Puterea rugăciunii

Cititor Formula AS
"Ce-i cu neputință omului îi cu putință la Dumnezeu"

În anul 2015, în urma unor investigații medicale, am primit un diagnostic care a căzut ca un trăsnet pe capul meu: miastenia gravis! Este o boală autoimună, care nu se știe de ce anume este determinată și care nu are vindecare. La mine nu era o formă generali­za­tă, ci una care-mi afecta doar vălul palatin, farin­gele și laringele. M-am trezit cu următoarele simpto­me:
* Nu puteam vorbi clar, ci gângav și împleticit, fiindcă mușchii limbii îmi erau aproape paralizați și nu răspundeam la comenzi motorii.
* Aveam mari dificultăți la înghițire, fiindcă con­tracțiile de propulsie ale bolului alimentar lipseau.
Am intrat într-o panică de nedescris, mai ales că toată viața am fost sănătoasă, și în cariera mea de das­căl, am vorbit mult și continuu. Tratamentul me­dica­mentos primit era de 4 tablete de Mestinon pe zi și o tabletă de Medrol pe zi; o tabletă de Mestinon mă sus­ținea să vorbesc și să înghit normal doar 4 ore. Do­rind să aflu mai multe despre boală, am des­coperit Asociația "Miastenia Gravis" și am înțe­les că în țară (și nu numai!) există mulți miastenici cu forme mult mai chinuitoare decât le aveam eu. Ca să-mi dea cu­raj, o doamnă cu același diagnostic mi-a scris pe e-mail că "Trebuie să-mi accept boala, să mă împrie­tenesc cu ea, s-o înțeleg și să trăiesc în armonie cu ea". Așa a procedat și dânsa și, de peste 20 de ani, trăieș­te cu miastenia gravis. Sfaturile ei, pro­babil bune, mi s-au părut absolut imposibil de aplicat. Îmi uram boala din toată ființa mea, o respingeam, o negam, și nici vorbă să mi-o fac prietenă sau s-o ac­cept.
La început am plâns foarte mult și zilnic. Apoi i-am răspuns d-nei de pe e-mail, că eu mă voi vin­deca rugându-mă mult și că ce-i cu neputință omului îi cu putință la Dumnezeu!
Credeam în acest adevăr biblic cu toată puterea mea, chiar dacă simțeam că eu nu aș merita un așa privilegiu.
În perioadele ce au urmat, îmi luam cu conștiin­ciozitate tratamentul prescris, dar am început să mă rog fie din cărți de rugăciuni, fie cu cuvintele mele, așa cum simțeam. Erau zile când mă rugam plân­gând, uneori cu disperare, alteori cu resemnare. Am citit multe acatiste și paraclise ale Maicii Domnului și ale Mântuitorului. Uneori imploram vindecarea, dar de cele mai multe ori ceream putere ca să-mi duc crucea. M-am rugat mult și la Sf. Nectarie, pe care l-am simțit mereu aproape de mine. Mă rugam ori de câte ori îmi aduceam aminte și aveam timp, indiferent în ce moment al zilei mă aflam. În toată această vreme mi-a fost alături și soțul meu, cu rugăciuni și posturi, cu participarea la multe slujbe de Sf. Maslu. S-a rugat mult pentru mine și un părinte sporit duhovnicește de la o mânăstire din Moldova, căruia îi voi purta o veșnică recunoștință.
În primăvara lui 2017, soțul meu mi-a spus într-o zi să nu mai iau Mestinon, că m-am vindecat. Evi­dent că nu l-am crezut, mi se părea aproape impo­sibil. Totuși, cu o brumă de speranță, am început să reduc doza de medicamente, până la una pe zi. Sim­țeam că mi-e bine, dar la acea unică tabletă parcă nu puteam să renunț. Gândul că din nou mă voi împle­tici vor­bind, că din nou nu voi putea înghiți, mă îngrozea, îmi paraliza orice inițiativă. Și totuși, la începutul lunii februarie a acestui an, am zis "Doamne ajută" și am întrerupt definitiv tratamentul. Au trecut patru luni și totul este bine; coșmarul început în 2015 a luat sfârșit. Miastenia gravis a intrat în remisie totală și s-a dus la fel de inexplicabil, din punct de vedere me­dical, cum a și venit. Crezul meu că ce-i cu neputință omului îi cu putință la Dumnezeu s-a adeverit! Este o realitate! Dumnezeu s-a milostivit de mine, pentru rugăciunile mele și ale celorlalți care s-au rugat pen­tru mine, și mi-a luat boala.
Am primit marele ajutor nu pentru meritele mele, nu pentru smerenia ce-mi lipsește, nu pentru puținele fapte bune pe care le fac, ci pentru că Dumnezeu a fost bun, milostiv și iertător cu mine. Eu am făcut pași mărunți, ezitanți și nesiguri spre Dumnezeu, dar pe El l-am simțit venind cu pași mari, grăbiți și siguri spre mine.Voi face tot ce-mi stă în putere să nu-L deza­măgesc și să nu-L mai las să plece vreodată din inima mea.
Mulțumesc și Doamne ajută!

LUCIA - Cluj-Napoca, tel. 0756/78.78.74