Afecțiunile gurii

Gingivita

Deși nu ne place ideea, în gura noastră există un mare număr de bacterii, care se înmulțesc pe supra­fața dinților și în spațiile interdentare. Cu timpul, ele pot provoca înroșiri, inflamații și chiar sângerări ale gingiei, mai ales la persoa­nele care neglijează periajul dentar ori nu-l execută corect, nu întrebuin­țează ața dentară și nu se prezintă regulat la dentist. Inflamațiile gingi­vale netratate pot da naștere unor probleme grave, cum sunt pa­rodontoza sau pierde­rea din­ților.
De unde vin bacteriile din cavitatea bucală? Ele se află din­totdeauna și în per­manență acolo. În mod nor­­mal, pot fi ținute în șah printr-o curățare atentă a dinților cu ajutorul periuței și aței dentare. Însă, atunci când dantura nu este în­grijită destul de conștiincios și con­sec­vent, zaharurile și amidonul din ali­mente, mediul preferat al bacteriilor, for­mează pe suprafața dinților o pe­liculă ade­rentă: pla­ca bacteriană. În decurs de ma­ximum două zile, aceasta se întărește, transfor­mându-se în tartru. Bac­teriile se fixează definitiv acolo și irită gingia.
În perioada gravidității, femeile au un risc sporit de gingivită, deoarece modificările hormonale fac ca organismul lor să devină mai sensibil la efectele negative ale plăcii bacteriene.
O altă cauză posibilă a gingivitei este alimen­tația greșită. Dacă mâncăm multe dulciuri și nu ne asigurăm nutrienții indispensabili în cantitate sufi­cientă, creăm condiții favorabile pentru formarea plăcii bacteriene, periclitând astfel sănătatea dan­turii și a gingiei. Însă, dacă alimentația ne-a adus în această situație neplăcută, tot ea ne poate ajuta s-o schimbăm.

Alimente cu valoare terapeutică

* Merișoarele
Este îndeobște cunoscut faptul că sucul de merișoare poate preveni infecțiile căilor urinare. Dar un studiu publicat în Journal of the American Dental Association ne informează că el împiedică și proliferarea bacteriilor din placa dentară și chiar le poate împuțina - iar, odată cu înlăturarea bac­teriilor, scade și riscul de apariție a gingivitei. Cumpărați de preferință suc neîndulcit sau mâncați merișoarele în starea lor naturală.

* Iaurtul, laptele și brânza
Medicii ne recomandă un aport de calciu de 1 gram pe zi. Dacă doriți să majorați conținutul de calciu din hrana dvs., posibilitatea cea mai la îndemână ar fi să introduceți în meniul zilnic diverse produse lactate. Un pahar de 230 grame cu iaurt natur degresat vă oferă aproape jumătate din doza de calciu nece­sară - și anume, 452 miligrame. O bucată de par­mezan de numai 30 grame vă furnizează deja între 350 și 400 miligrame de calciu. Peste 300 miligra­me veți obține și din alte brânzeturi, ca mozzarella, ricotta sau cheddar, în porții de 30-60 grame.
Și laptele dulce reprezintă o sursă bogată. Indi­ferent dacă e vorba de lapte integral sau degresat, un sfert de litru vă va pune la dispoziție 250 până la 300 miligrame de calciu.

* Ardeii grași roșii și verzi, varza de Bruxelles și broccoli
Numeroase legume vă pot aprovi­ziona cu o porție consistentă de vita­mina C. Alegerea cea mai bună o constituie ardeii grași roșii și verzi, căci într-un ardei roșu de mărime mijlocie se găsesc 152 miligrame din această vitamină prețioasă. Dintr-un ardei verde de aceeași mărime veți obține 95 de mi­ligrame. O cană de broccoli vă aduce 81 de miligrame, iar una de varză de Bruxelles - 75 miligrame.

