ABECEDARUL MEDICAMENTELOR

Gilda Fildan
- Administrarea corectă a pastilelor, siropurilor și pulberilor pe care le înghițim joacă un rol decisiv în efectul acestora. Pentru că prospectele medicamentelor nu conțin totdeauna asemenea amănunte, ne-am gândit că un mic îndreptar de bună folosire a lor vă va ajuta să obțineți un beneficiu maxim din substanțele active conținute în diverse preparate farmaceutice -

1. O chestiune de formă

- Utilizați corect tabletele, cremele, spray-urile și plasturii -
Modul cum acționează un medicament depinde de forma lui de prezen­tare și de câteva amănunte pe care trebuie neapărat să le cunoașteți.


Când puneți picături, evitați contactul cu ochii
Preparatele care trebuie să acționeze în ochi sau în conductul auditiv se administrează, în general, sub formă de picături.
* Cum se pun picăturile pentru ochi: dați capul pe spate și picurați cantitatea de soluție oftalmică res­pectivă pe mucoasa pleoapei infe­rioare, fără a atinge ochiul cu pipe­ta sau cu flaconul. Altfel, germenii patogeni din ochi ar putea ajunge în medicament. Apoi țineți ochiul închis cam 30 de secunde, timp în care mișcați globul ocular, pentru ca substanța activă să se distribuie egal pe suprafața lui.
* Cum se pun picăturile pentru urechi: înainte de picurare, încăl­ziți sticluța în mână câteva minute, aducând-o la temperatura corpului. Timpanul este foarte sensibil la rece.

Nu sfărâmați tabletele
Comprimatele se înghit totdeauna întregi, cu un pahar de apă. Ele au un înveliș destinat să le prote­jeze conținutul contra acțiunii acidului gastric, ori să încetinească intenționat absorbția principiilor acti­ve. În momentul când zdrobiți pastila cu dinții, acest strat exterior se sparge, iar medicamentul intră în contact direct cu sucurile din stomac, devenind astfel ineficient. Nici drajeurile și nici capsulele nu se desfac, fiindcă inevitabil, o parte din conținut s-ar pierde, ceea ce ar compromite dozarea. Celor ce au de luat "câte o jumătate, de două ori pe zi" li se pre­scriu de obicei tablete prevăzute anume cu un mic șanț, care ușurează operațiunea de tăiere. De ase­menea, puteți întrebuința un instrument special, care se găsește în unele farmacii sau pe internet: o cutiuță de plastic, ce are în interior o lamă ascuțită. La închiderea capacului, tăișul desparte cu precizie tableta în două.

Feriți-vă să încărcați spray-ul cu viruși
Spray-urile cu efect antiinflamator sau cele pen­tru îngrijirea mucoasei nazale ajung cel mai bine la locul unde trebuie să acționeze, dacă priviți spre po­dea în timp ce pulverizați în nări. După aceea, cură­țați cu o batistă de hârtie vârful pulverizatoru­lui, pentru ca virușii care au provocat răceala să nu se fixeze pe el, iar la următoarea întrebuințare, să se întoarcă pe mucoasele dvs. Sfat pentru spray-urile faringiene: pulverizați în direcția omușorului, ținân­du-vă respirația. Unele substanțe din compoziția lui pot fi iritante pentru plămâni.

