Poftiți la volei, doamnelor!

Cititor Formula AS
Lecția de fericire

"Unii ne-ar crede ramolite
(îmbătrânite, obosite, învechite)/
Dar noi suntem de sport călite (...)/
Cu sprinteneală, cu elan și cu știință,/
Cu dragoste de joc și cu voință,/
În fiecare miercuri ne-ntâlnim/
Ca să jucăm și împreună iar să fim"

(Imnul voleibalistelor - Nina Albu)


Răbojul bucuriei

Un grup de 15 doamne în toamna vieții sărbă­toresc în aceste zile 50 de ani de la crearea echipei lor de volei, în jurul căreia au legat și dezvoltat o foarte strânsă și frumoasă prietenie, reușind, prin dorința de a-și menține în formă și trupul, dar și spiritul, să-și transforme echipa în­tr-un veritabil club sportiv și cultural.
Orașul nostru, Târgu Mureș, este, cred, sin­gu­rul din țară care se poate mândri cu o echipă atât de ine­dită, cu jucătoare având vârste între 50 și 81 de ani. Creată în anul 1967, echi­pa le-a avut drept membre fon­da­toare pe doam­nele Gabi Pașcanu, An­gela Ne­meth, Eva Mârze, Sofi Mo­­rariu, Rodica Mârze, Li­via Isailă, Co­ca Țintaru, Luci Hudea, Roze Făgă­raș, Eleonora Mihai, Ilu Nemeth, Victorița Băilă, Valeria Țîru, Nana Pantea, Maria Sân­geor­zan. După 7-8 ani, li s-au ală­turat: Sanda Ilieș, An­gela Bă­țagă, Marcela Ilieș, Erzsike Csergo, care s-au retras după scurt timp, Delia Bândea și Doina Conț.
La început, echipa era mixtă: doam­nele enumerate mai sus și soții unora dintre ele, toți lucrând la Com­binatul "Azomu­reș". Apoi, bărbații au renunțat la acest sport și echipa de volei a devenit exclusiv feminină, iar unele dintre fondatoare joacă și astăzi: Eva, Sofi, Livia. Câteva nu mai pot juca, din mo­tive de să­nătate, dar continuă să vină săptămânal să le în­tâlnească pe fostele lor coechipiere: Roze, Vic­torița, Nana, Delia.
Pe parcurs, echipa și-a mai schimbat com­ponența, unele au plecat, 7 dintre ele s-au stins din viață, Dumnezeu să le odihnească în pace! (Luci, Eleonora, Ilu, Doina Conț, Maria, Angela, Coca), altele au venit, dar nu au rămas mult timp, în schimb, un număr destul de mare de noi ju­cătoare au întărit echipa și sunt la fel de pasionate ca și predecesoarele lor: Nina Albu, Doinița Bog­dan, Tița Brădeanu, Doina Frenț, Olimpia Mă­nișor, Geta Banici, Nuți Tămășoiu, Kati Bende, Adriela Turcu, Luci Stoica, Mioara Duca, Ileana Heri­șeanu și Lucreția Bogdan. (Îngăduiți-mi să le spun numele, în chip de recunoștință.)
Și dacă această echipă nu se remarcă și prin singularitate, dacă cumva mai sunt astfel de echi­pe veterane în țară, noi le spunem: Poftiți la volei! Doamnele noas­tre vă invită cu drag la ceea ce ar fi cea mai originală și interesantă partidă de volei a anu­lui!
"Vă invităm la o partidă uși deschise,/ Să urmăriți un meci de vise,/ Să ne-ncurajați, Să ne-admirați,/ La radio și-n ziare să ne dați,/ Că nu mai sunt niciunde-așa femei,/ Ce luptă pe teren ca niș­te zmei".

