandăm ca felul doi.


OPINIA SPECIALISTULUI

Dr. Pavel Chirilă - Centrul "Naturalia", București - "Trebuie să avem discernământ"

- Domnule doctor, înainte de a ține postul pă­rin­telui Ghelasie, e necesar să consultăm medi­cul?

- Postul acesta, care e similar dietei raw-ve­gane, nu poate fi ținut de un bolnav cu o colită severă sau cu o recto-colită ulcero-hemoragică, pentru că legu­mele și fructele crude îi vor agrava boala. Așadar, există restricții pentru bolnavi, deci ar fi bine să ce­rem sfatul medicului înainte. În rest, oamenii sănă­toși pot trăi foarte bine cu cereale, fructe și legume crude (avem studii serioase în acest sens), care sunt cotate drept cele mai valo­roase alimente de pe pă­mânt, numite și în primul capitol al Bibliei. Dar tre­buie să avem discer­nământ și să ținem cont că noi, cei care trăim în lume, depunem alt efort fizic și du­hov­nicesc decât cel depus de un călugăr care trăiește în vârful muntelui. De aceea, aș vedea un astfel de post, mai sever, potrivit cu un om modern, care do­rește să se retragă un timp, câteva săptămâni, pentru o cură de dezintoxicare. Nu cred că o astfel de ali­men­tație este indicată pe viață, pentru că nu cred că se potrivește cu con­dițiile vieții noastre de as­tăzi. Și apoi, die­ta cu fructe și legume crude ar trebui aso­ciată cu pâi­ne coaptă normal, nu cu cereale neprelu­crate ter­mic. Eu aș avea pre­cau­ții la consu­mul pâinii reco­mandate de părintele Ghe­lasie Gheor­ghe, pâine necoaptă, pentru că tu­bul di­gestiv al omului nu are enzimele necesare pen­tru a digera cerealele nepre­lu­crate termic. Si­gur, nu reco­mand pâinea din co­merț, plină de adi­tivi și produsă cu droj­die crescută pe pat de azot, o substanță can­ce­rigenă. Recomand pâinea făcută acasă, cu drojdie bio, pe care o găsiți în magazi­ne­le naturiste sau, dacă nu, cu maia, care e mai ac­cesibilă. Cei care vor să facă o pâine mai sim­plă pot folosi rețeta pâinii ne­dos­pite, a lipiilor, care sunt sănătoase și ușor de copt. Există și va­rianta mai scumpă, a pâinii din maga­zi­nele natu­riste, care poate fi pâine din grâu eco­logic, coaptă cu drojdie eco­logică sau cu maia.