Reuniunea are loc la invitația Consiliului Județean local și a președintelui anti-român al acestui consiliu, Tamás Sándor. Aflăm că subiectul principal al întâlnirii va fi conferința, așa-zis "internațională", intitulată "Utilizarea limbilor în administrațiile locale și regionale". Scopul este clar: limba maghiară să devină oficială în așa-zisul Ținut Secuiesc, în care locuiesc doar câteva sute de secui (conform recensământului din 2011). Pentru a dezinforma opinia publică internațională, maghiarilor le place să se numească "secui" în centrul României. Majoritatea istoricilor vorbesc de originea turcică a secuilor. După alte teorii, aceștia ar fi când de origine bulgară, când pecenegă sau cumană, când gepidă, avară și chiar românească! Interesant este că, de-a lungul istoriei, militarii secui au luptat și împotriva ungurilor, deseori alături de români. Cu toate acestea, limba lor a dispărut, fiind înlocuită cu maghiara. Ungurii au fost bucuroși de acest succes. În mod firesc, nu au putut face la fel cu limba valahilor, deși au încercat generații după generații. Ambițiile lor nu au dispărut însă. Deși au toate drepturile, nu sunt mulțumiți. Vor mai mult. UE trebuie să ia seama că ei sunt "asupriți". "Scopul nostru este acela ca limba maghiară să devină oficială în Ținutul Secuiesc", adică în inima României. Iar acest lucru trebuie să-l știe "opinia publică internațională". Consiliul Europei, o organizație plictisită, se lasă impresionat. Mai ales când află de la Tamás Sándor, că "statul român se împotrivește cu încrâncenare la orice semnal al comunității maghiare". Iată cum țipă, același președinte al Consiliului Județean: "Experiențele din ultimii o sută de ani demonstrează că modul în care alții doresc să trăim ar însemna pieirea noastră. Ceea ce solicităm nu vine de la diavol, ci este ceva ce funcționează normal, de zeci de ani, în mai multe țări europene". Deși este printre cele mai generoase țări față de minorități, România trebuie ticăloșită, întrucât nu ar respecta multilingvismul, adică drepturile lingvistce ale minorităților, care au, zice-se, un "caracter incert". Până la urmă, maghiarii din UDMR propun o schimbare de viziune: "Principalul nostru scop este punerea bazelor pentru următorii o sută de ani". Nu mai contează suta trecută. Contează suta viitoare! "Treaba noastră este să spunem atât acasă, cât și în Europa, ce dorim". Vorbele nu se mai sfârșesc. Deși au deja "țara lor" în România, cu maghiara în școli, teatre, justiție și administrație, ei vor și mai mult. Glumind pe jumătate, aș spune că ei vor steag, imn, granițe, parlament, guvern, numere ungurești de înmatriculare la mașini și îndepărtarea românilor minoritari din zonă. În cei o sută de ani care urmează, vor din nou Ungaria Mare - ficțiunea politicianistă cu care se mândresc. Și-i vor ca martori pe europeni. Să sperăm că politicienii români nu vor fi mereu de josimea lui Liviu Dragnea. Trăiască Teleormanul, dar trăiască și inima țării, Ardealul!Aspirațiile minorităților în cadrul Statului național român sunt respectate fără abatere. Carta limbilor minoritare sau regionale găsește la noi modelul demn de urmat. Fără plângerile unor lideri plictisiți de trai bun, cu prime de la Budapesta. Că salariul și pensiile speciale vin de la București. Apropo! Cine e invitat, din guvern, la colocviul de la Bálványos?