* Sardinele și somonul
Când vreți să vă întăriți oasele, luați calciu. Dinții nu sunt oase, printre altele fiindcă nu au măduvă, totuși cantitatea de calciu ingerată zilnic constituie un indicator al sănătății danturii. Astfel, un studiu dat publicității în Jour­nal of Periodontology arăta că persoanele cu un aport mai redus de calciu prezintă un risc mai mare de parodontoză: la femeile cu o alimentație mai săracă în calciu (2-499 miligrame pe zi), riscul era cu 54% mai ridicat. În condițiile unei aprovizionări mo­derate (aceasta însemnând 500-799 miligrame), riscul creștea doar cu 27%.
Vă puteți procura calciul și din mare, respectiv din pește. 80 gra­me de sardine în ulei conțin 325 miligrame, iar o porție egală de somon conservat (preferabil, la cutie) vă furnizează 181 miligra­me. Este însă important să rețineți că lucrurile se schimbă, atunci când e vorba de somonul proas­păt, unde ponderea calciului nu depășește 10 miligrame la 80 gra­me de pește. De unde provine această diferență dintre somonul conservat și cel proaspăt? În general, la conservare nu se înlătură oasele, care sunt bogate în calciu. Ele se înmoaie în timpul procesării și pot fi mâncate împreună cu carnea.

* Soia și tofu
Nu toată lumea tolerează lactatele dar, datorită diversității ofertei de produse alimentare, aceasta nici nu este o necesitate absolută. Se găsesc destule băuturi pe bază de soia îmbogățite cu calciu, care conțin în jur de 300 miligrame la un sfert de litru. Și jumătate de cană de tofu preparat cu sulfat de calciu vă aduce un câștig de aproximativ 850 mili­grame și chiar cel preparat cu clorură de magneziu vă oferă 354 miligrame de calciu la o porție de 100 de grame.

* Citricele și alte fructe
Carența de vitamina C provoacă uneori infla­mații ori sângerări ale gingiei, însă doza zilnică recomandată de medici, de numai 60 miligrame, nu este deloc greu de atins, dacă veți consuma fructe. Orientându-se după valorile efective ale alimen­telor care se pot procura din comerț, nutriționiștii propun ca variante: portocalele (84 miligrame), căpșunile (84 miligrame la o cană), kiwi (70 mili­grame), grepfruitul (45 miligrame la o jumătate de fruct) și pepenele galben (25 miligrame la o felie egală cu o optime). Surprinzătoare sunt coacăzele negre, cu 180 miligrame de vitamina C la 100 gra­me, iar un singur fruct de guava vă aprovizionează cu nu mai puțin de 125 miligrame.
Pentru a obține rezultate optime, nu presărați zahăr peste căpșuni și, ca regulă generală, nu în­cercați să îmbunătățiți în vreun fel oarecare gustul fructelor, deoarece astfel veți rata scopul propriu-zis al consumului de fructe. Iar lucrul cel mai im­portant de care trebuie să țineți seama este: după ce ați mâncat, să nu vă rămână pe dinți depozite de zahăr și amidon. În acest mod puteți reduce riscul de gingivită.

Durerile de dinți

Indienii Embera, descendenții populației indi­gene Choco, mult mai numeroasă odinioară, trăitoa­re în pădurile tropicale din Panama și Columbia, obișnuiesc și în zilele noastre să-și domolească durerile de dinți cu ajutorul plantei de piper, o liană înrudită cu piperul negru. Ei îi smulg rădăcina din pământ și o mestecă. Efectul anestezic se observă încă de la prima mușcătură. Așadar, locuitorii din sălbăticie au în farmacia lor naturală remedii foarte eficace împotriva durerilor de dinți.
Desigur, atunci când îți croiești drum prin jungla de la tropice, plantele și rădăcinile lor sunt leacuri salvatoare, care te ajută să reziști până în momentul când vei reveni în cealaltă junglă - aceea de asfalt, a orașului. Acolo este însă mai înțelept să cauți un cabinet stomatologic, deoarece durerile persistente pot indica probleme serioase, de pildă, o infecție acu­tă. De aceea, remediile prezentate de noi în con­tinuare trebuie înțelese mai curând ca niște soluții provizorii, care nicidecum nu pot ține locul unui diagnostic și unui tratament profesionist.

Alimente cu valoare terapeutică

Când vă chinuie durerea, consolați-vă măcar cu gândul că mulți alții se află exact în aceeași situație. Se estimează că 98% din totalul populației au sufe­rit de dureri de dinți cândva, în decursul vieții. Sperăm ca recomandările de mai jos să vă aducă alinare.

