BARBU MATEESCU - "Populația este atrasă de orașele cu universități serioase, cu locuri de muncă și o administrație inteligentă"

Cristian Curte
Marea migrație a românilor în România

De ani buni suntem cu ochii țintă spre vest. Acolo pleacă majoritatea româ­nilor și tot acolo ne îndreptăm spe­ran­țele pentru o viață mai bună. Din această pricină, nu luăm seama la un fenomen despre care nimeni nu vorbește nimic, dar care schimbă așezarea popu­­lației românești. Un fenomen asupra căruia a atras aten­ția un tânăr sociolog, domnul Barbu Ma­tees­cu, absolvent al Universității Pen­nsyl­va­nia, și ca­re, întors în țară, a dat Bucureștiul pe Cluj. Dom­nia sa a dat publicității și o cifră im­presionantă - 389.000 de români s-au mutat ofi­cial, anul trecut, dintr-o parte în alta a României. Acesta este nu­mă­rul celor care și-au schimbat domiciliul pe bu­letin, căci cifra totală este mult mai mare. Anumite zo­ne atrag ca un magnet, altele resping oamenii. De ce se întâmplă această mare migrație româno-ro­­mâ­nă și ce s-ar putea face pentru zonele care își pierd cetățenii, aflați din interviul de mai jos.

"Bucureștenii trag la verdeață"

- Domnule Barbu Mateescu, care sunt ora­șele românești-magnet, către care migrează lo­cu­itori din alte zone ale țării și cum se explică atracția lor?

- Institutul Național de Statistică furnizează date în termen de județe (cu excepția Bucu­reș­tiului), dar chiar și așa este evident că punctele de pe harta țării care atrag locuitori sunt, în primul rând, marile orașe universitare, care sunt, de altfel, și centre de creștere economică: Cluj, Iași, Timi­șoa­ra, precum și județe cu o evoluție economică solidă, indiferent de prestația mediului universitar local (Constanța, Prahova, Brașov, Bihor). Bucu­reștiul este într-o situație atipică: o placă turnantă a emigrației și imigrației. În fiecare an, cel puțin 170 de mii de oameni se află într-una din urmă­toa­rele situații: ori își stabilesc domiciliul în Bucu­rești, ori pleacă din București, pentru a-și stabili domiciliul în alt oraș din România sau pleacă de­finitiv sau pe termen lung din țară. Acest flux (sau, mai colocvial spus, "du-te vino") este imens ca di­men­siuni, fără echivalent în țara noastră, precum și probabil fără echivalent în istoria capitalei.

- Între zonele atrăgătoare se află și Giurgiu, un județ pe care l-ai socoti mai degrabă codaș...

- Legat de Giurgiu, cel mai probabil ex­plicația este o reorientare a bucureștenilor, care do­resc să se mute "la verdeață". Nordul capitalei (zona eli­tistă a Bucureștiului) și partea aferentă a județului Ilfov sunt judecate ca fiind prea aglo­merate, prea scumpe sau amândouă. Considerente similare au favorizat sudul României și județul Giurgiu, în defavoarea zonei Ilfovului, aflat la vest, est și sud de Capitală. În mod sigur, însă, există și alți fac­tori, mai ușor de observat la nivel local.

"Orașele «magnet» sunt într-o competiție permanentă"

- Sunt orașele magnet pregătite să primească atâția oameni veniți din alte zone ale țării? Au suficientă infrastructură?

- Discuția nu se pune în termeni de "pre­gătite versus nepregătite" ci precum la multe spor­­turi, în termeni de puncte: orașul X are două avan­taje, orașul Y are trei avantaje, dar de foarte mică im­por­tanță etc. Orașele-magnet sunt într-o com­­peti­ție între ele. Ai transport deficitar, îți lip­sesc spa­țiile verzi și chiriile sunt prea mari? Alt oraș o să fie pregătit să îți "sufle" investitori, locuri de mun­că, oportunități, adică o felie de vii­tor.

