PRIMARII NOȘTRI - NORBERT PLEINER: "Visez ca Tîrnava să arate ca un mic orășel"

Camelia Starcescu
- Comuna Tîrnava, jud.Sibiu -

Are puțin peste 40 de ani și este, de loc, din Oradea. S-a căsătorit în comuna Tîr­nava, în apropiere de Mediaș, și spu­ne că, încă de când a venit pentru prima oară, s-a sim­țit aici ca acasă. Asta se întâmpla în 1999. A avut răbdare timp de 13 ani, tot sperând că aspec­tul co­munei se va schimba în bine. Când a văzut că nu se întâmplă nimic, a decis să candideze la funcția de primar. Astăzi, se află deja la cel de-al doilea man­dat și sătenii au despre el cuvinte de laudă.

Ca în Austria

- Fără să fiți fiu al satului, al comunei Tîr­nava, ați decis, totuși, să candidați la funcția de primar al comunei, în 2012. De ce?

- Eram deja de 13 ani în comună și am tot sperat că voi vedea o schimbare în bine, dar nu se întâmpla nimic. Lucrurile nu mergeau cum trebuie și atunci am decis să candidez. Adevărul e că, din exterior, totul se vede altfel, și habar n-aveam în ce mă bag. Vroiam să fac multe, știam cam ce trebuie făcut, dar așteptările oamenilor sunt mari, iar eu nu aveam de­loc experiență în administrația locală. Nici familia n-a știut în ce mă bag, dar m-au susținut. Și apoi, știam că, dacă oamenii ți-au dat votul de încredere, nu poți da înapoi. Abia la al doilea mandat, lucrurile au început să intre într-o normalitate, cât ne permite sistemul și legea. Când am candidat, am avut un vis pe care-l am încă pentru comuna Tîrnava: să arate ca un mic orășel.

- Ce înseamnă asta, în viziunea dvs.?

- Fiind sportiv de performanță, am avut ocazia să umblu peste tot în țară și în străinătate. La un mo­ment dat, am ajuns în Austria, într-o comună care ară­ta exact ca un oraș. Iar când am venit pentru pri­ma dată în Tîrnava, mi s-a părut că seamănă cu acea localitate austriacă și am avut instantaneu acest gând, că nu se poate să nu se poată ca, la un mo­ment dat, și această comună să arate la fel de fru­mos.

"Încerc să aduc normalitatea în sat"

- Cât e de greu de dat viață unui astfel de vis?

- Teoretic, lucrurile merg simplu; practic ne împotmolim în birocrație, în hârtii, în aprobări, și totul ține de bani. Bugetul local al comunei este foarte mic, comparativ cu al altor localități. Din bugetul propriu, din impozitele și taxele locale nu putem face mai nimic, nici salariile nu le putem acoperi. Așteptăm me­reu bugetul mare, care vine de la guvern, dar care nu este nici el foar­te consistent. Încercăm să accesăm, atât cât se poate, fonduri europene, dar sunt mulți doritori. Am depus un proiect pen­tru asfaltarea dru­mu­rilor din comună. De asemenea, avem în lu­cru realizarea rețelei de apă-canal, sperăm că se vor rezolva ambele în acest mandat. Încerc să aduc nor­malitatea în comună: apă, canal, energie elec­trică, gaz, drumuri, tot ce e necesar vieții de zi cu zi. Am grijă de banii comunei, mai mult decât de banii mei, negociez la sânge fiecare lucrare. Nu mă apuc de mai multe lucruri odată, maxim două-trei, ca să le pot verifica, supraveghea, să fie duse la bun sfârșit.
Un alt proiect în derulare e în parteneriat cu Consiliul Județean Sibiu și cu Centrul European de Integrare a Romilor, cu o valoare maximă eligibilă de 6 milioane de euro. Asta, pentru că 20-30 la sută din populația comunei este formată din romi.

- Cu ce vă lăudați la "realizări"?

- Am reușit să punem la punct Căminul cultural, dispensarul, școala generală și grădinița. Încă nu am reușit să facem investiții la clădirea școlii profe­sio­nale, dar e și acesta un proiect pe care-l avem în vedere.

- De ce școală profesională în comună? În ce meserii sunt pregătiți cei care urmează cursurile acesteia?

- "Școala de Arte și Meserii" Tîrnava este singura din zonă care pregătește elevi în domeniul auto: mecanici auto și tinichigii-vopsitori auto, care obțin și permis de conducere categoriile B, C, CE și este singura din țară unde, la împlinirea vârstei de 18 ani, elevii pot urma cursurile de formare pen­tru adulți, obținând, în doar trei luni de pregătire teo­retică și practică, calificări în meseriile de: bul­do­zerist, tractorist, stivuitorist, fochist, macaragiu. Deocamdată, însă, clădirea acestei instituții e în paragină, nu sunt fonduri pentru reabilitarea ei.

"În fiecare an, câte ceva"

- De unde se adună bani la bugetul local? Aveți investitori mari în zonă?

