Om de radio, jurnalist și activist civic, muzician ce își cânta în adolescență nemulțumirea față de sistem sub numele de Escu, Mihai Molocea a trecut de cealaltă parte a baricadei în viața socială și politică, devenind cel mai tânăr consilier local. Exemplu de modestie și onestitate, el încearcă de opt ani să schimbe sistemul din interior, sau măcar să facă ceva bun pentru comunitatea în care trăiește - orașul Orăștie. Am stat de vorbă cu el despre nevoia de tineri în politică și despre încercările unui astfel de pas curajos.
"Îmi iubesc foarte mult orașul"
- Prima întrebare vine de la sine când discuți cu cel mai tânăr consilier local din România: câți ani aveți, domnule Mihai Molocea?
- Nu există o statistică oficială în care să se spună că eu sunt cel mai tânăr consilier local, dar uite care e raționamentul meu: când am candidat prima oară, în 2012, vârsta minimă era de 23 de ani pentru orice funcție publică. Când mi-am depus candidatura nici nu aveam vârsta necesară, dar am împlinit-o în campania electorală, cu câteva zile înaintea votului. De-asta cred că am fost cel mai tânăr consilier din țară. Acum am 28 de ani și cred că sunt cel mai tânăr consilier la al doilea mandat.
- Ce te-a făcut să intri în bătălia politică, la o vârstă când tinerii, de obicei, sunt îndrăgostiți, se gândesc la carieră profesională sau la afaceri?
- E adevărat că și eu m-am gândit mult la anii ăștia de tinerețe, pe care puteam să îi folosesc altcumva... A fost un sacrificiu asumat, pentru că înainte de candidatură eram un om anti-sistem și nu am vrut să aud nici de politică, nici de oameni politici. Pur și simplu, mi-am dat seama că oricât aș comenta de pe margine și oricât de nemulțumit aș fi, până nu mă apuc să fac ceva concret, nimic nu se va schimba, nici pentru mine, nici pentru comunitatea în care trăiesc. M-am gândit și la varianta acționării din interiorul unei organizații civice, dar în cele din urmă, am considerat că, orice ai face, depinzi de hotărârile luate în interiorul sistemului politic. Așa m-am hotărât să merg direct la sursă, în centrul mediului decident, ca să zic așa. Motivația principală a fost dorința de a schimba în bine viața comunității în care trăiesc, viața Orăștiei, un oraș pe care îl iubesc foarte mult.
"Cel mai greu este să vezi cum, brusc, atitudinea oamenilor față de tine se schimbă"
- De ce consideri că este un sacrificiu?
- Pentru că din experiența mea (dar asta oricine poate să o verifice), în momentul în care intri în politică, cel mai greu este să vezi cum, brusc, atitudinea oamenilor față de tine se schimbă. Și aici mă refer inclusiv la prieteni apropiați, la cercurile de cunoștințe, la vecini. Se instalează o distanță între tine și cei ce îți erau până odinioară apropiați. Apoi vin suspiciunile - că, sigur ai ceva interese, dacă ai intrat în politică, sigur ești în cârdășie cu cineva, sigur faci niște șmecherii ca să îți fie bine, și sigur ai acces la niște lucruri la care omul obișnuit nu are. Cred că asta e cea mai grea parte a sacrificiului, să îți asumi o schimbare de atitudine majoră și cumva nedreaptă a celor din jur. Apoi vin celelalte, probleme personale, cu care cumva mai poți negocia, că sunt ale tale: nu mai ai timp de o carieră profesională (sunt zile în care nu poți pleca din primărie, îți iei un serviciu cu jumătate de normă), ai bani mai puțini, te vezi mai puțin cu familia, și iubita trebuie să te accepte așa, cu responsabilitățile astea. Am păr alb la 28 de ani, dar măcar știu că am dat tot ce am avut mai bun pentru o idee, pentru binele comun sau binele comunității. Cred că de fapt asta înseamnă să faci politică, să te pui în slujba cetățeanului, cu spirit de sacrificiu.
"Perseverez în politică, așteptând să vină și alți tineri"
- Ai recomanda tinerilor să intre în politică?
