Atras din tinerețe de viața duhovnicească a creștinilor ortodocși, el parcurge toate treptele inițiatice. Copil de ajutor prin curțile mânăstirilor la început, ajunge în cele din urmă elev la Școala de Cântăreți Bisericești din Chișinău și paralel dă examene la un liceu din Odesa. După un timp, ajunge la Praga, unde obține licența în teologie și este hirotonisit preot. Trei ani lucrează exemplar în Cehoslovacia, unde i se acordă distincția "Crucea de Aur" și titlul de econom stavrofor. Se transferă apoi în România, lucrează în județul Maramureș (unde primește rangul de vicar), la Arad, în Transilvania, din nou în Arad, iar din 1951 la Ceplenița - Iași.
Umblatul mult pe jos, alimentația bogată în carne, grăsime etc. (pe vremea aceea era foarte răspândit TBC-ul, și doctorii recomandau această alimentație) l-au făcut să aibă probleme cu picioarele, îmbolnăvindu-se de varice, apoi de tromboflebită.
În 1962, când părintele avea 65 de ani, doctorii, constatând gravitatea extremă a bolii, i-au prezentat verdictul: ambele picioare trebuie amputate de la gleznă. După un zbucium de neînchipuit și o rugăciune rostită din adâncul sufletului, părintele simte îndemnul să treacă la un regim alimentar sănătos. O alimentație strict vegetariană, bazată pe vegetale crude. A consumat și sucuri din legume, fructe, plante medicinale (păpădie, urzică etc.), dar baza au fost cruditățile. Un alt aliment de prim plan a fost grâul încolțit. Nimic fiert, nimic copt. A scos complet din alimentația sa: zahărul, pâinea de orice fel, sarea, carnea, grăsimile animale, uleiul, brânzeturile, untul, smântâna, ouăle.
Treptat, a obținut următoarele rezultate: boala (tromboflebita - extrem de gravă) a stagnat, s-a îmbunătățit circulația sângelui; la 70 de ani (deci după 5 ani de regim alimentar cu grâu încolțit și alte vegetale crude), starea picioarelor era mult îmbunătățită; i-a crescut o unghie la degetul mare de la picior, pe care o pierduse în copilărie, ca urmare a unui accident; barba și părul de pe cap au început să i se înnegrească; la vârsta de 75 de ani (deci după 10 ani de regim alimentar cu grâu încolțit și alte vegetale crude), părintele, împreună cu cei doi fii ai săi, a trecut Dunărea înot la Brăila, dus și întors (căpătase o vigoare deosebită!); aparatul digestiv funcționa excelent; nu acuza niciun fel de dureri; după 90 de ani (deci după 25 de ani de regim alimentar cu grâu încolțit și alte vegetale crude) i s-au produs următoarele regenerări: la ambele picioare i s-a jupuit pielea veche și a apărut piele nouă; unghiile de la ambele picioare au căzut și au crescut altele noi. Subliniem că părintele făcea și exerciții fizice, multă mișcare, și zilnic se frecționa pe întreg corpul (în fiecare dimineață) cu un prosop de cânepă înmuiat în apă și stors, apoi cu altul uscat. În permanență a manifestat credință, voință și răbdare deosebite.
Părintele a apreciat foarte mult rolul grâului încolțit. Spunea - nu de puține ori - că acestui aliment ar trebui să i se ridice o statuie, și că el n-ar trebui să lipsească de pe masa nimănui. Părintele, în unison cu literatura de specialitate, apreciază că folosirea curei de grâu încolțit sau introducerea în alimentația permanentă a acestui produs contribuie la întărirea sănătății și la redobândirea ei de către cei ce au pierdut-o.
Grâul încolțit - un aliment viu și un medicament viu - prezintă o importanță deosebită în combaterea celor mai diferite boli, practic, aproape a tuturor bolilor, inclusiv a cancerului. Doctorul Virgil T. Geiculescu, în cartea "Bioterapia" (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987), scrie, referitor la cura de grâu germinat: "Grâul încolțit este un stimulator extrem de important al activității vitale a organismului uman, datorită conținutului bogat în complexul de vitamina B și în multe alte vitamine, cât și a diferiților fermenți (enzime) necesari pentru reglarea proceselor intime din organism. În multe boli, după o săptămână-două de consum al boabelor încolțite de grâu, la oamenii de orice vârstă se constată o vizibilă îmbunătățire a stării de sănătate și apoi o însănătoșire completă... Folosirea acestei metode nu este periculoasă și este foarte eficientă". Iar doctorul francez Jean Valnet, în lucrarea sa, "Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale" (Editura Ceres, București, 1991), scrie: "(...) excepționala bogăție a constituenților lui (a grâului - n.r.) autorizează cercetătorii care s-au aplecat asupra problemelor sănătății să afirme că ar da o grea lovitură dezvoltării tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer".
Părintele pregătea grâu încolțit zilnic și îl consuma umed sau sub forma unor turtițe făcute de dumnealui. Dar acest mod de folosire a grâului încolțit îngreuna și limita posibilitatea utilizării lui pe timpul călătoriilor sau deplasărilor în alte localități. Pentru a înlătura aceste pierderi și a veni în ajutorul consumatorilor, fiul său - ing. Nicolae Gazea - împreună cu feciorul său, Constantin, și dl Cristea Marin au făcut o invenție: fulgi de grâu încolțit. Produsul este brevetat și premiat la Salonul Internațional de Invenții din Iași, octombrie 1996, obținând Medalia de Aur. De asemenea, în noiembrie 1998, la Salonul Internațional de Inventică de la Bruxelles, a obținut încă o Medalie de Aur. Acest produs se găsește în comerț sub numele de "Granovit" - fulgi de grâu germinat și se poate cumpăra la mai toate magazinele alimentare. "Granovitul" păstrează însușirile și întreaga valoare nutritivă și medicinală a grâului încolțit umed. Aceiași cercetători au scos încă un sortiment: "Musli-granovit", care se găsește și el în comerț.
Părintele Leontie Gazea, care ne-a oferit nouă, tuturor, o experiență de viață extraordinară privind importanța uriașă a grâului încolțit și a dietei cu vegetale crude ca regim de alimentație și de medicație, s-a stins din viață la 24 septembrie 1997 - printr-o banală întâmplare - la vârsta de 100 de ani, trei luni și șase zile. Este înmormântat în cimitirul din Hârlău (jud. Iași), alături de devotata sa soție.
Experiența părintelui privind alimentația vegetariană reliefează pregnant rolul regimului alimentar nu numai în combaterea unor boli, ci și în revigorare (întinerire) și asigurarea unei longevități prelungite.
Ioan D. Matei