GEORGETA KARI - "Super-puterea mea e apa"

Delia Hanzelik
Campioană națională și balcanică la înot, fondatoarea primei echipe românești de polo feminin, kinetoterapeut

- Întâlnirea mea cu Georgeta Kari o pun sub semnul providenței. Câteodată e bine să observi de ce îți scoate viața în cale anumiți oameni și să nu îi lași să treacă fără să faceți "schimb de comori". Georgeta este dovada vie a visului împlinit, garanția că orice lucru făcut cu pasiune se transformă în victorie. Sunt bucuroasă când aflu asemenea povești și le pot spune mai departe. Mă bucur să cunosc oameni frumoși și liberi, care își dau voie să-și asculte inima când vine vorba de alegeri de viață -

Are 44 de ani, dar pare cu zece mai puțin, iar sclipirea din privire arată un om împlinit. E la un eveniment cul­tu­ral împreună cu Carmen Bunaciu, înotătoarea de excepție a României, care aflu că i-a fost antre­noare. O rog să-mi acorde un interviu.

O VIAȚĂ ÎN BAZIN

Familie de înotători

- Mi se pare obligatoriu ca pe o fostă cam­pioană la înot să o întrebi în ce relații se află cu apa, mediul ei de viață pe termen lung.

- Apa este superputerea mea. Zona mea de maximă identificare. Contactul cu apa mă aduce cel mai aproape de mine. Când înot, sunt relaxată și concentrată în același timp, liberă, fluidă și puternică. Apa este elementul primordial al vieții, este fluidul care ne leagănă în pântecul mamei și lichidul care ne compune în cea mai mare pro­porție. Apa este viață și tot ceea ce fac este legat de apă și lângă apă. Mă face să mă simt bine. Fiecare oră de înot, fiecare antrenament e ca o regăsire a mea cu mine. Și nu numai cu mine, ci și cu familia mea.

- Sunteți o familie de înotători?

- Da, și soțul meu înoată. Ne-am întâlnit la Brașov, în primul an de studenție. Participam la campionatele naționale universitare de înot și, ca student la Academia Națională de Sport, am reprezentat Bucureștiul la competiția națională. Soțul meu, fost înotător la Brașov, era arbitru la acea competiție. M-a "remarcat" și uite că sun­tem împreună de la 20 de ani, adică de 24 de ani. Așa că în lumea apei mi-am aflat și ju­mă­tatea. Și fiul nostru, care are 18 ani acum și care ne-a urmat hobby-ul, este în echipa de juniori 1 la polo și joacă la C.S. Dinamo, la lotul național U19 (sub 19 ani), cu care va merge acum în Slo­venia, la calificări pentru Campionatele Euro­pene. Sper să fiu alături de el, pentru că în prezent eu lucrez ca kinetoterapeut la Federația Română de Polo și însoțesc loturile la competiții. Cea mai mare sa­tis­facție a mea este să-mi fac meseria și să fiu și alături de băiatul meu, în competiții, unde se cân­tă imnul național și, el alături de colegii lui, re­pre­zintă țara. Este o stare aparte, pe care sportivii o înțeleg în mod special. Nu există să se cânte im­nul și în starea de emoție care te cu­prin­de să nu-ți dorești, cu ardoare, victoria.

Un dar de Crăciun

- Când a început, de fapt, povestea ta legată de înot? Care a fost prima ta întâlnire cu apa?

