"Banca de date" a sănătății: Ce ne-ar spune sângele, dacă ar putea

Gilda Fildan
- Sângele aprovizionează organismul cu oxigen și cu toți nutrienții importanți. În același timp, el este o bancă de date în care se găsesc informații amănunțite despre sănătatea noastră. Aflați totul despre acest lichid fascinant -

Tinerețe cu sânge propriu
Odinioară, oamenii își atârnau pe pereți usturoi și cruci, ca să se ferească de ata­cul vampirilor, la­comi să le sugă sângele. Astăzi, vedetele ameri­ca­ne apelează la terapia numită "Vampir", pentru a-și întineri pie­lea cu ajutorul propriului sân­ge, despre care se spune că ar avea un efect anti-aging aproape miraculos. Me­dicul extrage o cantitate mică din venă (între 15 și 30 mililitri) și, după ce o prelu­crează timp de câteva minute într-o cen­trifugă, filtrând plasma bogată în pla­chete sangvine și hormoni de creș­tere, o injectează din nou în pielea pacientului, stimulând ast­fel capacitatea ei de a forma ce­lule noi. Pielea devine mai întin­să, își recapătă elasticitatea, ridurile dis­par, fața arată mai tânără.
Prin culoarea sa, tenul indică starea de sănătate a sângelui. Dacă are o frumoasă nuanță trandafirie, înseamnă că sângele este saturat cu oxigen, iar ten­siunea se men­ține între limitele normale. Dimpo­trivă, când este foarte palid, aceasta semnalează o tensiune arterială scăzută și prea puțin oxigen transportat prin siste­mul circulator. Dacă obrajii se înroșesc prea tare, avem motive să ne îngrijorăm, căci roșeața poate fi interpretată ca semn al tensiu­nii mărite - ceea ce presupune un risc de afecțiuni cardiovasculare și, în caz extrem, chiar de accident vascular cere­bral.
Prin corpul unei femei circulă apro­ximativ cinci litri de sânge, iar prin cel al unui bărbat, până la șase litri. Cu fiecare contracție, inima îl pom­pea­ză puternic în artere. Puse cap la cap, vasele de sânge însumează o lungime incredibilă: 100.000 de kilometri. Seva roșie pătrunde aproape în fie­care colțișor din trupul nostru, de la creier până la degetele mici ale picioarelor. Numai firele de păr, unghiile, corneea și smalțul dinților nu sunt irigate cu sânge. Lichidul vital îndeplinește multi­ple sar­cini în organism. De pildă, este totodată furnizor și gunoier: mai întâi merge să predea celu­lelor nutrienții și oxigenul necesare supraviețuirii lor, iar când se întoarce, ia cu sine produșii rezi­duali ce trebuie eliminați, cum sunt ureea sau dio­xidul de carbon. Pe lângă aceasta, el este și trans­portator de informații indispensabile organismului, fără de care acesta n-ar fi capabil să funcționeze. Mesa­ge­rul fluid se îngrijește, de exemplu, ca hor­monii sexuali din ovare, glanda epifiză sau testi­cule să fie preluați în sistemul circulator, pentru a activa organele. O altă sarcină a sa este reglarea tempera­turii corporale. Plasma sangvină - compo­nenta lichidă a sângelui, care constă în proporție de 90% din apă - poate absorbi și ceda căldură. Tempe­ratura ei, care se ridică la circa 38oC, deci cam cu un grad mai sus decât cea a corpului, este deter­minată și de viteza de curgere a sângelui.