Nu puneți crema într-un strat prea gros
Medicii constată adesea că pacienții apreciază greșit suprafața porțiunilor de piele afectate și, în consecință, supradozează unguen­tele, cremele sau gelurile. Ca să nu se întâmple așa ceva, este ne­ce­sară o unitate de măsură. Ați auzit de unitatea falangiană (FTU)? Într-un limbaj mai puțin științific, ea poartă denumirea: unitatea "vârf de deget". Despre ce e vor­ba? Tuburile de creme au, în mod obișnuit, o deschidere cu diame­trul de 0,5 cm. Scoateți crema din tub prin presare, mergând în linie dreaptă de la vârful degetului arătător, până la prima articulație. Astfel obțineți o unitate falangia­nă, care cântărește aproximativ 0,5 grame. Pentru o aplicație pe mână, de exemplu, aveți nevoie de o singură unitate, dar vă vor trebui șapte, ca să vă un­geți spatele. Gelurile cu hormoni se întind cel mai bine pe zonele cu mai puțini peri și unde transpirația nu este atât de abundentă (ex. fesele, coapsele, bra­țele). Și nu mereu în aceleași locuri, dacă doriți ca rezultatele să fie optime. Unguentele se aplică pe o piele curată, nu pe una unde a fost deja pus un pro­dus cosmetic, căci astfel eficiența tratamentului va fi cu siguranță prejudiciată.

Siguranța plasturilor
Durerile de tot felul, neplăcerile premenopauzei, sâcâitoarele dureri de spate - numeroase asemenea simptome pot fi combătute cu ajutorul unor plasturi cu substanțe active, care sunt foarte practici, fiindcă trebuie schimbați doar o dată sau de două ori pe săptămână. La 30 de minute după ce i-ați aplicat, puteți chiar să intrați cu ei sub duș, în cadă sau în saună. Important: lipiți de fiecare dată plasturele în alt loc, deoarece contactul permanent cu adezivul poate irita în cele din urmă pie­lea. Și plasați-l într-o zonă a corpului unde îmbrăcămintea este puțin mai largă, pentru ca plasturele să nu se desprindă prin frecarea de haine. Nu tăiați plasturii care conțin substanțele active, în stare lichidă.

Obiceiuri vechi și noi în privința supozitoarelor
Nu este cea mai agreabilă formă de prezentare, trebuie să recunoaștem, în schimb, se numără printre cele mai efi­ciente. Contrar obișnuinței, e mai bine să intro­du­ceți supozitorul nu cu vârful, ci cu capătul plat îna­inte. Astfel poate aluneca mai ușor în intestin, unde se va topi.

2. Momentul potrivit

- Țineți ritmul orelor zilei și al ceasului dvs. interior, pentru ca pilulele să lucreze optim -
Este foarte important dacă un medicament trebuie luat înainte, în timpul sau după masă. Însă cum știm asta?


Orarul ascuns
Indicațiile de timp din prospecte sunt de regulă neclare. Deci, ca să ne lămurim: "O dată pe zi" înseamnă că preparatul respectiv trebuie luat o singură dată, în decursul a 24 de ore, mereu în același moment al zilei. "De două ori pe zi" pre­supune ca între cele două prize să existe o distanță de douăsprezece ore. Dacă se recomandă "De trei ori pe zi", intervalul dintre administrări va fi de opt ore. Indicația "Înainte de masă" ne cere să luăm medicamentul cu o oră înainte de a începe să mâncăm. Prin "După masă" trebuie să înțelegem două ore după ultima îmbucătură. Sau medica­mentul trebuie înghițit "La masă", adică în timp ce mâncăm.

Nu încetați tratamentul prea curând
Aproape toți medicii au probleme cu consec­vența (mai bine zis: inconsecvența) bolnavilor. Căci foarte mulți pacienți se întreabă: "De ce să mai iau medicamentul, când simptomele au dis­părut de mult?" Însă cine renunță, de exemplu, la un antibiotic, mai devreme decât i-a recomandat medicul, riscă să nu-și fi distrus toți germenii pato­geni - și, în acest caz, boala va reveni. Sau, și mai grav, bacteriile de­vin imune la substanța ac­tivă administrată, ast­fel încât, data viitoare, aceasta nu va mai avea niciun efect. Hiperten­sivii care își suspendă tratamentul din proprie inițiativă pot suferi chiar un infarct sau un ac­cident vascular cere­bral. Inconsecvența cos­tă scump.

