O prezentare mai bună a "politicii" șefului majorității parlamentare și - în fapt - a deținătorului puterii de pe malurile Dâmboviței nici că se putea. Dragnea și-a dezvăluit obiectivul principal al acțiunilor sale în coordonarea forului legislativ și a administrației naționale (executivul, prin "robotul" Dăncilă, aparținându-i în totalitate). Pentru el este preferabilă o anticorupție soft, restrânsă la micii funcționari, personalul medical, lucrătorii din alimentație sau alte servicii publice. Înhățarea demnitarilor statului, a înalților funcționari puși să administreze diviziunile teritoriale ale țării, economia românească în ansamblu, este inadmisibilă. Parlamentarii, baronii locali din partidele la putere sunt însăși esența reprezentativă a României, oamenii care-i îngrijesc (și pregătesc) viitorul și, în consecință, ei n-ar trebui vexați cu chestiuni mărunte, cum ar fi favorizarea infractorului, mărturia mincinoasă, foloasele necuvenite etc. Clasa politică nu trebuie să fie agasată cu măsuri "pentru căței", misiunea sa fiind una mult prea înaltă pentru a se lăsa împiedicată (sau implicată) de banale șmecherii cotidiene, de mici hoții sau chiar de "tunuri" care duc la dispariția unor fonduri structurale în "găuri negre" cum ar fi Madagascar sau Costa Rica. Lupta împotriva marii corupții ar trebui, așadar, să înceteze, sau măcar să își reducă turația, pentru că "face rău țării" și obligă "elita" să o părăsească. Are dreptate, așadar, "marele specialist", ministrul Justiției, Tudorel Toader, să propună desființarea prin OUG a instituției care "a denigrat România", DNA, dacă CCR nu aprobă cererea lui de demitere a șefei acesteia, Laura Codruța Kovesi.
Liviu Dragnea a rezumat în propoziția "Lupta anti-corupție a mers prea departe, "magistrala" politicii majorității PSD-ALDE în anul și jumătate de când se află la guvernare. Toată lumea știe că "liderul maxim" - "tăticul", cum îi place să-și spună - a imprimat această direcție acțiunii parlamentare și guvernamentale din cauza spaimei lui de pușcărie, mai ales că - în urma condamnării pentru fraudarea referendumului pentru demiterea fostului președinte T. Băsescu - a fost împiedicat să își asume direct puterea executivă. Obsesia și frustrările lui au făcut ca o guvernare ce putea să-și desfășoare (datorită confortabilei majorități parlamentare) în liniște un program de reformare a statului și de dezvoltare economică echilibrată (prin investiții chibzuite în infrastructură, învățământ și sănătate), să evolueze spre haos, vulnerabilitate politică internă și externă, amorsarea unei crize sociale de proporții, ce nu va întârzia să se producă. Liviu Dragnea a sacrificat interesele întregii țării pentru propriul său interes, acela de a deține necontestat puterea absolută. A reușit în această deloc onorabilă întreprindere supunându-și total, în primul rând, propriul partid, PSD-ul. Niciodată până acum PSD-ul nu a fost atât de supus, de "strâns unit în jurul conducătorului suprem". Iliescu, Năstase, Geoană și Ponta au condus un partid moștenitor, în spirit, al ierarhiei și disciplinei PCR-iste, în care - totuși - exista, cel puțin, în chestiunile de strategie politică, socială și economică, posibilitatea dezbaterii unor păreri contrarii. Sub Dragnea, PSD-ul a devenit o grupare extrem de obedientă față de lider, căruia nu-i iese din cuvânt. Dragnea a știut să promoveze figuri de cel mai jos nivel profesional, pe care prostia și lipsa de competență (dublate de "cointeresări" oneroase) le-a făcut cu totul maleabile la dorințele și sugestiile șefului. Degradarea calității "oamenilor de partid" a fost - și este - foarte vizibilă în succesiunea vârfurilor administrației naționale, pe care, în virtutea majorității parlamentare deținute, PSD-ul a provocat-o. De la Grindeanu și Tudose (numiți premieri prin bunul plac al "șefului"), la Viorica Dăncilă (și restul cabinetului ei ministerial) se poate observa cu ochiul liber agravarea constantă a incompetenței, a lipsei de discernământ, a amatorismului jalnic. Dacă într-o construcție privată, asemenea aberații ar mai fi fost acceptabile, la nivelul țării, ele dovedesc o cruntă și iresponsabilă nepăsare, un cinism egoist total.
Dragnea a continuat, cu "oastea lui de strânsură", asaltul, clasic deja pentru PSD, asupra instituțiilor statului. În urmărirea principalului scop, demolarea Justiției independente, Președinția - cu excepția momentului în care a fost deținută de Iliescu - a fost mereu în vizorul partidului său. Pentru PSD, și în special pentru liderul lui, nu contează persoana care o deține (aleasă nominal prin votul direct al cetățenilor), ci "marja de putere" care îi conferă dreptul (limitat constituțional) de a interveni în temperarea unor decizii și măsuri generatoare de efecte politice și sociale dezastruoase. După ce Băsescu a fost "oaia neagră" a PSD-ului și a goarnelor sale mediatice, Iohannis - complet diferit de predecesorul său - s-a regăsit, practic, bombardat cu aceleași acuzații. Dragnea și ai săi au demolat treptat instituții pe care Președinția se baza, inclusiv în îndeplinirea rolului ei de mediator social. DGPI (Direcția Generală de Protecție Internă), DGIA (Direcția Generală de Informații a Apărării), ANCOM (Agenția Națională de Reglementare în Comunicații), INS (Institutul Național de Statistică), dar și numirile șefilor ICCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție), DNA, DIICOT sau Parchetului General, au fost "smulse" tutelei prezidențiale, pentru a fi trecute în subordinea Parlamentului sau Guvernului. Liviu Dragnea vrea să golească de orice putere funcția prezidențială (legitimată, repet, de votul cetățenesc direct) pentru că, momentan, ea nu îi aparține. Ar fi, desigur, o ironie a sorții ca "tăticul" să se regăsească vreodată în această demnitate golită de atribute prin acțiunea lui, efecte perverse apărând, deseori, în urma propunerilor și deciziilor PSD-iste. Până la "prezidențiale", Dragnea își continuă demersurile de blocare a statului de drept și de ștergere a separației puterilor în stat, cu ajutorul slugilor sale oarbe și surde la nemulțumirile interne sau externe, urmărind - cu ajutorul unei Curți Constituționale făcute preș în fața lui - să-și rezolve și ultimele "obiective de etapă": numirea șefilor SRI și SIE de către Parlament, schimbarea Legii securității naționale, revocarea procurorilor-șefi ai PG, DNA, DIICOT. Abia atunci, după el, în România nu se va mai putea vorbi de marea corupție!