Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Melanie Ben­ja­min, "Lebedele de pe Fifth Avenue", traducere și note de Florica Sincu, Edi­tura Humanitas (tel. 021/311.23.30), colecția "Raftul Denisei", 354 p.

Truman Capote (1924-1984) e prezent în se­colul 21 nu doar fiindcă cel puțin trei dintre cărțile lui au fost din anii 1950-60 și până azi fenomene editoriale în lume: Alte glasuri, alte încăperi (1948), Mic dejun la Tiffany (1958) și Cu sânge rece (1966). Cel de al doilea volum a fost ecra­nizat de Blake Edwards sub titlul Sendviciuri cu di­amante în 1961 și a făcut-o celebră pe Audrey Hepburn (deși Capote ar fi vrut-o în rolul Holly pe Marilyn Mon­roe, cea care îi și inspirase personajul). Iar cel de al treilea a inițiat un gen - romanul non-ficțional sau romanul re­portaj - care a făcut și face o lungă ca­rieră. Cu sânge rece a devenit și el film în 1967, în regia lui Richard Brooks. Ajutate și de filme, cărțile i-au adus și ele celebritate iar omul Truman Capote, devenit datorită presei și televiziunii o legendă americană, ocultează opera. Continuă să apară biografii din care se inspiră scenariști pentru filme de Oscar ("Capote" de Bennet Miller, cu Sey­mour Hoff­man, sau "Infamous" de Douglas McGarth), amin­tiri ale celor care l-au cunoscut, se descoperă scrieri inedite. Și cum moda ro­ma­nelor axate pe artiști cu existență reală și-a dovedit potențialul comercial, era de așteptat ca personajul Truman Capote să aibă și el parte de tratament romanesc, cu atât mai mult cu cât există enorm material documentar, de la biografii complete, articole, interviuri și fotografii, la emisiuni de televiziune. Melanie Benjamin le-a folosit pentru cartea pe care vi-o propun azi, recomandată pe co­pertă ca bestseller. Nu mă mir, fiindcă turnúrile de me­lo­dramă, explicațiile psihanalitice banali­za­te, repro­du­cerea de bârfe scandaloase, descrierea cu lux de amănunte a caselor, hainelor, petre­ce­rilor unor VIP-uri sunt ingrediente pe gustul pu­blicului larg, în special feminin. Omulețul efemi­nat, came­leo­nic, infantil emoțional dar strălucitor, răutăcios și excentric provenea din afara centrului de bogăție și putere. A ajuns acolo datorită unor fe­mei din jet-set-ul american care-l apreciau pen­tru limba lui ascuțită și-l găseau amuzant iar faptul că era gay îl ferea de gelozia soților bogați. Epi­ca romanului are în centru scandalul pu­bli­cării în 1975, în revista "Esquire", a unui ca­pitol din volumul cu cheie "Rugi împlinite" (ră­mas neterminat). Truman povestea acolo se­cre­te sordide despre prietenii lui din înalta so­cietate, spăla în public rufele mur­dare ale cuplurilor pe care le frec­venta, lu­cruri degradante, aflate din confe­siu­nile femeilor ce îl pri­mi­se­ră și pro­movaseră în cercul lor ex­clu­­si­vist, "lebedele" lui co­lec­țio­nare de soți bogați. Melanie Ben­ja­min de­scrie cu delicatețe relația de iubire platonică, prietenia strânsă dintre Capote și nefericita Babe Paley, trădată din dorința lui de a de­­monstra că e un scriitor și nu doar bufonul femeilor de lume. Dacă mi-a displăcut ceva în felul cum au­toa­rea își anvelopează ro­ma­nesc docu­mentarea, e superfi­cialitatea cu care trece în plan secund seriozitatea și calitățile de scri­itor ale lui Truman, pentru a apăsa feminist pe ideea că el își înțelegea priete­nele ca oameni și nu ca obiecte de plăcere sau de vitrină, cum se în­tâm­pla în lumea lor, unde, sub aparențe cuviin­cioa­se, toți înșelau și mințeau. "Lebedele" se simt trădate, defăimate și îl exclud din mediul lor. Din acel moment începe declinul alcoolic al lui Capote și neputința de a mai scrie. Roman plăcut pentru amatorii de glamour și bârfe despre celebrități, "Lebe­dele de pe Fifth Avenue" este - cum altfel? - în curs de ecranizare.