- Cum vedeți situația românilor care mi­grează în interiorul țării? Vor fi acceptați altfel decât atunci când migrează spre occi­dent? Sau vor avea probleme de adaptare și vor fi mar­gi­na­lizați, disprețuiți?

- Acest lucru depinde de experiența istorică locală. Un oraș mic, relativ stabil ca populație, în care brusc s-a deschis o fabrică și în care vin mi­granți din alte județe, îi va accepta mai greu decât își acceptă imigranții un oraș universitar, precum Iașul sau Clujul, unde prin definiție, de zeci de ani încoace sosirea de oameni (tineri) din alte județe e un fapt normal.

"Capitala, o țeavă spartă"

- De ce anumite orașe pierd populație? Cum de sunt perdante Bucureștiul, capitala țării (care în anii de dinainte de '89 a fost mereu râvnit), sau zone întinse din Ardeal, precum Mara­mu­re­șul și Sălajul, sau autointitulatul Ținut Se­cuiesc, din care pleacă masiv până și secuii?

- În principiu, câștigă populație orașele cu universități de tradiție, cu locuri de muncă și cu o ad­ministrație inteligentă. Pierd locuitori orașele care nu par să aibă perspective economice de vii­tor, care nu au aeroport sau autostradă, adică cele izo­­late de fluxurile economice globale. Exact din acest punct de vedere, stereotipul "(toată) Tran­sil­vania=bine; Muntenia/Moldova=rău" este greșit; sunt și județe în Transilvania care fur­nizează mi­granți spre centrele universitare ale regiunii, su­fe­rind în consecință. Cât despre Ca­pitală, demo­grafic vorbind, Bucureștiul este o țea­vă spartă prin ca­­re se scurg zeci de mii de locuitori anual - spre Il­fov (județul limitrof), spre Cluj, Iași, spre alte ora­­­șe din România și, evident, spre alte țări. Con­di­ții­le de trai din București - poluarea, calitatea sla­bă a trans­por­tului în comun, traficul intens, stre­­sul creat de zgo­mot și poluare, prețurile foarte mari - au fost ac­cep­tate cu lejeritate atâta timp cât oamenii nu știau foarte bine care sunt con­di­țiile de trai din orașele din străinătate, sau nu aveau în­credere în capa­citatea lor de a performa pro­­fe­sio­nal acolo și atâta timp cât alte orașe din Ro­mâ­nia nu ofereau venituri comparabile și o ca­litate a vie­ții mai bună, așa cum oferă acum. Ilfovul (mai ales zona de nord, Bănea­sa, Snagov, Buf­tea etc.) este o alegere pentru mulți (foști) bucu­reșteni: in­fra­struc­tura rutieră permite într-o oare­ca­re măsură ac­cesul la locurile de muncă din capi­tală, mediul natural oferă confort sufletesc, liniște, aer curat, cu toate astea, stabilirea do­mici­liului în Ilfov limi­tea­ză, parțial, contactul ne­mijlo­cit cu Capitala. În ace­lași timp, Bucureștiul are o rețea de univer­si­tăți și locuri de muncă nu­me­roase, care atrag. În fie­­care an, vin în capitală zeci de mii de oameni din restul țării - cu ob­ser­vația că, simul­tan, pleacă și mai mulți.

"Investitorii au nevoie de autostradă"

- Ce credeți că ar putea să facă statul pentru ca România să se dezvolte unitar? Cum activezi economic județele perdante?

- Cu multă muncă din partea administrației naționale și locale! Este necesar un program se­rios și masiv de pregătire a primarilor din zonele care pierd locuitori (atragerea de fonduri euro­pene, negociere cu potențiali investitori etc), pre­cum și un efort susținut din partea administrației naționale: de exemplu, e foarte greu pentru un in­vestitor care se bazează pe forță de muncă in­dus­trială să vină într-o zonă fără autostradă... Chiar și cei care se bazează pe bunuri care nu de­pind de transport (cum ar fi programele de cal­cu­lator) descoperă că angajații doresc să rămână în orașul mare și dinamic în care au absolvit fa­cul­tatea, mai degrabă decât să se ducă într-o lo­cali­tate greu de accesat, prin drumuri cu hârtoape.