- Decizia s-a luat în urma unei plimbări. Era iarnă, în pragul Crăciunului, și părinții mei aveau liber de la serviciu. Ne-au luat pe mine și pe sora mea, mai mică decât mine, și ne-am plimbat prin parcul 23 Au­gust (actualul Lia Manoliu), unde erau mai multe săli de sport, în care am intrat și am asistat puțin la antrenamente: atletism, bazin de înot, patinoar, terenuri de te­nis... Când am ajuns seara acasă, ne-au întrebat: "Ce v-a plăcut cel mai mult din ce ați văzut? Ce sport v-ar plăcea să faceți și voi?". Amândouă, într-un glas, am răspuns: "Vrem să mergem la bazin". Și, uite că sunt 37 de ani de când eu și sora mea nu am trădat dragostea pentru apă.
Așadar, am început să merg la înot. Aveam șase ani și, fiind la cursul de inițiere de la 23 August, ne-a remarcat o antrenoare de la clubul Dinamo, care ne-a selecționat pentru performanță. Am perseverat, am avansat de la o etapă la alta, copii, juniori, până la competiții. Sunt mulți copii care încep înotul la vârsta de 6 ani, dar puțini sunt cei care ajung să înoate până la vârsta de seniori. Amintirile mele cele mai fru­moase din acea pe­rioa­dă sunt legate de antre­­noa­rea mea, Car­men Bunaciu, cu ca­re am avut și cele mai bune re­­zultate ale mele pe plan spor­tiv - cam­pioană națională și cam­­pioană balcanică de se­niori.

- Pasiunea pentru înot te-a dus și la cariera ta actuală, legată de sănătate, kinetote­ra­peută a lotului național de polo?

- Da. Vreme de 16 ani, am avut o carieră universitară, cu grad de lector-universitar-doc­tor, timp în care am predat înot la ANEFS, la facultatea de sport, și înot terapeutic la fa­cul­tatea de kinetoterapie. În plus, eu am inițiat curentul de polo feminin în Româ­nia.

- Extraordinar! Un sport exclusiv masculin, de mare luptă și forță fizică!

- Da, nu a fost ușor... Ca să putem porni campionatul de polo feminin a trebuit să avem minimum trei echipe. Abia în 2011 am reușit să adunăm 3 echipe: clubul meu, "Kar­ma", din București, "Torpi" din Târ­gu Mureș și "Crișul" -Oradea. Cu aceste trei echi­pe am por­nit primul campio­nat de polo feminin din Ro­mânia. Avem campionat de junioare cu șap­te echipe, separat pentru ju­nioare sub 17 ani și se­nioa­re peste 17 ani. Campionatul e gândit gen turneu, în care se în­tâl­nesc toate echipele care sunt înscrise în cam­pionat. După fiecare meci se face cla­sa­ment, se adună punctele și se premiază cea mai bună echipă, cel mai tehnic ju­că­tor, golgheterul campionatului și cel mai bun portar. Viitorul e plin de pro­misiuni. Anul acesta am avut de­pla­­sări și meciuri cu lotul național de senioare de polo, play-off pentru calificarea la Campio­natele Europene de la Barcelona, am avut meci cu Germania și am mai avut o pregătire comună la Belgrad, cu echipa reprezentativă a Serbiei, după care am avut meciul tur la Hamburg, cu Ger­mania și meciul retur, la complexul olimpic de la Izvorani. Vine vara cu Balcaniada, cu tur­nee in­ternaționale europene, și la junioare și la juniori, fetele sunt în Madeira, Portugalia și băieții la Minsk, în Belarus.

- Rolul tău în campionat este strict de ki­ne­to­terapeut?

- Mulțumesc de întrebare. Nu. Încă mai joc la Dinamo, în echipa de polo feminină. Dar cred că e ultimul meu an de competiții, ca jucătoare. Am, totuși, 44 de ani. De altfel, după ce am con­si­derat că e momentul să închei cariera univer­sitară și am trecut "lângă" apă, în calitate de kinetoterapeut, am pornit, împreună cu sora mea o așa-zisă afacere de familie. Sora mea este cadru universitar la catedra de sport a facultății de medicină, lucrează cu studenții, iar în afacerea noastră facem împreună recuperare medicală în apă, la Clubul Dinamo, cu care avem contract. Deci, după ce termin antrenamentul în bazinul mare, trec la bazinul mic și muncesc în conti­nua­re, ca să personalizez programele de recuperare me­dicală cu pacienții. Când plec cu loturile na­ționale, rămâne sora mea, care are aceeași pre­gă­tire ca mine, ca să facă programele de recu­pe­rare pentru copii și pentru adulți.

