În grila postului național de televiziune e acum tot mai puțin loc pentru cultură, deși acolo sunt angajați jurnaliști culturali foarte buni. Oameni nu doar cu înfățișare plăcută, ci și competenți și pasionați, ale căror emisiuni popularizau valori reale ale domeniului, artiști români și străini cu interpretări și creații de vârf. Din 2016, de când prim-planul e ocupat de cei ce vor cu tupeu să-și legifereze fărădelegile, de impostori needucați și divertismente dubioase, rar și la ore târzii îi mai poți întâlni, de obicei cu reluări, pe acești realizatori ale căror nume sunt o marcă de calitate. (Probabil nu li se mai acordă nici fonduri pentru emisiuni noi, deși în viața culturală românească sunt destule evenimente ce ar merita un impact mediatic pe măsura talentului și muncii puse în joc.) Cătălin Ștefănescu, Mirela Nagîț, Marius Constantinescu sunt figuri pe care, dacă le întâlnesc zapând, mă opresc, știind că mă va interesa ce au de spus și ei, și invitații lor de elită. Despre profesioniștii pe care-i apreciezi "de la televizor", ești legitim curios să știi mai multe. În cartea pe care vi-o propun, Marius Constantinescu - al cărui nume s-a legat în principal, din 2005 încoace, de toate edițiile Festivalului Enescu, dar și de alte emisiuni despre muzică, literatură, arte vizuale, film de pe desființatul canal Cultural - ne satisface cu prisosință curiozitatea. "Rosé" e un autoportret mozaicat, alcătuit din texte scurte, publicate inițial pe un site, începând din 2011. Pentru carte, le-a structurat în trei etaje, după tipic oenologic - Note de vîrf, Note de mijloc, Note de bază - oferind degustării propria persoană. S-ar zice că e o dovadă de vanitate (vanitatea e unul dintre păcatele capitale), dacă autocentrarea n-ar fi echilibrată de realizările lui profesionale și mai ales de asumarea tuturor obiecțiilor ce ai putea să i le aduci. Deși nu mi-e ușor să înțeleg de ce crede autorul că cititorul necunoscut ar trebui să fie interesat de preferințele lui în materie de parfumuri, mâncăruri, băuturi, haine și pantofi (cu o abundență de branduri care pentru mulți dintre noi nu au reprezentare), încadrez această plăcere de a scrie despre toate astea în mania pentru selfie ce bântuie mediul online. Manierat, cochet și cu gusturi rafinate, metrosexual preocupat de fashion și style, Marius Constantinescu nu se sfiește să dea sfaturi de expert în eleganță masculină și bune maniere, fără să genereze povești în jurul ideilor sale. Ceea ce dă savoare textelor și le salvează de o anume suficiență e pe de o parte autoironia cu care își recunoaște renumele de snob, pe de alta căldura din "notele de bază". Sunt emoționante în special fragmentele - fără poză și răsfăț - în care scrie despre profesia lui și despre familie. Mai ales acestea din urmă, care ne relevă fără ostentație un fiu, un soț și un tată afectuos. Împreună cu mărturisirile despre copilărie, adolescența rebelă și revelații din călătorii, ele completează autoportretul unui jurnalist pe care am vrea să-l vedem mai des făcând ceea ce știe el mai bine, emisiuni