- Ardealul apare ca un câștigător net în pro­cesul migrației interne. Clujul este noul "Eldo­ra­do" românesc. Credeți că există pericolul ca acest proces să constituie reversul Marii Uniri? Prac­tic, Transilvania să se desprindă de Mun­tenia și să îi fure populația?

- Din fericire, creșterea nu e concentrată într-o singură regiune a țării. Există orașe importante și în Vechiul Regat, unde există creștere eco­no­mică majoră (București) sau demografică și eco­no­mică (Iași). Un model mai probabil pentru vii­tor este stabilirea în câțiva ani a unei triade a per­for­man­ței, triadă logică din punct de vedere geo­grafic: Bucu­rești-Cluj-Iași, adică un mare centru per regiune istorică, însă dacă cel mai mare oraș al Mol­dovei ratează șansa, locul său poate fi luat de Timișoara.

- La final, aș vrea să vă întreb cum se explică o altă semnificativă migrație românească in­ter­nă: mutarea populației de la oraș la sat?

- O parte semnificativă a populației are atât vârsta cât și resursele necesare pentru a se stabili în localitatea (rurală) de baștină a părinților, într-un cadru pe care-l percep mai relaxat și mai puțin stre­sant decât cel citadin, în care au muncit toată viața. Cel puțin la fel de important e faptul că mul­te localități care sunt oficial comune, dar care în re­a­litate oferă servicii publice la standarde de oraș, atrag locuitori din marile municipii în jurul cărora se află. Fiecare metropolă a României are ast­fel de localități în jurul său - o formă româ­neas­că a suburbanizării din SUA anilor '50. Înțe­lesul termenului "rural" suferă în consecință schim­­­­bări majore, nemaifiind vorba, cu trecerea ani­lor, de satele din mentalul colectiv și din ma­nualele de literatură română...


Datele migrației interne

• Vârful migrației interne - 389.000 de români care și-au schimbat domiciliul -, înregistrat în anul 2016, pare foarte mare, dar dacă e să ne comparăm cu alte țări, vedem că fenomenul de la noi nu este unic. În Ungaria, de pildă, care are jumătate din popu­lația noastră, media migrației interne din ultimii patru ani a fost de 400.000 de oameni; în Ucraina, media a fost de 600.000, iar în Polonia, de 460.000.


• În topul județelor care au primit mai mulți lo­cuitori decât au pierdut se află Ilfovul, cu 13.395 de locuitori, ur­mat de Timiș, cu 3.549, Cluj, cu 3.166, Iași, cu 2.087, Sibiu, cu 891, Arad, cu 755 și Brașov, cu 748 de locuitori. La polul opus, Bucu­reș­tiul a pier­dut cel mai mult, 1.763 de locuitori, urmat de Ga­lați, cu 1.749, Botoșani, cu 1.528, Hunedoara cu 1.491 și Olt cu 1.487.

• Dacă este să vorbim de orașe, din 103 muni­cipii, ma­joritatea, adică 94, au pierdut populație, în vârful topului fiind Bucureștiul, urmat de Bacău, Ploiești și Craiova. Bucu­reștiul rămâne însă cel mai bogat oraș al României, dacă e să ne uităm la pro­dusul intern brut pe cap de locuitor, cu mult înaintea celor mai bogate județe ale țării, care sunt, în ordine: Ilfov, Constanța, Cluj, Timiș, Prahova, Brașov și Si­biu. Aceste județe fruntașe au atras locuitori, iar cele mai sărace (Vaslui, Botoșani, Neamț, Mehe­dinți) au pierdut.