APA, UN LEAC MINUNAT

- Care sunt cele mai frecvente probleme de sănătate cu care vin oamenii la recuperare medicală în apă?

- Cele mai frecvente sunt problemele de coloană vertebrală, cifoze, lordoze, scolioze, care se dezvoltă în copilărie sau înspre adolescență, depinde de la copil la copil. În aceste condiții de creștere rapidă a osaturii, neavând musculatura lu­crată și nici obi­ce­iul de a corecta po­zi­ția cor­pu­lui, mai ales în bancă, la școală, apar aceste probleme. E bine să le tratăm cu serio­zi­tate și să le co­rectăm cât de repede se poate, pen­tru că dacă lăsăm să treacă timp peste ele, se agra­vea­ză și se cro­nicizează, dau de­fi­ciențe ale co­loanei ver­tebrale, ca­re pot avea reper­cu­siuni pe viață. Dacă intervii la timp, în perioada de creștere a copilului, se corec­tea­ză poziția.

- Cum își pot da seama părinții când au nevoie copiii de recuperare medicală în apă?

- Ar putea să-și dea seama medicul de familie. Pe copiii care fac un sport îi mai semnalează antre­no­rii. În ce-i privește pe părinți, ei ar trebui să-și observe copiii dacă stau drept, să se uite la curburile natu­rale ale coloanei verte­bra­le (pe care le învățăm cu toții în clasa a 11-a, la anatomie), la poziția u­me­rilor, unul față de celălalt, la poziția șoldurilor, să fie la aceeași înălțime, capul să nu fie aplecat în față, cu gâtul lungit înainte. Poziția pe care o adoptăm stând cu capul, cu ochii în telefoane sau tablete este una dintre cele mai nocive pentru co­loana cer­vi­cală.

- Ce alte cazuri se mai pretează la recu­perare medicală în apă?

- Copiii care au probleme neurologice din naștere beneficiază de kinetoterapia în apă, la fel și cei care fac recuperare post-operatorie, în urma unor intervenții chirurgicale pe oase, tendoane, li­gamente, mușchi, la coloană, la umeri, ge­nunchi, șold, glezne ș.a.m.d., probleme pe care le corectăm personalizat, pentru fiecare individ, cu exerciții adaptate la nevoile fiecăruia.

- Cum să procedeze cei care doresc să vi se adreseze pentru un program de recuperare medicală în apă?

- Abonamentele se fac la intrarea în bazin, la casierie, ședințele sunt de o oră și se desfășoară în bazinul semi­olim­pic de la Dinamo, cel de 25 metri lungime, cu apă mai caldă decât cel o­limpic și cu di­men­siune varia­bilă a adân­cimii apei. Dacă nu știi să înoți, în pachetul de recu­pe­rare este inclusă și ini­țierea la înot. Fi­ind îno­tătoare pro­fesionistă, de la mine nu pleacă ni­meni ne­învățat. Îmbi­năm uti­lul cu plăcutul, până la urmă. Și pentru copii și pentru adulți, abonamentul este 600 de lei, 8 șe­dințe. Iar îno­tul oda­tă învățat, ră­mâne ști­ut pentru toată via­ța și aduce beneficii ne­maipomenite omu­­lui, pe toate planu­rile.

- Păi, te văd, dra­gă Georgeta Kari! Feri­ci­rea se citește pe chipul tău. Ra­di­ezi perma­nent sănă­tate, stare de bine și echi­li­bru. Într-un cuvânt, fericire...

- Da, sunt fericită că sunt lângă apă, sunt în lumea mea, care-mi place, lumea sportului. Iar în același bazin un­de-mi fac eu antre­na­mentele, face și fiul meu. Suntem în aceeași echipă, la Di­namo, ma­mă și fiu, el la băieți, eu la fete. Fericire mai mare nici nu cred că există...

Pe doamna prof. dr. Georgeta Kari - spe­cia­lizare înot și kinetoterapie, o puteți găsi la Clubul Dinamo, la telefon: 0722/61.05.28 sau îi puteți scrie e-mail: [email protected]