- Absolut! Le-aș spune să facă pasul ăsta cât mai asumat și cât mai responsabil, pentru că, în timp, se va produce un schimb de generații. Politicienii nu vor mai fi priviți cu dezgust, cum sunt priviți astăzi și, cu siguranță, în viitor, oamenii vor vedea că există și politicieni bine intenționați și corecți. Dar chiar și acum avem în țară exemple de comunități care au reușit, în ciuda acestui context social și politic. I-am vizitat și mă întrebam: "Aici nu e tot România? De ce aici funcționează lucrurile, și în altă parte nu?". E nevoie de oameni de bună-credință și de profesioniști. Am văzut că, într-o primărie, o mână de oameni care muncesc corect și investesc banii unde trebuie pot face comunitățile mai fericite, cu o viață decentă, fără să mai fie nevoie să plece în străinătate. Ciugud, Oradea, Sibiu, Feldioara sunt doar câteva exemple unde politicieni onești au reușit să dea o altfel de direcție în administrație și politică și să facă viața oamenilor mai bună, cu o perspectivă. Le-aș mai recomanda tinerilor să intre în politică și dintr-un alt motiv. Eu am făcut pasul și, de multe ori, am simțit că... din 19 consilieri, majoritatea votează într-o anumită direcție, conform unor mentalități. Din păcate, unii funcționari, chiar dacă sunt bine intenționați, iau decizii conform unor repere, formate acum trei sau patru decenii. Câtă vreme nu se va schimba această majoritate, câtă vreme oamenii tineri, cu altă perspectivă, nu vor deveni masă critică, schimbarea nu se va putea face ușor. Nu trebuie să îți propui să schimbi Universul sau ordinea mondială, ci doar să te întrebi cum ar arăta satele și orașele României dacă primăriile ar fi pline cu oameni tineri, dinamici și flexibili, umblați prin lume. Eu perseverez în politică, așteptând de opt ani să vină și alți tineri și altfel de oameni, cu alte idei decât cei de acum. Asumarea politicii este singura variantă pe care o văd pentru a ieși din actualul impas socio-politic. Poate părea puțin un om care intră în politică, dar dacă în consiliul local, alături de mine, ar fi încă zece tineri, indiferent de partid, raportul de forțe s-ar schimba, poate orașul s-ar dezvolta pe termen lung pe o altfel de viziune. Orice tânăr care intră în politică este important și trebuie încurajat și susținut de societate, pentru că nu e simplu. Câteodată, diferența pentru adoptarea unei decizii cu efecte pe ani de zile se joacă la un vot, într-un consiliu local.
- Se simte influența politicii de la București în consiliul local al unui orășel precum Orăștie?
- Sigur că se simte ceea ce se decide la București - cel mai recent exemplu este reducerea impozitului pe venit, care ne-a micșorat serios bugetul local - dar în același timp, comunitățile locale au foarte multă libertate și o mare șansă, numită "fonduri europene". Dacă ai multă determinare pentru a înfrunta hârțogăria finanțărilor europene, poți să faci foarte multe lucruri bune pentru o comunitate, indiferent de ceea ce se întâmplă la București.
"Politicienii ar trebui susținuți de tehnocrați"
- Dacă ai avea puterea de a schimba ceva în sistem, ce ai face în primul rând?
- Primul lucru pe care l-aș face - aș separa mai bine rolurile în administrație. Politicianul să se ocupe de viziunea de ansamblu și de comunicarea cu cetățenii, dar în jurul lui să fie o armată de profesioniști și specialiști care să găsească și să aplice soluțiile cele mai bune pentru ceea ce își propune politicianul, ca reprezentant al comunității. Părerea mea este că antagonizarea tehnocraților și a politicienilor este o eroare: nicio categorie în sine nu este o soluție, ele sunt de fapt complementare. Politicienii ar trebui să fie sprijiniți și susținuți foarte bine de tehnocrați. Cei dintâi ar avea carismă și comunicare bună cu cetățenii, tehnocrații - expertiza și soluțiile. În felul ăsta, ar exista și o comunicare foarte bună cu cetățenii, dar și o aplicare a celor mai bune soluții.
- Cum pot fi convinși tinerii să intre în politică? Ce argumente există ca să intri de bună-voie într-o lume cel puțin dubioasă, plină de țoape și corupți?
- Este adevărat că peisajul politicii românești de după 1989 nu este deloc încurajator, și foarte mulți oameni buni, nu doar tineri, nu vor să intre în politică, scârbiți de ceea ce înseamnă ea astăzi. Însă cred că aceasta este o jumătate de adevăr, pentru că se limitează doar la ultimele două decenii, or politica românească înseamnă mai mult de-atât. Ar trebui să privim lucrurile dintr-o perspectivă un pic mai largă: politică au făcut și Maniu și Coposu și Regele Mihai și Titulescu și Brătianu. Putem avea o lungă listă de oameni extraordinari care au făcut politică în România și cred că, în primul rând, la ei ar trebui să se gândească un tânăr, atunci când vrea să facă ceva pentru țară sau pentru comunitatea din care face parte. Sunt convins că dacă un val important de tineri ar intra de mâine în politică având asemenea modele și repere de verticalitate, în doar câțiva ani România ar arăta altfel.