Medicație pentru noapte
În timpul somnului, organismul nostru rămâne activ. La suferinzii de boli reumatice, modul cum anumiți neurotransmițători sunt eliberați în sânge se modifică pe durata nopții. De aceea, ei au dureri articulare îndeosebi dimineața. Având în vedere acest lucru, este mai util ca preparatele anti­reu­matice să fie ad­mi­nis­trate înainte de cul­care. Aceeași regulă este va­labilă și pentru medi­camentele contra ast­mului, care pot ac­ționa în cursul nopții, asupra bronhiilor sen­sibile, men­ținându-le dilatate.

3. Cocktailuri de substanțe active

- Atenție la combinații! -
Laptele nu este compatibil cu anti­bio­ticele. Nici musli nu se împacă deloc cu anu­mite medicamente. Același lucru se poate spune și despre unele preparate pe bază de plante.


Riscați să "înghițiți" efectele medicamentelor
Un musli la micul dejun este sănătos, mai ales prin conținutul lui de fibre, și micșorează pericolul apariției unui cancer de colon. Dezavantajul: odată ajuns în intestin, el își mărește volumul, absoarbe și blochează substanțele active din analgezice, an­ti­­biotice și antidepresive. Vitamina K din salate și din legumele cu frunze verzi aduce beneficii im­por­tante organismului, dar, totodată, poate slăbi acțiu­nea anticoagulantelor. Cofeina din cafea, ceai sau băuturile de tip Cola, combinată cu antibiotice sau cu medicamentele luate contra astmului, duce une­ori la tahicardie și tulburări de somn, iar lemnul dul­ce asociat cu diureticele provoacă adesea pier­deri de potasiu. Consecința: epuizare rapidă a for­ței mus­culare, somnolență, hipertensiune. Apele mi­ne­rale bogate în potasiu sau calciu se combină, de asemenea, cu anumite substanțe, cărora le anu­lează acțiunea, împiedicându-le să pătrundă în cir­cuitul sangvin.

Dubluri primejdioase
Aspirină contra durerilor de cap, calciu pentru oase, omeprazol împotriva arsurilor la stomac - nu numai persoanele vârstnice suferă de o multi­tudine de afecțiuni. Drept ur­mare, în or­ga­nism vor fi pre­zente concomi­tent nume­roase sub­stanțe active. Este necesar să fiți prudenți în pri­vința compa­tibi­lității lor. As­pirina poate slăbi efec­tele medi­ca­­ției pre­scrise pen­tru hiperten­siune sau dia­bet. Ta­bletele efer­vescente cu fier, zinc, magneziu ori calciu incomo­dează antibio­ticele, pre­­pa­ra­tele des­tinate tiroi­dei și pe cele îm­po­triva osteo­po­ro­zei. Antiaci­dele blochează une­­le medicamente ad­mi­nis­trate pen­tru afecțiunile inimii (ex. digo­xina). Laxativele pot di­minua ac­țiu­nea anticoncep­ționa­lelor, ca și pe cea a diu­reticelor. Deosebit de pro­ble­matică este întâlnirea dintre aspirină și ibu­profen. Persoanele cu risc major de infarct sunt obligate, deseori, să ia zilnic aspirină, pentru a îm­piedica formarea chea­gurilor de sânge. Însă ibu­pro­fenul anihilează acest efect. Așadar, informa­ți-vă neapărat medicul în legătură cu me­dica­men­tele pe care deja le luați.

Toate plantele sunt inofensive?
Mulți pacienți preferă substanțele active pro­venite din natură, în locul unei medicații alopate. Totuși, și în acest caz, există combinații care creea­ză probleme. De pildă, sunătoarea, recoman­dată pentru combaterea stărilor depresive, poate inac­tiva unele antibiotice, contraceptive și medica­men­te contra astmului. Ea influențează negativ și reu­șita tratamentelor pentru afecțiunile cardiace. Pre­para­tele cu extracte de usturoi, ginkgo biloba sau gin­seng întăresc considerabil efectul anticoa­gu­lan­telor, făcând să crească riscul de declanșare a unei he­moragii.