O echipă de feline

Dar să auzim po­vestea țesută în jurul vo­leiului de fru­moa­sele doamne sportive:
Plimbându-și băie­țelul în cărucior, în parcul de lângă liceul Unirea, pentru a zări căprioare - pe atunci, prin anii 66-67, pe-acolo zburdau că­pri­oare! - Sofia Morariu, fostă gimnastă de perfor­manță, "balerina" echipei, se întâlnește cu doamna profesoară de sport a școlii. Familia și munca au făcut-o pe Sofi să renunțe de ani buni la orice fel de sport, dar în sufletul ei, nostalgia și dorul de joc și de joacă erau vii. Întâlnirea a fost cu noroc. Doam­na Il­diko, căreia îi poar­tă o vie recunoștință, i-a în­curajat pe cei dor­nici de a face miș­ca­re, o­fe­rindu-le drep­tul de a folosi sala de sport a liceului pen­tru câ­te­va ore. Au început să joa­ce volei acolo dar, de-a lungul anilor, echipa a mai jucat și în alte săli, a Liceului de Chimie, a Lice­u­lui Economic, iar as­tăzi le puteți vedea pe spor­­tivele se­nioa­re, alături de altele mai tinere, în fiecare miercuri, la ora 15.00, în sala de sport a Co­legiului Agri­col "Traian Să­vu­lescu".
"Așa cum soții noștri merg la fotbal, de ce să nu mergem și noi la volei?", spu­neau ele. "De ce să nu avem și noi o zi numai a noastră în care să ne bucurăm împreună de viață?".
Și așa, de peste 50 de ani, fără întrerupere, ziua de miercuri e ziua în care tinerele de atunci, senioarele de azi, și toate cele care le urmează exemplul, joacă volei.
Chiar dacă fiecare zi are programul ei, chiar dacă au necazuri și tristeți, chiar dacă au felurite probleme, de 50 de ani, pentru aceste doamne săptămâna se învârte în jurul zilei de miercuri: "Inima acestei zile/ e-o echipă de feline/care miercuri se-ntâlnesc/ pe bărbați îi părăsesc/ se-antrenează cu folos/mingea-n sus și mingea-n jos/ tinere mereu să fie/ vârsta să nu li se știe".
Și pe bună dreptate, văzându-le pe teren, cum luptă pe viață și pe moarte pentru scor, vârsta nu li se știe și nu li se ghicește, după cum bine spune Nina Albu, poeta grupului.

Petrecere "între fete"

Dar povestea nu se termină aici, după partida de volei, începe șezătoarea artistică: merg la restaurant, mănâncă și beau un păhărel, stau la povești și scriu rețete, se sfătuiesc ca între fete, cântă și dansează, recită și devin actrițe în mici scenete compuse de ele, râd și se distrează. Or­ganizează petreceri cu tematică, carnavaluri, iar de trei ani, și-au făcut costume de majorete și pom­poane! Aici grupul e mai numeros, vin si cele ce nu mai pot juca, fiindcă sănătatea nu le per­mite, vin și prietene mai puțin sportive, dar dornice de a face parte din acest grup minunat. Vara și iarna mergeau în cantonament, pe valea Sălardului, la cabană, la Nana și Livia, unde di­mi­neața se antrenau, iar seara dansau, la Toaca, la cabana Ninei sau, mai nou, se adună, uneori, la reședința de vară a Doinei Frenț.
Fiecare dintre ele are un rol, are ceva de îm­păr­tășit, atât în domeniul sportiv, cât și în cel cul­tural și spiritual. Fiecare este importantă și "fe­tele" au grijă una de alta, se susțin, se ajută la ne­­vo­ie, se cheamă una pe alta când simt că vre­u­na din­tre ele se gândește să renunțe la joc. Echi­pa are și două susținătoare morale, pe post de chibiți, care le însoțesc în fiecare miercuri, Emilia și Xe­nia.
Vesele și copilăroase, în ciuda vârstei lor, "the old ladies" și-au păstrat dinamismul, tine­re­țea, exu­beranța, și chiar și o anume putere de se­duc­ție! Iar jucătoarele mai tinere, care sunt mai sprin­tene și mai tehnice, au grijă de "vete­ra­ne", le încurajează și le laudă când sunt perfor­mante. Ele sunt cele care vor duce mai departe "gloria" echi­pei "50 PLUS"!
Așadar, luați exemplu și "Poftiți la volei, Doam­nelor!", pentru o doză de sănătate și fru­mu­sețe, pentru o tinerețe fără bătrânețe!

BIANCA BOGDAN


(Vă mulțumim pentru textul dvs. molipsitor de energie și voie bună. Ne-am fi bucurat și mai mult dacă era însoțit de-un telefon sau de-o adresă poș­tală. Zeci de scrisori ale cititorilor noștri ar fi ple­cat către dvs. în zbor. Nici acum nu e prea târziu.)
"Formula AS"