*** Cuișoarele
Numeroși stomatologi utilizează în prezent ca anestezic eugenolul, unul dintre principiile active de bază ale cuișoarelor. Cu 70 de ani în urmă, buni­cile noastre foloseau uleiul de cuișoare pentru a potoli durerile de dinți. Dar nu numai ele. Iată că și spe­cialiști cu autoritate în lumea științifică le-au preluat între timp metoda: dr. Varro Tyler, un fost profesor de farmacologie din SUA, menționa uleiul de cui­șoare ca remediul numărul unu în tratarea durerilor de dinți, spunând că dintre cele douăspre­zece sub­stanțe, incluse de obicei în formula prepa­ratelor des­tinate combaterii acestui tip de dureri, uleiul de cuișoare este singurul care constituie "o variantă eficientă de calmare temporară a durerilor dentare pulsatorii". Cuișoarele conțin de circa două­zeci de ori mai mult eugenol decât celelalte surse din care el ar putea fi procurat. Aplicați uleiul (cum­părat din magazinele naturiste) direct pe dintele care vă face probleme. Sau procedați ca în junglă: lipiți de dinte o cuișoară întreagă, cu vârful îndreptat în jos.

** Ardeii iuți
Data viitoare când veți avea dureri de dinți, puteți experimenta prudent cu o teacă de ardei iute, până vă liniștiți. Dacă o utilizați pentru o aplicație externă, componenta iute din ea, capsaicina, vă va pro­voca la început usturimi, dar în același timp va descompune așa-numita substanță P, prezentă în zona respectivă cu rolul de transmițător al senzației de durere.
La Sandoz Institute for Medical Research din Londra, cercetătorii experimentează modalitățile de a lua capsaicinei gustul iute, lăsându-i numai pro­prie­tatea de a calma durerea. Studiile realizate la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia (unde se cercetează dacă păsările pot fi alungate cu ajutorul capsaicinei și al altor substanțe iuți) au pus în evidență următorul fapt: când o hârtie de filtru ume­zită cu capsaicină este pusă pentru câteva secunde pe vârful limbii, iar procedura se repetă mereu pe durata unui sfert de oră, ea provoacă o senzație puternică de usturime. În schimb, ulterior, pentru un interval de 2-3 ore, persoana testată devine insensibilă la iute.
Ingerarea sau aplicarea externă a unor teci de ardei iute poate ameliora durerea de dinți pe diverse căi, de exemplu restrângând acțiunea substanței P și totodată stimulând producția de endorfine, anal­gezicele naturale pe care organismul și le creează singur. Ardeii iuți conțin și salicilați, substanțe cu efect analgezic, înrudite cu aspirina. Pentru tratarea durerilor de dinți, amestecați piper Cayenne (o pul­bere obținută prin uscarea și măci­narea ardeilor iuți) cu apă caldă, insistând până când amestecul de­vine o pastă. Luați puțin din ea cu o bucățică de vată și tamponați-vă dintele dureros.

** Smochinele
Ficina care se găsește în smo­chi­ne este o enzimă ce combate iritația și durerea, dar în același timp dis­truge nervul dintelui și/sau desmo­dentul (țesutul de suținere, care fi­xea­ză dintele în alveolă). Prin ur­ma­re, nu trebuie să ne surprindă fap­tul că în diferite regiuni ale glo­bului se utilizează, pentru rezolva­rea problemelor danturii, vegetale din familia smochinului. De pildă, localnicii din Madagascar introduc în cavitatea dintelui o pulbere din rădăcină de Pysena sessiflora, care va rămâne acolo trei zile. Abia după aceea înfășoară dintele în coajă de smochin. Două zile mai târziu, nervul și desmodentul dintelui sunt distruse, așa încât vindecătorul îl poate extrage cu mâna, aproape fără durere și evitând, practic, sângerarea.
Și în hipermarket-urile noastre se găsesc smo­chi­ne proaspete, totuși este posibil ca ele să nu fie la fel de eficiente ca acelea din Madagascar. Tăind un fruct, veți observa că se scurge din el un suc alb, lăptos. Acesta conține ficină.

** Ghimbirul
Compresele cu ghimbir ameliorează durerile de dinți, deoarece iuțeala lui suprapune un stimul nou peste senzația de du­rere, abătând atenția de la ea. La aceste comprese s-ar putea adăuga ardei iuți (eventual și hrean, și wasabi), pentru a ac­ționa împreună, a­min­tind de cataplas­mele cu muștar de altădată. Încercați aceste plante iuți, în­trebuințându-le cu pru­dență, fie câte una, fie în diverse combinații. De ase­menea, puteți pre­pa­ra o pastă din pul­bere de ghimbir și pi­per Cayenne cu 2-3 picături de apă. Apoi înmuiați un mic tampon de vată în pasta iute și întindeți-o pe dintele care vă doare.