Polițistul organismului
Și în tratarea, ca și în prevenirea bolilor, sân­gele joacă un rol esen­țial. El duce medica­mentele la des­tinație, adică le distribuie în locu­rile unde ele urmează să acționeze. Însă nu tre­buie subestimată nici munca lui de polițist al organis­mului, pe care îl protejează de boli prin intermediul anticorpilor. În vasele noastre de sânge patrulează miliarde de celule imunitare aflate la datorie, în cău­tarea germenilor patogeni, pe care trebuie să-i iden­tifice și să-i dis­trugă.
70% dintre afecțiuni lasă urme în sânge. Tocmai de aceea, dintre toate flui­dele corporale, el este cel mai frecvent supus ana­li­zelor de laborator. Hema­tologii descoperă mereu lucruri noi și uimitoare. Ei descifrează din examinarea hemoleucogramei, nu nu­mai starea de sănătate a diverselor organe, ci și alte taine, pe care corpul nu le arată încă în exte­rior. În prezent se pot pune în evidență autoanti­corpi, care ușurează foarte mult stabilirea unui diag­nostic în bolile reumatice. Există metode noi și în diagnos­ticarea alergiilor, iar laboratoarele pot cerceta în detaliu și materialul genetic. Totuși, seva roșie a vieții poate deveni și o sursă de suferință. De pildă, trom­bocitele: ele au capacitatea extra­ordinară de a în­chide etanș o rană. Pe de altă parte, agregarea lor, acolo unde s-a produs o leziune in­ternă, prezintă pericolul de obturare a arterelor. Pe pereții unor asemenea artere se formează plăci de aterom, con­stituite din depuneri de colesterol, care pot duce la un infarct sau la un accident vascular ce­rebral.

Metoda "vampir"
Din ce în ce mai solicitată de pacienți este tera­pia cu sânge propriu, metoda "Vampir", amintită anterior. Dincolo de procedurile anti-aging, res­pectiv de întinerirea pielii și combaterea cu succes a căderii părului, ea este utilizată actualmente și într-o serie de domenii asociate cu durerea cronică, cum sunt consecințele traumatismelor sau uzura naturală cauzată de vârstă, ca în cazul artrozelor. Principiul ei de bază constă în activarea forțelor de autovindecare ale organismului. Căci trombocitele prezente în plasma sangvină (a căror concentrație este mărită printr-o centrifugare cu durata de câte­va minute) transportă factori de creștere și repa­rare. Aceștia, odată introduși prin injectare la locul leziunii tratate, stimulează celulele stem aflate aici, determinându-le să forme­ze un mare număr de celule tinere, care vor lua locul celor vechi, lezate și distruse. Astfel se acționează nu doar în sensul calmării temporare a durerii, ci se elimină însăși cauza ei, fa­vorizându-se reînnoi­rea țesutu­rilor. Me­dicii care practică te­rapia cu plasmă proprie sunt convinși că ea poate fi de un real ajutor pentru vindecarea rănilor dificile, pentru regene­rarea nervilor, a oaselor și a car­tilajelor din articulațiile afectate de artroză, chiar și a mușchiu­lui cardiac - ca să nu mai vorbim de alergii și reu­matism. Ape­lează la această metodă și nu­meroși sportivi de perfor­manță, accidentați pe teren. Se fac între cinci și două­spre­zece injecții, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, uneori tratamentul fiind completat cu adminis­tra­rea unor tablete. Există totuși și destui medici care privesc critic terapia "Vam­pir", acuzând-o că nu este încă sufi­cient de solid fun­damentată științific. Însă argu­mentul îi lasă indi­fe­renți pe pa­cienții care bene­ficiază de rezulta­tele ei prac­tice. (În România, in­jec­țiile cu sânge propriu au făcut glo­ria "Institu­tului Cantacuzino" din București, făcut pulbere în anii lu­minoși de după '89.)
În schimb, nici cei mai preten­țioși teoreticieni nu pot nega con­tribuția sângelui la lupta cu can­cerul, deoarece ea a fost pe deplin confirmată în laboratoarele cercetă­torilor. Când se dezvoltă o tumoră undeva, în organism, celulele ma­ligne se răspândesc prin fluxul sangvin, și în acest mod pot lua naștere metastaze în alte zone ale corpului, chiar în cele aflate la o distanță considerabilă. Cu ajutorul așa-numiților markeri tumorali, se poate stabili dacă prin sânge circulă cumva celule cance­roase - ceea ce permite diagnosticarea și începerea tratamen­tului într-un stadiu incipient al bolii. Într-un viitor nu tocmai apropiat, va fi posibilă și deter­minarea creșterii sau a malignizării unei tu­mori, pe baza examinării unor mici fragmente de ADN. Dar până când ase­menea metode vor putea fi utilizate curent în prac­tică, va trebui să mai treacă o bună bucată de vre­me.

