Bună ziua, fericire!

"Secretul e simplu: să fim prezenți!"

- Interviu cu dr. psiholog PATRICIA LALA -

Tipsia cu noroc

- În fiecare an, vara ne umple de optimism și de euforie. Ce ne face așa de fericiți? De ce ne sim­țim ca niște proaspăt îndrăgostiți?

- Soarele și căldura stimulează me­tabolismul. Ce­rul albastru și pădu­rile verzi, de­cupate parcă din cărți cu povești, îi pot transpune pe unii dintre noi într-o stare de euforie asemă­nă­toare cu cea produsă atunci când ne îndră­gos­tim. Din punct de vedere știin­țific, secretul îl reprezintă endor­finele, niște hormoni care creează buna dis­poziție.

- Și totuși, există și oameni care văd totul în negru, în ciuda soarelui de pe cer. Studii recente susțin că "vi­novate" ar fi genele.

- Într-adevăr, un studiu american efectuat de curând asupra unor ge­meni crescuți în medii diferite a de­monstrat un fapt uluitor: cei doi frați erau mul­țumiți în măsură egală de viața lor, deși unul trăise într-o fami­lie înstărită, iar celălalt - la un inter­nat. Fiecare om își are gradul său in­dividual de fe­ricire, determinat ge­netic. Acesta "de­cide" dacă ne bucu­răm sau ne în­tristăm sau dacă paharul cu apă ni se pare pe jumă­tate plin sau pe jumătate gol.

- Dacă totul este așa de automat, mai avem vreo șansă să ne influ­en­țăm starea de fericire?

- Un fapt decisiv pentru echilibrul nostru interior este capacitatea de a observa cu mai multă atenție ceea ce se petrece în jurul nostru și în noi. "Tre­zia" - cuvântul-cheie care joacă un rol important în re­ligiile răsăritene, printre care și ortodoxia - repre­zintă o soluție eficientă. Trebuie să fim mai atenți la ceea ce facem, să participăm mai intens la ceea ce vedem și sim­țim, să ne bucurăm de lucrurile mă­runte ale vieții. Aceasta este o com­­ponentă funda­mentală a fericirii.

- Opusul fericirii este neferi­cirea, un cuplu imposibil de despăr­țit. Se poate face ceva împotriva înclinației spre pesimism?

- Da. Trebuie să descoperi părțile lui bune și să-l transformi în ceva pozitiv. Viața nu poate fi ca o lun­gă zi de duminică. Dintr-o profundă sufe­rință su­fletească, Vincent Van Gogh - de pildă - a devenit unul dintre marii pictori ai lumii. A vrut să se facă pre­ot și a eșuat, și din această disperare s-a născut uriașul său talent.

Nefericirea face parte din viață

- În ultima vreme, specialiștii ne recomandă, în loc de medicamente, lozinci: "Da­că vrei, poți!", "Tră­iește, nu-ți face griji!". Ce părere aveți despre potopul de sfă­tui­tori care prescriu o gândire strict po­zitivă?

- Această filosofie de viață începe să devină o modă pe­ricu­loasă. Psiho-sfătuitorii predică gândirea pozitivă, dau lecții superficiale de psihologie și le prescriu tuturor o bună dispo­ziție permanentă. Dar e extrem de pericu­los să elimini total ceea ce este nega­tiv, pentru că în felul acesta pierzi complet contactul cu realitatea. Și, la un moment dat, problemele se vor acumula în așa măsură, încât oamenii nu le vor mai putea controla și se vor îmbolnăvi. Trebuie să fim în stare să acceptăm și micile sau marile nefe­riciri.

- Dar pentru a ajunge din nou pe creasta valului este nevoie să știi cum să depășești mo­men­tele de criză...

- Sigur că da. În cazul unei de­presii, cel mai rău lucru pe care-l poți face este să rămâi încremenit în sufe­rință. Criza se accentuează. În primul rând, trebuie să conștientizezi pro­ble­ma, pentru a putea acționa. Un jurnal cu grijile zilnice este, adeseori, de mare ajutor. În al doilea rând, nu tre­buie să te prefaci că ești fericit, când de fapt nu ești, ba dimpotrivă. Este un stres inutil pentru trup și pentru suflet. Cel mai bine ar fi să vorbești deschis cu prietenii. Și în al treilea rând, trebuie să-ți stabilești niște obiective. Fiecare pas - cât de mic - spre un anu­me obiectiv repre­zintă un succes. Un progres care te poate face fericit.

- Se spune că râ­sul este cel mai bun me­dicament...

- Atunci când este rezultatul unei bucu­rii inte­rioare, râsul întă­rește nervii, re­gu­lari­zea­­ză sistemul hor­mo­nal și activează celulele imu­nitare. Via­ța ar trebui orga­nizată în așa fel încât să existe motive de bucurie. Dacă însă te forțezi să râzi, deși nu ești fe­ricit, se creează o stare de stres, care pro­voacă exact efec­tul con­trar: slăbirea siste­­mului imunitar.

- Dar și plânsul vindecă...

