Cele două Românii

Toma Roman
Condamnarea la închisoare cu executare (trei ani și șase luni) a lui Liviu Dragnea, șeful PSD-ului și pre­ședintele Camerei Deputaților, era previzibilă și normală.

În nicio democrație din lume, un funcționar care abuzează de putere, deturnând fonduri publice (banii Direcției pentru Protecția Copilului Teleor­man, în cazul de față) nu poate scăpa de pedeapsă dacă nu repară prejudiciul. Condamnarea este nor­mală dacă legea (disprețuită și călcată în picioare de Liviu Dragnea) se aplică egal pentru toți. În demo­crațiile reale ea este firească și, practic, necontestată. La noi, după aproape doi ani de la accederea la putere a PSD-ului, s-au încercat toate tertipurile, artificiile legislative, pretextele juridice și pseudojuridice, pen­tru a se împiedica punerea ei în aplicare. De la OUG 13 (adoptată "noaptea, ca hoții"), la activismul febril în modificarea "cu adresă" a codurilor ju­ri­dice de către comisia parlamentară a "celebrului" "Ior­dache-altă între­bare", totul a fost pus în mișcare pentru sal­varea unui lider condamnat deja în alt dosar ("dosarul re­feren­dumului"). Împiedicat să-și asume direct puterea exe­cutivă din cauza acestei condamnări, li­derul PSD a impus în fruntea insti­tuțiilor adminis­trative figuranți din ce în ce mai docili, cu unicul scop de a distruge independența Justiției, pentru ca, scăpat de dosarele în așteptare, "albit", să își asu­me pe față rolul prim, de "arhitect" al unei Românii su­puse total voinței sale. Graba cu care s-a dat asaltul asupra Justi­ției este ex­plicabilă: Dragnea știe foarte bine că gene­rosul program economic care a asigurat victoria partidului său la ale­geri este utopic și consecințele aplicării lui pentru dez­voltarea țării nu vor întârzia să apară. Șeful PSD-ului a jucat după formula "totul sau nimic", vrând să dețină și formal în­treaga putere în stat, pentru a face chiar el "ajus­tările" prin care să justifice eșecul programului de guvernare. Expe­rien­ța celor doi premieri-surogat (Grindeanu și Tudose) i-a în­tărit decizia asumării pe față a puterii, V.V. Dăncilă, robotul perfect al "șefu­lui", fiind doar un expedient temporar.
Condamnarea pronunțată de Curtea Supremă a re­pre­zentat o teribilă lovitură pentru orgoliul și spe­ranțele aspi­rantului la deținerea puterii absolute în România. Lui Liviu Dragnea "pohta" puterii i-a ac­ti­vat total instinctul de conser­vare și i-a zgândărit adânc orgoliul de "politician fără pere­che". Toți anii în care și-a impus, "pas cu pas", dominația în interiorul PSD-ului (săpându-și rivalii și selectându-și - în funcție de vulnerabilitățile lor individuale - sus­ținătorii "fideli") s-au dus dintr-odată pe râpă. Toate "mișcările" - atent concepute de "consilierii" săi străini - pentru dobân­di­rea respectabilității inter­na­ționale au căzut în derizoriu. Drag­nea nu a crezut că, după toate asigurările și amenin­țările insinuate de el și oamenii lui, Justiția (încă) indepen­dentă va mai avea curajul să îl condamne. Inventatul "stat paralel" (adică toate instituțiile și oamenii verticali moral care i-au stat în cale) era aproape înfrânt, ultima lui redută de normalitate, DNA, complet încercuită prin obli­garea pre­ședintelui țării de către o CCR obedientă până la limită, să o demită pe conducătoarea acesteia, Laura Codruța Kövesi, obiectul urii personale a lide­rului PSD-ist. Condamnarea l-a pus brusc pe Liviu Dragnea în situația unei fiare încolțite, care atacă pentru că nu mai are de ales. Dacă alți inculpați de același tip au optat pentru refugii sigure (Madagascar, Costa Rica sau Serbia), el a exclus orice "retragere" (fie și în însorita Brazilie unde, se pare, are afaceri mari), solicitând "combatanților" să fie "mai fermi, mai radicali", în raport cu sistemul care a îndrăznit să îl condamne. CEx-ul PSD (alcătuit numai din oa­menii de casă ai liderului) s-a reunit "monolitic" în jurul lui, susținându-l total în decizia de a nu de­misiona de la președinția Camerei Deputaților (cum onest ar face-o orice politician cu oarecare demnitate din de­mo­crațiile viabile) și de la conducerea "par­ti­dului". Mai mult, CEx-ul a stipulat schimbarea ra­pidă, cu orice mijloace (OUG-uri, votarea în bloc, fără dezbatere, a legilor în Par­lament, decizii admi­nistrative "pe genunchi") a codurilor ju­ridice, pentru ca "șeful" să fie "eliberat". Cu actuala putere, în Ro­mânia, totul devine posibil, chiar și legile juridice cu aplicare retroactivă. Prin acțiunea sa la ordinul liderului, CEx-ul PSD a dezvăluit, pentru prima oară pe față, că scopul său nu este "fericirea românilor", ci anularea se­parației puterilor în stat, subjugarea politică a Justiției. O țară întreagă este sacrificată pentru interesele unui singur om și ale unei găști de privilegiați, dependenți de el.
Prin reacția emoțională a CEx-ului său supus și prin orgoliul său dictatorial, Liviu Dragnea a declan­șat un ade­vărat (latent deocamdată), război ci­vil. Există, alături de Ro­mânia lui Dragnea (a îm­bui­baților cu salarii și pensii grase, a "capitaliștilor de cumetrie", beneficiari de contracte ilicite și co­mi­sioane ilegale, dar și a "clienților" cerșetori de po­meni electorale și protecții de doi bani, derizorii și tem­porare), o Românie corectă și cinstită, o țară le­gală, care vrea să își apere valorile reale și competiția corectă, posibilă doar în democrațiile consolidate. Această Românie a reac­ționat spontan la mișmașurile puterii executive, deținută de alianța toxică PSD-ALDE-UDMR, prin manifestații în toate marile ora­șe ale țării. Această Românie sprijină ferm puți­nele instituții statale care mai rezistă la asaltul penalilor și nu se lasă îmbrobodită de insidioasa propagandă PSD-istă, cu teoriile ei conspiraționiste despre statul paralel, abuzurile Justiției, binomuri ticăloase etc. CEx-ul PSD-ist a arătat, repet, pentru prima oară des­chis care este țelul său real și cum va căuta să îl atin­gă. Ca pe vremea lui Ceaușescu, și cu dispreț chiar și pentru Parlamentul pe care îl domină, Drag­nea și roboții lui mecanici vor guverna prin decrete, în func­ție de nevoile lor momentane, de bunul lor plac. Cu jude­cători lipsiți de demnitate sau corupți, cu procurori privați de libertatea de a ataca adevăratele abuzuri ale politicienilor, cu un Parlament redus la un rol pur decorativ (ca MAN-ul comunist), liderul PSD-ist va putea naviga în voie pe apele puterii abso­lute. Pentru asta însă trebuie să zdrobească cealaltă Românie. Sărăcită de plecarea în diaspora a forțelor ei vitale, mințită și umilită de o administrație coruptă în ticăloșia ei incompetentă, ea a fost împinsă de ultimele acțiuni PSD-ALDE-iste spre limită. Chiar dacă va fi înfrântă, cealaltă Românie nu va putea fi zdrobită. Ea este viitorul și viitorul nu poate fi evitat!