Un reper salvator: hemoleucograma
Un om care ține la sănătatea lui își va face cu regularitate hemoleucograma, pentru a preveni o eventuală îmbolnăvire. Rezultatele analizelor de laborator îi îndeamnă pe unii să-și schimbe com­plet alimentația și să renunțe la zahăr, gluten și ­alcool. Desigur, nimeni nu este obligat să recurgă la măsuri atât de radicale, însă nu trebuie să ig­norăm faptul că sângele profită enorm de legumele consumate în loc de mezeluri, de un aport îndes­tu­lător de apă și cât mai multă miș­care. Surplus de greutate corporală, patru cești de cafea băute în fiecare dimineață, cu pâine albă și gem, dru­mul până la serviciu făcut cu mașina personală, goana stresantă de la o în­trevedere la alta, pauza de prânz sus­pendată din lipsă de timp, iar seara, o pizza și o bere în fața televizorului, după care urmează pră­vălirea în pat, într-o stare de oboseală extremă - cine trăiește astfel va avea cu siguranță în sânge o lipsă de aminoacizi esențiali, vitamine și mine­rale. Dimpotrivă, un stil de viață sănătos, cu o alimen­tație diversă și echilibrată, cu practicarea consec­ventă a unui sport - de prefe­rință în aer liber - reprezintă calea optimă de îm­bunătățire a calității sângelui.
Mulți își dau seama de valoarea acestui prețios fluid corporal abia în momentul când au nevoie de el pentru a se vindeca. Nu puține medicamente sunt produse de către industria farmaceutică, folo­sind ca materie primă sângele uman. Sângele con-servat poate salva vieți. De câteva decenii, oame­nii de știință se străduiesc să elaboreze o formulă de sânge artificial. O echipă de cercetători de la Uni­versitatea Essex a reușit, acum patru ani, să realizeze un substitut al sângelui, care nu necesită condiții complicate de depozitare și este utilizabil pentru toate grupele sangvine. Astfel de substanțe se întrebuințează deja în unele țări, dar în Uniunea Europeană nu s-a luat deocamdată o decizie în pri­vința autorizării lor. Probabil este doar o ches­tiune de timp până când sângele artificial va face parte din asistența medicală curentă.

Minunatul mecanism al sistemului circulator

Ce se găsește în el?
Sângele nostru conține plasmă în pro­porție de 50%, în vreme ce restul de 50% se compune din celule. La rândul său, lichidul vâscos și gălbui care poar­tă numele de plasmă este alcătuit din apă și pro­teine. Din cea de-a doua ju­mătate fac parte glo­bulele roșii și albe (eri­tro­citele și leucocitele), precum și plachetele sangvine (trom­bo­citele).

Cum circulă prin corp?
Fiecare contracție a inimii pom­pează cu forță sângele în artere. Îndată ce a transportat oxigenul și nutrienții în celule, el pornește înapoi prin vene. Inima bate de circa 70-80 de ori pe minut, iar în acest interval face să curgă prin artere și vene patru până la șase litri de sânge.

Hemoleucograma - o bancă de date personală

Câțiva mililitri de sânge sunt de-ajuns pentru obținerea unei hemoleucograme, care oferă o sumă de informații despre sănătatea sângelui, dar și a organismului nostru, în an­sam­blu: ea indică inflamațiile, carența de vitamine sau riscul unui infarct miocardic. Cu prilejul exa­menelor medica­le periodice sau în situația când este suspectată o anumită afec­țiune, se recoltează sânge și se face o hemo­leucogramă. Laboratorul determină numărul globulelor roșii și albe, al pla­chetelor sang­vine, raportul dintre componentele sângelui și nivelul hemoglobinei. Precizăm că cifrele de mai jos tre­buie înțelese ca simple valori orientative, întrucât cele ideale diferă de la un individ la altul, depin­zând de un cumul de factori specific persoanei testate - de la sex și înălțime, până la gradul de stres și con­dițiile de trai.

Globulele roșii (eritrocitele)
Principala misiune a eritrocitelor este aceea de a transporta oxigenul. În condiții normale, la femei se găsesc între 4,1 și 5,4 milioane de eri­trocite într-un microlitru de sânge, iar la bărbați, 4,5 până la 6,2 milioane la un microlitru. Dacă laboratorul constată un număr ce depășește pragul admis, poa­te fi vorba fie de o vâscozitate prea mare a sân­gelui, fie de un deficit de oxigen. A­cesta din urmă poate sugera o afecțiune a plămâ­nilor sau a inimii.
În situația când există prea puține globule roșii, se justifică diagnosticarea unei anemii - o stare patologică întâlnită la 30% dintre europeni. Cauza poate fi o carență de fier ori, în rare cazuri, o in­fla­mație cronică, o insufi­ciență renală sau prezența unei tumori.