** Oregano
La fel ca menta, cu care se înrudește, oregano conține două duzini de substanțe vegetale secundare cu efect analgezic. Proprietățile lui benefice au fost valorificate din plin de medicina populară. Cândva, britanicii tamponau dinții cariați cu ulei esențial de oregano, pentru a alina durerea. Ați putea încerca să mestecați și frunzele plantei, nu este exclus să vă ajute.

* Tarhonul
Michael Castleman, autorul unui bestseller inti­tu­lat The Healing Herbs, ne sfătuiește să mestecăm frunze proaspete de tarhon pentru ameliorarea du­rerilor de dinți. Totodată însă, ne previne că estra­golul, principala substanță activă din tarhon, este suspectat că ar favoriza dezvoltarea unui cancer la ficat. Estragolul se găsește și în alte plante și miro­denii, ca busuiocul, feniculul, anasonul și anasonul stelat.

* Menta
Pe lângă faptul că are un gust plăcut și învio­rător, menta calmează și durerile de dinți. Prepara­ți-vă un ceai de mentă dintr-o linguriță de frunze uscate și o cană de apă clocotită, lăsându-l să infu­zeze 20 de minute. După ce s-a răcit, folosiți-l ca pe o apă de gură, repetând tratamentul ori de câte ori simțiți nevoia. Când vă aflați la o anumită de­părtare de casă, în mijlocul naturii, utilizați fără ezitare frunzele zdrobite de mentă sălbatică, fiindcă atât soiurile din flora spontană, cât și cele de cultură, conțin numeroase substanțe cu proprietăți analgezice.

* Rubarba
În China, rădăcina de rubarbă se întrebuințează ca leac împotriva durerilor de dinți, întrucât conține șase substanțe analgezice. Ea este mai întâi prăjită, iar apoi păstrată în alcool. În această tinctură se înmoaie un tampon de vată, cu care se badijonează dintele dureros timp de cinci minute. Dacă n-aveți la dispoziție remediile prezentate anterior, încercați cu rubarbă. În orice caz, ea n-ar trebui să fie prima dvs. opțiune.

* Semințele de susan
În semințele de susan există șapte compuși capa­bili să amelioreze durerile. Puneți 1 parte de semințe în 3 părți de apă și fierbe­ți-le, până când lichidul scade la jumătate. Lăsați de­coctul să se răcească și a­plicați-l pe dintele dureros. Va avea un efect și mai bun dacă îi adăugați mentă și puțin piper Cayenne.

Alimente de consumat cu prudență

Alimentele care conțin zahăr vă cariază dinții dar, în afară de acest incon­ve­nient, pot provoca neplăceri încă și mai mari. Zahărul hrănește bacteriile din cavitatea bucală, oferindu-le un mediu propice pentru a se înmulți. Cu timpul, microorganismele distrug suprafața dinților. Auzim uneori spunându-se că sucurile de fructe sunt o alter­nativă mai bună la băuturile răcoritoare, însă în reali­tate ele nu fac decât să înrăutățească și mai mult si­tuația. Un studiu elvețian a dovedit că sucurile de mere și de grepfruit atacă smalțul dentar mai puter­nic decât Cola.

Din cămara cu ierburi de leac

Pe lângă remediile prezentate până aici, puteți încerca și următoarele plante:
* Salcia albă (Salix alba) - Dacă aveți carii și dureri, mestecați puțină scoarță de salcie până se înmoaie bine în gură și apoi introduceți-o în cavi­tă­țile dentare, pentru a calma temporar durerea. Plopii și sălciile conțin salicilați, care au o acțiune similară cu aceea a aspirinei.
* Zanthoxylum clava-herculis - Din scoar­ța sau fructele acestui arbust cu înălțimea mai mică de un metru se pregătște un ceai care poate servi ca leac contra durerilor de dinți, ca și a afecțiunilor reu­matice. În lucrarea lor Herbal Medicine - Past and Present, autorii John Crellin și Jane Philpott fac re­ferire la studii din secolul XIX, din care reiese că tinc­turile preparate din arbustul respectiv erau utili­zate în tratamentul unor suferințe asemănătoare.