- De când sunt eu primar, au început să vină. La mine ușa e mereu deschisă, mai ales pentru cei care vin să facă o investiție, fac angajări, iar cei angajați acolo au, la rândul lor, posibilitatea de a-și întreține familiile ș.a.m.d. E un cerc, dar nu unul vi­cios, ci unul benefic. In­ves­titorii trebuie spri­jiniți, pentru că aduc un ban în plus la nivel lo­cal. Funcționează în co­mună un abator, o car­man­ge­rie, două fabrici de mo­bilier, încet, încet, in­ves­titorii au început să vină. Deocamdată, bugetul e cum e, dar ne descurcăm să facem în fiecare an câte ceva.

- Aveți mulți beneficiari de ajutor social?

- Avem destui, deși au început să se împuțineze, pentru că s-au înmulțit locurile de muncă în zonă, după cum v-am spus. Sperăm ca, încet, oamenii să-și găsească locul. Cei care au beneficiat de ajutorul social și acum au un loc de muncă au înțeles care e diferența între a-și câștiga banii muncind și a fi dependenți de ceea ce le oferă sistemul. Iar ajutorul social nici nu este foarte mare.

- Comuna Tîrnava se află într-o zonă propice agriculturii, în Lunca Târnavei. Mai e agricultura o ocupație importantă în zonă?

- Da, dar nu la sca­ră foarte mare. Lo­calnicii își lucrează, de regulă, terenurile pro­prii, atât cât le permite timpul, celor care sunt angajați, sau vârsta, celor care s-au pen­sionat deja. Dar avem un investitor care de­ține aproximativ 600 de hectare de teren agri­col, unele în aren­dă, și care, pentru va­lo­rificarea cerealelor pe care le cultivă aici, inten­ționează să-și înființeze și un depozit de cereale. Lucrează terenuri care nu au mai fost lucrate de mult timp sau la care oamenii au renunțat, din diverse motive.

"Când muncim, muncim, când stăm, stăm"

- Echipa din primărie e aceeași pe care ați găsit-o aici în 2012?

- Când am venit, aveam viteza mea de lucru și o altă mentalitate: când muncim, muncim, când stăm, stăm, când mergem la distracție, ne distrăm. Nu facem mai multe lucruri deodată. Dacă am venit la lucru, lucrăm cât trebuie. Nu ne uităm la ceas, că au trecut opt ore, pe mine mă interesează dacă lucrul tău e făcut, pentru că nu face nimeni alt­ci­neva lucrul tău. La orice oră, dacă e ceva de rezol­vat, oamenii vin la lucru și facem ce e de făcut. Apoi, liber. Mulți n-au fost de acord cu mentalitatea asta. Se uitau că e 15.30 și, gata, plecăm acasă. Din primărie, mulți au plecat sau s-au pensionat. Acum, sunt 20 de persoane angajate, iar media de vârstă este 35 de ani.

- Am observat că în calendarul primăriei există numeroase evenimente culturale și sportive. Sunt oamenii interesați de aceste aspecte ale vieții lor?

- Eu sunt convins că mentalitatea unui popor se poate schimba prin cultură și sport. Orice țară dezvoltată, civilizată, pune accent pe cultură, pe educație și pe sport. Astea sunt prioritare și finanțate, sunt spri­ji­nite. La noi, nu sunt nici susținute, nici fi­nanțate. La început, în 2012, am avut mici pro­bleme, dar încet, în­cet oamenii au înțe­les ideea. Pe partea culturală, de exemplu, începând din 2016, am adus câte o piesă de teatru și mergem în continuare la fel. Cul­tura te dezvoltă din toate punctele de vedere și, la fel, sportul: e o disciplină, sunt reguli, e organizare. In­vestesc o parte din acel mic buget local în sus­ținerea evenimentelor sportive și culturale. Și mai e și aspectul de socializare aici: sunt oameni care nu ies din casă sau din curte, dar pe care i-am văzut ve­nind la aceste evenimente. Cred că trebuie in­vestiții importante și constante în învățământ și în cultură.

"N-am de ce merge la București, cărțile sunt, cel mai adesea, făcute cu mult înainte"

- Pentru dvs., ca primar, cât de lung e drumul din Ardeal până la București?

- Din punctul meu de vedere, sunt foarte mulți bani cheltuiți inutil. Ca primar, n-am să accesez fon­duri guvernamentale. Sunt realist, nu mă îmbăt cu apă rece; dacă vreau să mă îmbăt, beau o bere sau un vin, nu promisiuni guvernamentale. Primă­riile, mai ales cele de comună, primesc azi foarte puțini bani de la Guvern. Și ca să revin la întrebarea dvs.: n-am de ce merge la București, cărțile sunt, cel mai adesea, făcute cu mult înainte, iar drumul merită să-l bați doar dacă ai un proiect pe fonduri guvernamentale. Dar, sub acest aspect, uitați ce s-a întâmplat cu rețeaua apă-canal în zona noastră, între 2006-2018. Și au fost guverne și PNL, și PDL, și PSD, iar problema nu s-a rezolvat nici acum.
Cu fonduri europene e mai sigur. Poate durează mai mult, dar, în momentul în care ai semnat și ți s-au alocat banii, te poți apuca de treabă. Pentru bani de la Guvernul României, se semnează acordul de finanțare, dar nu există bani la buget. E ceea ce s-a întâmplat și cu comuna noastră: încă din 2002, avem aprobați 9,8 km asfalt, din fonduri guver­namentale, alături de alte 60 de localități din țară; s-a aprobat fără finanțare, că nu sunt bani. Înțelegeți diferența? Și-atunci, ce să caut la București?