Atenție, vi se fură vitaminele și mineralele!
La inflamațiile din esofag și la ulcerele gastrice, medicii pre­scriu, adesea, inhi­bitori de pom­pă de protoni (IPP). Aceste pre­pa­rate, care opresc secreția aci­dului clor­hidric din stomac, au calitatea de a acționa re­pede, însă pot pro­voca o ca­rență de vitamina B12, care se manifestă prin­­tr-o obo­seală per­manentă, difi­cultăți de concen­trare și rezistență scăzută la in­fecții. E bine să știți că vita­mina B12 se găsește mai ales în ali­mentele de origine animală (ex. carne, brânză sau ouă). Medica­men­tele din clasa celor ce scad nivelul co­lesterolului pot duce la o diminua­re a asimilării vitaminelor A, K și B12. Antibioticele sporesc necesarul de vitamine C și K, precum și de calciu. Iar persoanele care iau analgezice ar trebui să-și controleze valorile fierului, dacă le apar stări de oboseală inexplicabilă.

4. Precauții necesare

- Și medicamentele expiră la o dată anume -
Ambalajul nu este o simplă îmbrăcă­minte. El protejează substanțele active de lumină și șocuri - însă nu pe termen ne­limitat.

Dulăpiorul pentru cazuri de urgență
Nu păstrați medicamentele, plasturii și pansa­mentele în diverse locuri prin casă. Adunați-le pe toa­te într-un dulăpior-farmacie, care să poată fi în­cuiat, pentru a nu lăsa conținutul lui la îndemâna copiilor. De multe ori, cei care își organizează o ase­menea far­macie a casei o plasează pe un perete din baie. Eroa­re! Acolo este prea cald, iar temperatura nepotrivită poate degrada multe dintre substanțele active. Și pan­samentele pot deveni inutilizabile în scurt timp, din cauza aerului umed. Ideal este să le depozitați la o temperatură stabilă de 20oC (de pildă, pe un hol).

Nu le considerați maculatură
Cei ce aruncă ambalajele și prospectele se lipsesc de posibilitatea de a revedea informațiile importante conținute acolo, care le-ar fi necesare în eventua­lita­tea unor intoleranțe sau reacții alergice. La aceasta se adaugă faptul că multe substanțe active trebuie ferite de lumină sau de expunerea la soare, pentru ca structura lor chimică să nu se schimbe, întrucât ele ar deveni astfel nefolositoare. De reținut: pe cutie este înscrisă data expirării. Totuși, un studiu de lungă durată, realizat de cercetătorii americani, a arătat că foarte multe preparate - cu excepția insu­linei, a câ­tor­va antibiotice și a unor medicamente pentru inimă, care au în compoziția lor nitroglicerină - sunt tolerate fără nici un fel de probleme, chiar și după 15 ani. Cu toate acestea, noi nu vă sfătuim să luați un medica­ment expirat. În primul rând, fiindcă nu mai benefi­ciați de garanția producătorului. Și în al doilea rând, pentru că efectele lor pot fi mai slabe și, de aseme­nea, există posibilitatea să se fi format produși de degradare, care sunt dăunători.

Se simt mai bine la rece
Nu toate medicamentele își mențin proprietățile intacte, atunci când sunt depozitate la o temperatură moderată, în farmacia casei. De exemplu, soluțiile injectabile trebuie păstrate la frigider. Ca și pre­para­tele lichide ori semisolide, odată ce au fost des­chise - deci siropurile de tuse, picăturile pentru nas, ochi și urechi, cremele, gelurile și unguentele. No­tați-vă data la care ați deschis preparatul și, dacă pros­pectul nu specifică o altă perioadă de valabili­tate, aruncați-l după patru săptămâni.