Globulele albe (leucocitele)
Leucocitele detectează pătrunderea în organism a unor germeni străini de el, ca de pildă bacterii, viruși și fungi, pe care ele îi ani­hilează. Valoarea ideală oscilează între 4.000 și 10.000 de leucocite la un microlitru de sânge. Dacă laboratorul descoperă o cantitate mai mare, aceasta se poate explica prin existența unei infecții microbiene sau micotice, o infestare cu paraziți sau o afecțiune metabolică. Nivelurile scăzute semnalează infecții virale, boli autoimune sau o septicemie.

Pigmentul roșu (hemoglobina)
Hemoglobina fixează oxigenul, pentru a-l transporta la celule, aprovizionându-le astfel cu el. Cifrele normale sunt: 12-15 grame pe decilitrul de sânge la femei și 13-17,2 pe decilitru la bărbați. Mai ales la fumători se întâlnesc adesea valori ridicate - și, implicit, o lipsă de oxigen. De ase­me­nea, șederea îndelungată în aerul rarefiat al înăl­țimilor din zonele montane, ca și afecțiunile pul­monare pot face să crească ponderea hemoglo­binei, deoarece organismul se străduiește să com­penseze deficitul de oxigen. Va­lorile prea mici permit medi­cului să suspecteze o anemie (deci un număr insuficient de gobule roșii), un dezechilibru al balanței hidrice sau probleme în ceea ce privește asimilarea fie­rului.

Plachetele sangvine (trombocitele)
Trombocitele reprezintă e­chipa de intervenție urgentă în cazul unei leziuni, căci ele con­struiesc din proteine fibroase un fel de plasture, pe care îl aplică pe rană. Valoarea lor perfectă: 150.000-380.000 la un microlitru de sânge. Când apar în hemoleucogramă niveluri crescute, acestea pot pro­veni de la infecții, abcese ori afecțiuni in­fla­matorii ale intestinelor. Pentru valorile scăzute pot fi responsabile o tromboză, o creștere în volum a splinei, unele infecții cum sunt rujeola sau vari­cela, precum și o carență de vitamina C, B12 sau acid folic.

Un sânge sănătos

Fiecare dintre noi poate contribui în mare mă­su­ră la stimularea procesului de formare a unor celule sangvine sănătoase, pentru a se simți sprinten și cu mintea trează.

Faceți mișcare
Indiferent dacă pre­ferați să alergați o tură prin parc ori să vă plim­bați pe distanțe mai lungi - mișcarea în aer liber este un masaj bine-venit pentru siste­mul circulator. Ea dilată vasele de sânge, astfel încât mușchii și organele vor primi o porție mai consistentă de oxigen. Exercițiul fizic ajută și la normalizarea tensiunii arteriale.

Hrăniți-vă sănătos
Lipsa unor nutrienți se reflectă în hemoleu­co­gramă. Alimentația echilibrată vă asigură menținerea sănătății. Exemple: legu­me­le proaspete, consumate din abundență, furnizează canti­tatea necesară de acid folic. Heringul, păstrăvii, ouăle, brânza și varza murată vă pun la dispoziție vitamina B12. Legu­mi­noa­sele, ca fasolea și lintea, produsele din făină integrală și bu­suiocul, conțin fier. Cei ce nu-și procură suficiente substan­țe hrănitoare din alimente se pot ajuta cu diverse suplimente nu­tri­ționale. Lipsa unor nutrienți poate fi compensată și cu sucuri naturale, care conțin vitamine, oligo­elemente, enzime, aminoacizi și substanțe vegetale secundare.

Renunțați la fumat
Calcificarea vaselor de sânge (ateroscleroza) își face apariția mai devreme la fumători. Colesterolul, alte grăsimi și unele celule sangvine se depun pe pe­reții vaselor sub forma plăcilor de aterom, crescând riscul de afecțiuni cardiovasculare.

Îngrijiți-vă rănile
Dacă, în urma unui traumatism, aveți răni care sângerează, este necesar să le curățați și să le în­gri­jiți, pentru a preveni infectarea lor și a grăbi vin­de­carea.