- Da. Este complet greșit să-ți impui să nu plângi, căci plânsul este un important reflex vegetativ al omu­lui. Drept semnal al unei su­ferințe pro­funde, creierul acti­vea­ză glandele lacrimale. Cu cât cedăm mai repede acestui reflex, eliminând, odată cu lacrimile, și supărarea acumulată în noi, cu-atât mai rapid poate interveni cre­ie­rul, punând în funcțiune o con­traregularizare; organismul produ­ce - la fel ca și în cazul durerilor - niș­te "opium"-uri proprii care alină sen­zația de suferință. Înăbu­șind frec­vent plânsul, sufe­rința se acumulează și în cele din urmă organismul se îmbol­năvește.

Picătura de soare

- De ce se produc iarna crizele de depresie, iar primăvara și vara dis­par, ca și când n-ar fi existat?

- O persoană matură din zece suferă, în prezent, de această depresie specifică anotimpului. Femeile, de patru ori mai frecvent decât bărbații. Simptome precum oboseala, lipsa de energie și indispoziția apar doar în anotimpurile "sărace" în lumină, iar vara dispar. Vorbind po­etic, în gena omului a fost pusă o picătură de soa­re. În ciuda marii lor sărăcii, negrii afri­cani sunt mult mai puțin depre­sivi, în comparație cu popoarele nor­di­ce, victime psi­hi­ce ale lungilor nopți polare, ale întunericului și fri­gului. Medi­te­ra­neenii sunt și ei mai tonici și mai op­timiști decât germanii, de exem­plu. Vitalitatea sudului e și ea gene­rată de soare. Concluzia? Să con­ști­en­tizăm importanța luminii so­lare și să ne încărcăm pe cât putem bate­riile în așteptarea anotimpului frigu­ros.

- Se pare că și lămpile color au un efect benefic asupra metabo­lis­mului și a stării sufletești...

- Culorile, ca și lumina colorată, fac adevărate minuni psihologice, după cum constată cercetătorul elve­țian Max Lüscher. El pre­supune că anu­mitor stări sufletești le corespund anu­mi­te culori. Fiecare su­flet își are - în mod evident - propria sa "gra­ma­tică" a culo­rilor, astfel că aces­tea pot fi folosite și ca terapie.

- Care sunt cu­lorile cu influență benefică asupra dis­poziției sufle­tești?

- Conform teoriei lui Lüscher, bleu­ma­rinul este cu­loarea care aduce liniște și sigu­ranță: respirația și pulsul devin mai lente, tensiunea arterială scade. În schimb, roșul-portocaliu ne energi­zea­ză, ne înviorează și stimu­lează fluxul de energie. Galbenul înseam­nă schim­bare, ne înveselește și ne des­po­vă­rea­ză. Verdele albăstrui ne ajută să ne con­centrăm. Aceasta nu înseam­nă în­să că trebuie să vopsim un perete în­treg într-o culoare sau alta. O sim­plă floare por­to­calie pe birou sau un bec co­lorat ne fac să ne simțim mai bine.

- Aromele au, se pa­re, și ele ceva de spus...

- Efectul aromotera­piei a fost demonstrat în nenumărate studii. S-a constatat, de pildă, că oamenii lipsiți de simțul mirosului suferă sur­prin­zător de frecvent de de­pre­sii. Aro­mele pot sta­­bili și felul sau con­ținutul viselor: mirosul neplăcut le-a produs su­biecților coșmaruri, în schimb, cei care au in­halat parfumul uleiu­lui de portocală au visat frumos. Ceea ce în­seam­nă că sistemul lim­bic din creierul mare - centrala care ne diri­jează sen­zațiile - reac­ționează în mod direct la mirosuri.

- Care sunt aromele producă­toare de feri­ci­re?

- Aroma uleiurilor de citrice activează creierul, urmarea fiind o producție sporită de hormoni care ne fac mai veseli și mai activi. Și ule­iurile de tran­da­fir au efect revi­gorant și semnalează organismului o stare de bine.

De ce e fuga sănătoasă?

- De ce sunt mai vesele persoa­nele care fac mișcare decât cele se­dentare?

- Pentru că activitatea și mișcarea îi semnalează su­fletului că ne simțim bine. De îndată ce organis­mul devine activ, sufletul primește semnalul de start al stării de bine. Cei care fac mișcare în mod regulat își stimulează sistemul limbic din creier și orga­nismul produce endorfine în cantități sporite. Deci: o persoană care aleargă zilnic produce suficiente endorfine pentru a putea trece - cu zâmbetul pe buze - peste micile depresii de peste zi.

- Să nu uităm plantele. Se spune că unele dintre ele pot să facă minuni. Despre sunătoare se spune, de pildă, că este "lentila roz" a su­fletului omenesc. Este adevărat?

- Sunătoarea este antidepresivul cel mai re­co­mandat în momentul de față și poate fi folosită, fără nici un efect nedorit, în cazul depresiilor ușoa­­re și al insomniilor. Și mai efi­cientă e combinația ei cu florile par­fumate de levănțică și armurariu.

DINA BRAN